Memoriu către CC al PC din Moldova
Pe data de 27 noiembrie, la serata jubiliară a lui L. Barschi, Emilian Bucov şi-a permis să-i spună soţiei mele de faţă cu scriitorii Tanasevski, Vidraşcu şi Neizvestnîh că, dacă el, Bucov, nu ar fi aşa de bun, atunci „Meniuc de mult nu ar mai fi în Chişinău”. La întrebarea soţiei mele la ce s-a referit, Bucov a răspuns că „Meniuc nu e acel om care se dă drept a fi” şi că nici ea, nici alţi tovarăşi nu ştiu biografia sa de până în 1940 în care, susţinea Bucov, „ar fi multe pete negre” pe care el, însă, le ştie foarte bine. El a repetat de mai multe ori că, dacă ar vrea, atunci ar putea face aşa ca „Meniuc să dispară pentru totdeauna din Chişinău”, lăsând să se înţeleagă în acest fel că eu ar trebui să fiu arestat.(…) În legătură cu aceasta, vreau să aduc la cunoştinţa CC al PC din Moldova că eu nu ştiu din ce surse „a aflat” Bucov biografia mea de până la 1940, când eu am fost student în Bucureşti, dar afirmaţiile sale, fără a fi însoţite de argumente clare, sunt făcute pentru a mă compromite în faţa opiniei publice şi pentru a fi declarat un om suspect din punct de vedere politic. Mai jos eu anexez două documente – un extras din Revista Literară şi o scrisoare din partea domnului Miron Constantinescu – din care se poate vedea că Meniuc până în 1940 a fost un adevărat comunist. (…)
(1959)
Dragă Serghei Vladimirovici,
Am primit scrisoarea Dumneavoastră şi felicitările. Pot să vă spun imediat că la Orizont, Literatura şi Arta, Kodrî, ca şi la Nistru, peste tot domneşte aceeaşi atmosferă de indiferenţă şi laşitate. Uitaţi-vă la operele noii generaţii literare – nici o operă curajoasă, doar nişte prostii. Omul de creaţie ar trebui să se deosebească de ceilalţi printr-o concepţie nouă şi prin curaj. Nemernicii, însă, nasc numai păduchi. Uitaţi-vă ce se face la noi în teatru, proză, poezie, artele plastice, arhitectură – nimic original, puternic, nici o amprentă personală. Fără acest foc creaţia degradează foarte repede. Nu pentru că ar fi „bolnav” Dabija, dar pentru că acolo nimeni nu gândeşte liber, inclusiv Dabija. În cultură câştigă cei care dau dovadă de cutezanţă şi de un spirit de sacrificiu. Vor trece anii şi peste aceşti „fruntaşi” laşi şi blegi se va aşterne tăcerea.
1 mai 1986
(Fragment dintr-o scrisoare către istoricul literar Serghei V. Fomin)
(Din volumul „George Meniuc. Pagini de corespondenţă”, 2011)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
