Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 09:53
Abonamente

Opinii & Editoriale 18 Noiembrie 2011, ora 05:02    Din editia print

Marime Font

Dispariţia Chişinăului vechi: au mai rămas zece ani

Am citit de curând o mică polemică a unor istorici care îşi puneau o întrebare aparent simplă: cine a distrus mai mult Chişinăul? Se ştie că în cel de-al Doilea Război Mondial oraşul Chişinău a avut de suferit foarte mult.

Întrebarea viza o problemă delicată şi dureroasă: cine a distrus mai mult Chişinăul, trupele sovietice sau trupele fasciste cu aliaţii lor?. E genul de întrebare care, dincolo de încercarea de a te direcţiona spre a cunoaşte anumite date istorice, presupune şi trezirea unor pasiuni şi a unor obsesii istorice greu de controlat. E foarte bine să ştim cum stăm cu trecutul nostru, chiar e stringent necesar acest lucru, însă din câte observ, e foarte greu să scăpăm de obsesii, pasiuni sau clişee atunci când e vorba de istorie.

Nu sunt istoric, pentru a da un răspuns la această întrebare. Chiar nu ştiu care dintre armate a distrus mai multe clădiri. Aş vrea însă să mut discuţia din anii ’40-’50 ai secolului trecut în zilele noastre. Dacă aş fi mai subversiv, aş spune aşa: nici trupele fasciste (alături de cele româneşti) şi nici cele sovietice nu au distrus cel mai mult capitala Moldovei, ci noi, cei din zilele noastre, am distrus-o cel mai mult! Cum e posibil ca - în aşa-zisa democraţie, într-o perioadă în care promovăm piaţa liberă, într-o perioadă în care, din câte ştiu, nu a avut loc niciun război - în oraşul Chişinău să dispară sau să fie „desfigurate” în asemenea hal un număr atât de mare al clădirilor de patrimoniu? Cum e posibil aşa ceva? Şi mai ales, cum e posibil să fim atât de pasionali, de bătăioşi când e vorba de anii ’40-’50 ai secolului trecut şi să fim atât de pasivi faţă de distrugerea fără precedent a oraşului la care ţinem atât de mult chiar sub nasul nostru?



Anul trecut a apărut o carte care ar trebui să stea pe masa fiecărui locuitor al acestui oraş. Ea se numeşte „Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău”. Datele prezentate în această carte sunt năucitoare, iar concluzia ei este dramatică. Un grup de specialişti de la Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) au inventariat 977 de imobile, practic, tot centrul vechi al oraşului. În urma „inspectării monumentelor de arhitectură, de importanţă locală şi naţională, cu statut individual de protecţie şi înscriere în Registrul monumentelor ocrotite de stat, s-a constatat un proces de degradare continuă a patrimoniului imobil din Centrul istoric al municipiului Chişinău”. Cum arată datele? În anul 2010 aveam 77 de monumente arhitecturale demolate. Din cele 77 de clădiri, 44 au fost demolate în anii 1993-2006 şi 33 în anii 2006-2010. Vă spune ceva acest lucru? Observaţi viteza de distrugere?

Dar datele nu se opresc aici. Pe lângă cele 77 de clădiri distruse în timp de pace, în plină dezvoltare a capitalismului moldovenesc, alte 155 de edificii arhitecturale de patrimoniu istoric „au suferit intervenţii considerabile structurale ilicite, care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie ale acestora”. Cu alte cuvinte, celor 155 de imobile le-au fost schimbate nu numai imaginea, ci şi structura. Au devenit un soi de mutanţi arhitecturali. Şi asta nu e totul: alte 17 edificii cu valoare de patrimoniu de stat se află în proces de ruinare.
Concluzia: în timp de pace, în plină dezvoltare democratică, în timp ce construim glorios capitalismul moldovenesc, patrimoniul naţional arhitectural al capitalei, al Republicii Moldova, dispare. Începând cu anul 1993 şi până în anul 2010, în oraşul Chişinău 249 de edificii cu statut de monument de importanţă naţională au avut de suferit din cauza nerespectării legislaţiei în vigoare privind protecţia monumentelor. Vreţi să aflaţi pronosticurile celor de la AIRM? Dacă lucrurile vor merge în acelaşi ritm de distrugere, în următorii zece ani oraşul istoric va dispărea pentru totdeauna. Ceea ce nu au reuşit să facă nici trupele fasciste şi nici măcar cele sovietice vom reuşi să facem noi, cu mâinile noastre. Cine-i vinovat? La această întrebare voi încerca să răspund într-un alt text.

Un articol de: Vasile Ernu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md