Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 09:34
Abonamente
 
 
 

Social 7 Decembrie 2016, ora 07:36    Din editia print

Drumul migrației moldovenilor, trecut și prezent

Marime Font

Din anul 2014, odată cu liberalizarea regimului de vize, cetățenii Republicii Moldova pot călători liber în Uniunea Europeană. În anul 2016 obținerea unei vize de muncă pentru o țară din UE, nu mai este un proces atât de complicat. Doar că acest lucru nu a fost dintotdeauna posibil.

În continuare, aflați cât de mult s-a simplificat drumul migrației spre UE în ultimul deceniu, prin prisma a trei povești de viață impresionante.

Pavel și Mihaela Rusu, o tânăra familie din orașul Chișinău, a luat acum doi ani decizia de a se stabili în Germania. Însă, cum soții aveau deja un bebeluș au decis să nu riște din start. Așa că primul care a părăsit țara a fost Pavel, iar după ce și-a găsit un loc de muncă bine plătit, a venit și femeia împreună cu feciorul lor. „Soțul a plecat în anul 2014, iar în vara aceasta după ce a găsit un apartament și a aranjat totul am mers și noi la el”, spune Mihaela. Femeia nu a întâmpinat nicio dificultate atunci când a plecat la Westerstede, un orășel din nordul Germaniei, pentru că a avut nevoie doar de bilete pentru ea și copil și de pașaportul biometric. „A fost foarte ușor să obținem actele, noi am venit doar cu pașaportul, a doua zi am mers la Primărie și ne-am pus la evidență, iar ulterior pe baza soțului am primit asigurarea și permisul de ședere pentru cinci ani”, spune femeia în vârstă de 26 de ani.

Posibilitatea emigrării în Italia cu viză poloneză

Plecarea moldovenilor peste hotare nu a fost atât de simplă acum câțiva ani. Cristina Croitoru a întâmpinat dificultăți în drumul său spre Italia acum patru ani. Și asta pentru că Moldova anului 2012 nu oferea încă posibilitatea de a călători doar cu pașaportul biometric, iar obținerea unei vize pentru peninsula italică era un proces complicat și de durată. Dragostea i-a dat însă puterea și curajul pentru a se arunca în aventura vieții sale. Cristina și-a cunoscut viitorul soț, un moldovean stabilit de mult timp în Italia, pe o rețea de socializare. După o discuție de mai bine de șase luni, bărbatul a decis că aceasta este aleasa inimii sale și a început să-și facă bagajele pentru a reveni în țară și a-și oficializa relația. „El urma să revină în țară la sfârșitul lunii decembrie, să ne căsătorim civil și să-mi perfectez actele pentru a putea pleca împreună în Italia. Însă, a intervenit ceva și nu i s-a mai permis de la serviciu”, își amintește femeia de 28 de ani.



Acest fapt nu a descurajat bărbatul care a început să caute soluții ca s-o aducă pe Cristina în Italia cu orice preț. Astfel, tânărul a aflat despre posibilitatea emigrării ilegal în peninsulă cu viză poloneză. „Procesul de obținere a vizei pentru Polonia era mult mai simplu, așa că viitorul soț mi-a trimis suma necesară și prin noiembrie am început să-mi perfectez actele. Pe 30 ianuarie 2012 am primit viza, iar pe 2 februarie aveam deja bilet la autocarul cu destinația Torino”, spune Cristina.

„Mă gândeam la traficul de ființe”

Femeia recunoaște că atât în timpul perfectării actelor, cât și în momentul plecării avea o frică inexplicabilă, pleca la un bărbat pe care nu l-a văzut în realitate niciodată, își lăsa mama și se aventura în Italia cu viză pentru o altă țară. „Aveam frică de tot, un întreg scenariu de film se petrecea în capul meu, mă gândeam și la trafic de ființe, dar singură nu-mi pot explica ce m-a determinat să merg mai departe”, concretizează tânăra.

În ziua plecării, fata a fost petrecută la autogară de către mama sa, lacrimi multe s-au vărsat în acea zi de februarie. Femeia trăia o frică nespusă, dar înțelegea că în Moldova, o tânără învățătoare cum este fiica ei nu are viitor, așa că și-a ascuns lacrimile și și-a petrecut copila spre necunoscut. „Mama nu s-a opus, m-a lăsat să-mi fac viitorul, dar sunt sigură că după ce m-a petrecut a plâns până acasă. Plângeam și eu ca un copil, îmi era deja dor și frică, simțeam un gol în suflet. Am tot sunat-o până am ajuns la frontieră, vorbeam și o simțeam aproape”, își amintește femeia printre lacrimi.

