Dumitru Matcovschi, cel neƮnvins
Cu domnul Matcovschi eram demult cunoscut, de multe ori ne întâlneam la academie, fiind membru titular, dar conversam Či la telefon, îÅi spunea durerea sufleteascÄ, revolta privind anumite probleme, care în tÄriÅoara noastrÄ apar în fiecare zi. Dânsul era om direct, nu cruÅ£a pe nimeni, o fire turbulentÄ, era un încomod, constituind o primejdie pentru nomenclatura comunistÄ Åi nu numai.
Îmi amintesc de zilele tragice ale scriitorului, care era un luptÄtor îndrÄzneÅ£ împotriva totalitarismului comunist Åi orice nedreptate nu era iertatÄ de Dumitru Matcovschi. De ar fi fost fericire, dar nefericirea m-a împrietenit cu celebrul scriitor Åi luptÄtor al românismului. La 17 mai, Dumitru Matcovschi a suferit o traumÄ cerebralÄ gravÄ. Fiind deputat în Sovietul Suprem al Uniunii, trebuia peste câteva zile, sÄ plece la sesiunea ordinarÄ a Sovietului Uniunii, unde se pregÄtea sÄ ia cuvântul Åi sÄ critice conducerea republicii. Trauma s-a produs într-un mod suspect: aflându-se pe marginea Åoselei spre aeroport, cu doi vecini, încercau sÄ afle de ce maÅina s-a oprit, dupÄ ce au scos-o de la reparaÅ£ie. Un oarecare Åofer DruÅ£Ä, fiind singur la volanul unui autobuz, fÄrÄ pasageri, mergând spre aeroport, deČi drumul era liber, l-a lovit cu maÅina pe Dumitru Matcovschi Åi un vecin, producându-i o loviturÄ foarte puternicÄ. Nu Åtiu de unde a apÄrut o maÅinÄ militarÄ cu soldaÅ£i, care l-a transferat la Spitalul orÄÅenesc N1, de teamÄ cÄ „n-ar rezista sÄ fie transportat mai departe, într-o secÅ£ie specializatÄ”.
Au fost invitaÅ£i cei mai mari specialiÅti, care zilnic, erau prezenÅ£i la consilium: profesorii C. Å¢âbârnÄ, Gh. Ghidirim, D. Gherman, M. CorlÄteanu, A. Spânu, anesteziologul principal N. BurdilÄ, conferenÅ£iarii V. RaÅ£Ä, Iu. Glavan, M. Ganea. Conducea consiliul viceministrul N. LeÅanu. Permanent ne contactau scriitorii Ion HadârcÄ, N. Dabija, Gh. Malarciuc, Mihai Cimpoi, Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Andrei Strâmbeanu Åi alÅ£ii, cerând sÄ invitÄm specialiÅti din strÄinÄtate. Au fost invitaÅ£i specialiÅti din Moscova, Kiev, Leningrad, IaÅi, BucureÅti. ToÅ£i experČii constatau, cÄ starea este gravÄ Åi Åansele de însÄnÄtoÅire sunt minime. Într-o bunÄ zi, ne pomenim cu un neurochirurg din America, profesorul Peter Black (Denver). PopulaÅ£ia din toatÄ republica era în alertÄ Åi îngrijoratÄ pentru starea de sÄnÄtate a lui D. Matcovschi.
În fiecare searÄ, sub fereastra salonului, unde era internat D. Matcovschi, se strângeau cu lumânÄrile aprinse, cântau cântece bisericeÅti Åi se rugau pentru însÄnÄtoÅirea pacientului. Dar când a venit profesorul din America, s-a adunat multÄ lume în curtea spitalului Åi aÅteptau, ce o sÄ spunÄ profesorul Peter Black, credeau cÄ îi va aduce medicamente Åi a doua zi se va ridica Åi va merge. El le-a spus, cÄ starea este gravÄ, însÄ mai sunt Åanse de însÄnÄtoČire. ToatÄ responsabilitatea desigur aparÅ£inea echipei neurologice-neurochirurgicale (D. Gherman, V. RaÅ£Ä, Iu. Glavan) Åi anesteziologul N. BurdilÄ, care zilnic timp de 40 de zile la ora 9 erau prezenÅ£i la consilium. S-au efectuat trei operaÅ£ii cerebrale, o operaÅ£ie gastralÄ, dupÄ fiecare operaÅ£ie urma o perioadÄ de agravare a sistemului nervos Åi iar de la început. În pofida acelor consultanÅ£i care ne descurajau, Dumitru Matcovschi a început treptat sÄ-Åi revinÄ, a început sÄ-Či miÅte picioarele, mâinile, sÄ pronunÅ£e primele cuvinte. Ulterior, a fost transferat la Spitalul Republican unde Åi-a început recuperarea, care a continuat la BucureÅti Åi în Crimeea Åi peste câteva luni a apÄrut în presÄ prima poezie. M-au podidit lacrimile de bucurie, nu-mi venea sÄ cred cÄ dupÄ o traumÄ cerebralÄ, atât de gravÄ cu o jumÄtate de emisferÄ din dreapta distrusÄ, sÄ scrii poezii, sÄ scrii piese, cÄrÅ£i – de necrezut! Dumnealui ne-a demonstrat nouÄ, neurologilor, cât de mare plasticitate are creierul. Se Åtie, cÄ din 16 miliarde de neuroni sunt în activitate numai 5-7%. Am admirat mereu articolele lui de mare curaj. A fost un mare poet Či un mare incomod, care tÄia în carne vie. Chiar cu o sÄptÄmânÄ înainte de a se interna a fost la ministrul Muncii Åi ProtecÅ£iei Sociale Åi a fÄcut un scandal de proporÅ£ie: de ce au anulat indemnizaÅ£iile populaÅ£iei, care Åi aÅa are pensie micÄ. Desigur cÄ aceasta nu depinde de minister, dar de bugetul guvernului.
