Azi, Dreptatea nu mai este considerată doar o valoare socială cu viză de reşedinţă permanentă la fundul mării, precum cred moldovenii, care nici mare nu au şi nici pescari s-o ridice la suprafaţă, ci o valoare ce se poate găsi şi în codru, unde au făcut-o mai mulţi haiduci, cărora le datorăm schimbarea de optică asupra dreptăţii: Dreptatea nu se dă şi nici se aşteaptă, ci se face. Şi dacă n-o fac autorităţile, ţi-o faci tu cu sabia, iar mai nou, cu gândul, fapta şi cuvântul, cu simţirea şi iubirea, călăuzite de credinţa că fiinţarea ta în lume are neapărat şi o anumită raţiune, deci nu se poate să nu ai şi tu Dreptatea ta. Trebuie doar s-o identifici în tine însuţi.
Educaţia te ajută să-ţi identifici propria ta dreptate nu doar prin sentinţele manualelor şi ale învăţătorului ci prin toate valorile sale, astfel învăţând să înţelegi că dreptatea ta se află în propria ta devenire ca fiinţă desăvârşită. „Ară şi seamănă şi vei avea dreptate” – cultivă-ţi mereu sufletul tău şi vei deveni valoros, asta fiind şi Dreptatea ta.
Iată de ce cea mai mare nedreptate pe care o suferim nu-i cea făcută de alţii ci nedreptatea pe care ne-o facem noi înşine, refuzându-ne acţiunea de construire a propriei identităţi şi crezând profund că suntem nedreptăţiţi de alţii, căci atunci când avem o identitate slabă şi dreptatea noastră este slabă, noi aşteptând să fim îndreptăţiţi din afara noastră – de instituţii şi judecătorii, de şefi sau sindicate, de rude, prieteni sau colegi. În acest caz suntem consumatori de o dreptate făcută de alţii. Şi dimpotrivă, dacă am reuşit să ne construim o identitate puternică, devenim sursa principală a propriei dreptăţi şi generoşi cu ceilalţi oameni, ajutându-i să-şi identifice, fiecare, dreptatea sa.
Moldoveni însă fiind, am fost nu numai chemaţi să exprimăm, prin baciul moldovean, unitatea spirituală cu sine şi cu lumea a tuturor românilor, dar şi să purtăm stigmatul mioritic – sentimentul că am fi mereu urmăriţi „pe la apus de soare” de „ungurean” şi „vrâncean”. De aceea, în loc să ne facem dreptatea cu sabia şi gândul, cu fapta şi cuvântul, noi bocim că suntem, singuri, sărăciţi şi nedreptăţiţi.
Ne tot plângem că ruşii din Moldova nu vor să înveţe limba română, uitând uşuratic că niciun cotropitor din lume n-a învăţat vreodată limba poporului ocupat, adică cerem ruşilor un comportament neconform cu firea umană. În timp ce noi permitem Rusiei să ofere manuale copiilor ruşi din Moldova, Olanda suportă 1,4 bugete pentru a-i integra lingvistic şi social-cultural pe copiii străini, contra 1,0 buget alocat pentru educaţia copiilor olandezi. La fel face şi Estonia, sprijinită financiar de Occident, iar noi am folosit grantul oferit de UNICEF pentru a distruge cu nesimţire, aroganţă şi incompetenţă valorile de temelie ale sistemului naţional de învăţământ: Concepţia învăţământului, standardele educaţionale şi curricula disciplinară, şi ne mai mirăm de unde apar trădătorii, mârşavii şi linguşitorii. De aici apar, din nedorinţa noastră de a face ordine şi dreptate în propria fiinţă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
