Din nou despre ură

publicat în Opinii & Editoriale pe 1 Noiembrie 2018, 07:57

Poate vi se pare că reiau prea des anumite teme. Și aveți dreptate, dar, de cele mai multe ori, le reiau, fiindcă nu văd nicio reacție.

E ca în pilda aceea în care un preot citește la liturghie un singur pasaj din Evanghelie ani de zile. La un moment dat enoriașii se supără și anunță mitropolia. Într-adevăr vine și mitropolitul în vizită și constată că preotul citește doar acea evanghelie. La sfârșitul slujbei, mitropolitul îi cere o explicație de față cu oamenii. Iar preotul le cere credincioșilor să prezinte sumar evanghelia citită. Cei prezenți nu reușesc să facă acest lucru. Atunci preotul îi răspunde mitropolitului: „Ce rost are să trec la altă lectură, dacă pe aceasta oamenii nu o știu”.

Cam așa fac eu acum cu discursurile despre ură. Văd cum prietenii buni se ceartă unii cu alții dintr-o neînțelegere a celuilalt, dintr-un confort din care niciunul nu vrea să iasă, dintr-o lipsă totală de dialog.

Săptămânile trecute v-am redat cuvintele lui Iisus despre iubire și nejudecare. Astăzi voi reda din Sfântul Apostol Pavel: „Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.” (Efeseni 4; 26-32)

Cât de departe suntem în aceste zile de cuvintele Sfântului Apostol Pavel? Ca cerul de pământ. Dacă cei care se supără pe noi își spun atei, noi cum ne spunem nouă? Dacă suntem creștini, ca niște creștini să umblăm. Să ne ferim de orice prilej de mânie, iar dacă nu reușim, până seara să ne cerem iertare de la toți. Să nu lăsăm ura să ni se strecoare în inimi doar pentru că trăim în aceste zile în care lumea nu se sfiește să ne înjure, să ne numească înapoiați, să spună că Dumnezeul nostru e un prieten imaginar.

Să rămânem în pace, dar nu aducându-le argumentele noastre, ci pur și simplu mărturisindu-L pe Hristos ca Domn și Dumnezeu al nostru. Iar dacă putem, să facem această mărturie în biserică, în stradă, prin faptele noastre și prin împlinirea cuvintelor Apostolului Pavel.