Dumitru Matcovschi era bun prieten cu Grigore Vieru. Îmi amintesc când m-am aflat la tratament în spitalul guvernului, în salonul vecin era Grigore Vieru Åi aveam cu el un telefon paralel. Dumitru Matcovschi îl suna frecvent pe Grigore Vieru. Eu reuÅeam sÄ ridic primul receptorul Åi tot timpul auzeam vocea lui Matcovschi chemându-l pe Vieru – „Grig”, iar Vieru îi rÄspundea – „MiticÄ”. Am fost martor la foarte multe discuČii prieteneÅti. În articolul lui D. Matcovschi, consacrat jubileului meu de 70 ani, se reflecta Åi tactica politicÄ, care Åi astÄzi este actualÄ: „Legea electoralÄ ne-a fÄcut festa! Åi viitorul parlament trebuie neapÄrat sÄ o voteze din nou. DacÄ vrem sÄ salvÄm „Å¢ÄriÅoara” de ciuma bolÅevicÄ. Alegerile cu „spisca” i-au adus pe bolÅevici la putere. Ei, bolÅevicii, au fost contra alegerilor cu candidaČi de la circumscripČie”, „Ce mai ziceÅ£i acum, domnilor democraÅ£i?” O faceÅ£i pe „neznaiul”. Din cauza voastrÄ plâng astÄzi flÄmânzi Åi goi, oamenii pÄmântului. Intelectualitatea Či oamenii de creaÅ£ie cu blagoslovirea voastrÄ marginalizatÄ a fost Åi tot cu blagoslovirea voastre Å£Äranul cerÅeÅte astÄzi sÄnÄtate. ÅtiÅ£i, voi, domnilor „democraÅ£i”, ce înseamnÄ sÄ nu ai un bÄnuÅ£ pentru medicamente? ÅtiÅ£i voi cum plâng medicii în sala de operaÅ£ii fÄrÄ instrumente, neputincioÅi, faÅ£Ä în faÅ£Ä cu nimicul „independent?”. Åi mai departe „Iar între timp „Å£ÄriÅoara” nici pâine de saÅ£, nici pâine pentru suflet nu are. Oameni rari, talente unice, academicieni cu nume Åi cu renume (Gherman, Ghidirim, BeÅ£iÅor, Anestiadi, Moscalenco, Matienco etc.) abia de leagÄ tei de curmei, luptÄ din rÄsputeri cu nimicnicia vieÅ£ii, ei, oameni de aur cu suflet de pâine caldÄ, oameni de neînlocuit, oameni care fac cinste neamului, talente, personalitÄÅ£i. Ei, aceÅti academicieni, nu au fost aleÅi cu „spisca”, ei au fÄcut carte, ÅtiinÅ£Ä, ei au demnitate, ei sunt mândriea Åi cinstea Basarabiei, ei sunt de mult cunoscuÅ£i în Europa”.
IatÄ cum academicianul Dumitru Matcovschi a apreciat situaÅ£ia politicÄ de atunci care corespunde Åi cu situaÅ£ia de astÄzi, iatÄ cum a apreciat starea deplorabilÄ a Å£Äranului, cum a apreciat starea medicilor Åi terminÄ mai departe „Nervii! Am încercat în ultimele luni sÄ mÄ apropii tare de aceastÄ temÄ Åi astÄzi, dorindu-i academicianului Gherman ani mulÅ£i înainte, sÄnÄtate, multÄ sÄnÄtate, îl rog (pacient de acum) sÄ uite capriciile mele cu moft scriitoricesc Åi sÄ citeascÄ aceste nÄstruÅnice gânduri pe care cu plocon i le aduc:
Nervii
… ca firele ierbii pe care le pasc cerbii
Åi le tÄvÄlesc fiarele (sÄlbatice):
Ca firele telegrafice,
Ca ghearele unei pisici,
Ca stepii, ca ţepii unui arici,
Ca propoanele, ca odgoanele
Nervii
… mi-au potricÄlit creierii…
Åi frunzele nu mai doinesc
Åi luceferii nu mai luceferesc
FÄrÄ istov cobesc, hultÄnesc greierii.
(Literatura Åi arta, 9 aprilie 1998)
Dumitru Matchovschi este un martir al neamului românesc. El meritÄ, ca în cinstea lui sÄ fie numitÄ o stradÄ Či sÄ i se ridice un monument pe Aleea Clasicilor.
Diomid Gherman, academician
FiČi la curent cu ultimele noutÄČi. UrmÄreČte TIMPUL pe Google News Či Telegram!