În drum spre Italia, Cristina nu a putut nici să doarmă, nici să mănânce, avea două mari frici: una că va fi întoarsă de la frontieră, iar cea de-a doua că în Italia ar putea să n-o aștepte nimeni. La frontiera cu România toți pasagerii au coborât din autocar și au fost rugați să-și prezinte actele. „Când am scos pașaportul m-am gândit că aici s-a încheiat excursia mea, deoarece nu vedeam legătura între viza poloneză pe care o aveam și plecarea mea în Italia. Eram slabă și aveam două genți foarte mari, când a trebuit să trec controlul vamal, polițistul de frontieră a luat pașaportul, s-a uitat, a zâmbit și m-a lăsat să trec. Am stat mult la frontieră, dar am răsuflat liniștită că am trecut cu bine”, își amintește Cristina.

Liberalizarea regimului de vize i-a reîntregit familia

Atunci, aventura Cristinei a luat sfârșit, deși a avut emoții, călătoria până la Torino a fost fără primejdii, iar ajunsă la destinație fata a fost întâmpinată de cel cu care vorbise preț de câteva luni pe internet. În prezent, cei doi moldoveni îndrăgostiți sunt căsătoriți și au două fetițe minunate, iar Cristina a reușit să-și perfecteze actele și nu regretă că s-a aventurat în această călătorie. „De aici a început fericirea pentru mine, m-am căsătorit, apoi am devenit de două ori mamă, dar cel mai important este că am reușit să construim o familie fericită și unită”, recunoaște tânăra mamă emoționată.

În 2014, odată cu liberalizarea regimului de vize, Cristina a putut să-și strângă mama în brațe după aproape trei ani de la despărțire. Femeia și-a făcut curaj și a plecat în Italia pentru a-și vedea cele două nepoțele. „Revederea a fost foarte emoționantă, plecasem copilă, iar când ne-am revăzut eram deja mamă la puterea a doua”, concretizează Cristina.

Până a ajuns în Italia, a stat de două ori după gratii

Vasilisa Rotari, a decis să-și încerce norocul de a emigra în Uniunea Europeană la 43 de ani, după ce a realizat că nu mai poate să-și întrețină fiul și că viitorul în R. Moldova nu-i rezervă decât sărăcie. Și cum în 2006, era foarte greu să obții o viză de muncă pentru orice țară din UE, femeia a auzit despre posibilitatea de a pleca în Italia ilegal. „Știam că în Italia se câștiga bine și muncind acolo îmi voi putea asigura un trai decent mie și fiului. Așa că am aflat de la niște cunoscuți că un bărbat din Bălți, ajută moldovenii să ajungă în Italia contra sumei de 3500 de euro, nu am stat mult pe gânduri și am început să caut bani”, recunoaște Vasilisa.

În scurt timp, femeia a reușit să ia cu împrumut suma necesară de la niște rude și s-a întâlnit cu bărbatul de la Bălți pentru a stabili data plecării. „I-am dat toți banii în mână și eram sigură că în curând voi fi la destinație, pentru că de aproape zece ani bărbatul ducea grupuri de moldoveni în Italia și nu a avut niciodată până atunci neplăceri”, spune femeia.

Destinul însă avea pregătit multe încercări în drumul moldovencei până în Italia. S-a pornit din orașul Bălți într-un microbuz, unde mai erau alți paisprezece conaționali, iar la Cernăuți au fost schimbați într-un autocar, au mers ore în șir până la hotarul cu Slovenia. Acolo s-au oprit și au fost cazați cu toții într-un apartament cu o odaie. „Eram cincisprezece persoane înghesuite într-o cămăruță. Ne dădeau din când în când mâncare și ne promiteau că ne trec hotarul. Dar am stat acolo două săptămâni”, își amintește Vasilisa

Până când într-o zi au venit două mașini, i-au luat pe moldoveni și i-au dus într-un beci de lângă frontieră, unde mai erau alte cincisprezece persoane. Timp de o noapte cei treizeci de oameni au îndurat frigul și umezeala, iar spre dimineață au fost anunțați că vor trece frontiera. „La ora opt dimineața noi treceam frontiera pe jos și ne îngheța inima de frică, înaintea noastră ne ghida un om cu cagula pe față, și nici grănicerii ucraineni, nici cei din Slovenia nu ne-au întrebat nimic, probabil au fost plătiți”, spune femeia.

După ce-au trecut frontiera cei treizeci de moldoveni au mers pe jos mai mult de trei kilometri, când au ajuns în primul oraș din Slovenia au fost întâmpinați de câteva mașini și duși la autogara de unde au luat autocarul spre Bratislava. „În capitală, ne-au băgat pe toți într-un cămin, eram prea mulți și am dat de bănuit așa că administrația a chemat poliția. Organele de drept ne-au verificat pașapoartele și au spus că avem trei zile la dispoziție să ne întoarcem în Moldova, dar noi am așteptat până a venit bărbatul din Bălți să ne aducă actele. Credeam că va face rost de vize, dar el ne-a adus pașapoarte false, conform cărora eram spanioli”, își amintește Vasilisa.

