Ei tic, eu tac, ei tic, eu tac!

publicat în Constantin Tănase pe 20 Decembrie 2017, 06:56

Astăzi nu voi scrie despre politică! Pentru că se supără lumea, se enervează… Am ales o temă mai neutră - celebrul meu omonim, omofon și omograf Constantin Tănase, marele actor de la Teatrul „Cărăbuș” din Bucureștiul… de altădată.  

Mi-a sugerat acest subiect un cititor de al nostru care, zilele trecute, mi-a trimis o poezie a marelui actor, însoțită de un mic comentariu. Spațiul rezervat nu-mi permite să mă „înșir”, de aceea, telegrafic, precizez doar câteva fapte relevante.

Celebrul actor Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880, la Vaslui, și a murit la București în 1945. Moartea i s-a tras din curajul de a spune lucrurilor pe nume. După invazia sovietică, el a mai jucat încă un an pe scenă. Într-unul din spectacolele sale satiriza… pasiunea ostașilor sovietici pentru ceasuri de orice fel. Aceștia îi jefuiau pe oameni în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai ceas!” (Dă-mi ceasul).

Iată celebrul monolog compus de Tănase pe această temă:
Rău era cu „der, die, das!”
Da-i mai rău cu „davai ceas!”
De la Nistru pan’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moșie
Harașo tovărășie!

După mai multe reprezentații, Constantin Tănase a fost arestat de către autoritățile sovietice, amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol, actorul apăru în scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile căptușite de sus până jos cu ceasuri de mână. Publicul îl aplauda frenetic, deși actorul nu scotea niciun cuvânt. Apoi și-a descheiat pardesiul și a scos la iveală un ceas cu pendulă! A arătat cu degetul la el și a spus doar atât: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”... Două zile mai târziu, marele actor a fost găsit mort.

„Cântecele” lui Constantin Tănase erau celebre, deveneau folclor. E uimitoare actualitatea lor. Vă propun unul dintre ele. Vă amintește de ceva?
Și cu asta ce-am făcut?
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
Și cu asta ce-am făcut? M-as întreba și eu. Dar nu mă întreb. Colegii mei de redacție știu de ce. În ultimul timp, lumea, inclusiv politicienii, se enervează foarte ușor. Nici nu reușești să pui punct la propoziție, că sar în sus, telefonează enervați la cine știu ei: „Uăi, aista iar ne freacă! Chiar nu-l puteți opri?”. Promit că de azi înainte nu voi mai enerva pe nimeni, cu atât mai mult pe politicieni. Fiecare cu viața lui, cu meseria lui, cu treaba lui! Ei cu ale lor, eu cu ale mele: ei tic, eu tac, ei tic, eu tac…

Constantin Tănase
2014