„Ne-au pus cătușele și ne-au dus în izolator ca pe niște criminali”

După ce au primit pașapoartele, grupul de moldoveni trebuia să urce pe o corabie care i-ar fi dus în Austria. Dar n-a fost să fie, pentru că și aici au dat peste polițiști, care după ce au verificat pașapoartele, i-au reținut. „Ne-au pus cătușele la mâini și la picioare și ne-au dus în izolator ca pe niște criminali, acolo ne-au spus că mai bine eram prinși cu pașapoartele noastre decât cu cele false. La început ni s-a părut o glumă, dar ni s-a deschis dosar, ne-au judecat și ne-au închis pentru două luni”, explică femeia.

Cele două luni de detenție, Vasilisa nu le-a petrecut în aceeași închisoare, la început împreună cu prietena ei era schimbată dintr-un loc într-altul, iar ultima lună și-a petrecut-o într-un penitenciar unde a cusut tălpi la ciubote. „De la început îmi era frică de deținute, pentru că acolo erau femei care au comis crime grave. Însă, după o săptămână, am făcut cunoștință cu o condamnată și ne-am înțeles să-i dau toți banii care-i primesc din cusutul ciubotelor, în schimbul siguranței personale. Eu nu aveam nevoie de acei bănuți, vroiam doar să ies teafără de acolo”, recunoaște moldoveanca.

„Bărbatul mi-a dat asigurări că a doua oară ajungem în Italia”

După ce a ieșit din închisoare, femeia a fost dusă într-un lagăr pentru cei deportați, după care a revenit acasă. Ajunsă în Moldova, Vasilisa credea că nu va mai pleca niciodată peste hotare, dar în scurt timp s-a răzgândit. „M-am dus la bărbatul de la Bălți ca să-mi restituie cei 3500 de euro, dar omul mi-a dat asigurări că a doua oară ajungem în Italia. L-am crezut și m-am aventurat din nou”, explică moldoveanca.
Însă cea de-a doua călătorie s-a încheiat în Ucraina, acolo unde femeia a fost iar reținută și a petrecut alte 30 de zile după gratii. Când a ajuns din nou în Moldova, Vasilisa a reușit să-și recupereze cei 3500 de euro și a căutat alte soluții pentru a ajunge în Italia. „Îmi era rușine să mă întorc a treia oară în sat, de aceea am aflat de la sora mea despre un bărbat din Cahul care ducea oameni tot în Italia. M-am înțeles cu el și am pornit la drum”, își amintește femeia.

De această dată, Vasilisa s-a pornit în Italia alături de alte trei moldovence și au luat-o prin România, pentru că în Ucraina, femeia avea deja interdicție. La frontiera românească, bărbatul din Cahul, le-a lăsat pe seama altor persoane „Ne-a urcat în mașina unui băiat și ne-a zis că ne așteaptă după ce trecem frontiera la o benzinărie”, explică moldoveanca.

„Vă imaginați. avea contrabandă de țigări, dar noi nici nu știam despre asta”


La trecerea frontierei femeia se ruga să nu ajungă și la o închisoare românească, dar totul s-a încheiat cu bine. Însă după ce au ajuns pe pământ românesc, moldovencele nu au fost duse în locul stabilit, ci la o casă, unde au fost rugate să coboare. „Eram speriate, dar totuși am părăsit automobilul. Când colo acel băiat a început să scoată din locuri ascunse țigări. Vă imaginați, avea contrabandă de țigări, dar noi nici nu știam despre asta. Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă-l deconspira poliția”, spune Vasilisa.

După ce și-a încheiat toate socotelile, șoferul a dus moldovencele la benzinăria cu pricina, de unde au fost preluate de o altă persoană și duse la Budapesta. Iar de acolo, femeile au fost încărcate într-un camion cu pământ și alături de încă zece persoane transportate ilegal în Italia. „Când m-am văzut la periferia orașului Milano, nu-mi venea să cred ochilor. Peste zece zile se face un deceniu de când mă aflu aici. Acum sunt fericită, am reușit să-mi fac un rost pe lume, iar despre aceste întâmplări prefer să nu-mi amintesc”, recunoaște femeia.
Potrivit Biroului Național de Statistică în cei doi ani de când a fost abolit regimul de vize, au fost înregistrate aproape 1,5 milioane de călătorii ale moldovenilor spre ţările Uniunii Europene. În total, de când s-a deschis regimul liberalizat de vize, s-au înregistrat aproape nouă milioane de traversări ale frontierei de stat, o treime dintre acestea fiind efectuate în baza paşapoartelor biometrice.

Un articol de: Ana Marchitan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md