Mărturisirea unui copil flămând: „Aș vrea o carte cu povești, dar nu-i urgent. Mai bine să-i ajute moșul pe cei care au mai mare nevoie... Eu mai rabd.” 

Părinții au părăsit-o când era mică. A crescut cu bunicii, iar la vârsta de 16 ani a adus pe lume primul copil. În prezent, Romina Bivol, o tânără de 23 de ani din s. Costești, r-nul Ialoveni, educă singură trei copii într-o sărăcie lucie și, împreună cu bunica bolnavă, se adăpostesc într-o casă de lut, care riscă să se dărâme în orice clipă. Lemne de foc le-au mai rămas doar pentru câteva săptămâni, iar unicele surse de venit le sunt ajutorul social și indemnizațiile modeste pentru cei mici. De Crăciun, această familie nu așteaptă cadouri sau minuni. Ei pur și simplu visează să aibă ce pune în farfurii și cu ce să dezmorțească soba…

Am ajuns la ei în după-amiaza zilei de marți și am fost întâmpinat de lătratul agitat al cățelului legat lângă poartă. Căsuța în care locuiește familia Bivol se află la câteva sute de metri de centrul satului, dar nici această locuință modestă nu este înscrisă pe numele Rominei. Prin urmare, ea riscă oricând să ajungă în stradă cu cei trei copii și cu bunica. La ai săi șapte ani, Ana, fiica cea mare, gândește deja foarte bine. Daniel, băiatul mijlociu, care zâmbește practic mereu, va împlini cinci ani pe 18 decembrie. Mezina Mădălina are doar doi anișori și o curiozitate fără margini.

Toți trei se înghesuiesc alături de mamă într-o cameră de numai câțiva metri pătrați, în care au un pat mare, lipit de sobă, și o icoană la care se roagă seară de seară, înainte de somn. În camera de alături doarme bunica Rominei, care, fiind bolnavă, nu mai aude și nici nu mai vorbește. Tot aici este improvizată o bucătărie. Pe plită fierbea o cratiță cu apă, iar pe masă stătea un colț de pâine. Unica alinare a acestei familii este un televizor vechi, la care cei mici pot privi câte un desen animat, când le surâde norocul.  

Ambii soți au bătut-o și și-au bătut joc de ea

Un an și jumătate și-a crescut fetița singură, apoi s-a căsătorit cu un alt bărbat și a adus pe lume încă doi copii. Din păcate, nici de data aceasta nu a avut parte de o viață mai bună. Batjocora și palmele erau la ordinea zilei. Femeia crede că și pe cel de-al doilea l-a nenorocit patima beției. „Nici n-am înțeles când a început totul. La un moment dat pur și simplu nu mai aducea banii acasă. Venea aproape zilnic beat și făcea concerte. Iar copiii vedeau în fiecare seară violență, auzeau strigăte și înjurături. Am trăit așa, împreună, șase ani, până când am înțeles că nu se mai poate așa. Pentru Ana, Daniel și Mădălina, am decis că e mai bine să trăiesc singurică, după putințele mele”, povestește Romina Bivol.

Mădălina încerca cu insistență să afle ce am în geantă

Anul acesta, Ana a mers în clasa întâi și spune că-i place foarte mult la școală. Când am întrebat-o ce-și dorește de la Moș Crăciun, ea a răspuns rușinată: „Aș vrea o carte cu povești, dar nu-i urgent. Mai bine să-i ajute moșul pe cei care au mai mare nevoie... Eu mai rabd.” Copila recunoaște că e mai bine să trăiască singură, decât cu un tată pentru care principala ocupație era s-o bată pe mama. Ana are ochi mășcați și zâmbește rar. Romina zice că anume pe ea au marcat-o cel mai mult scandalurile din familie, deoarece, fiind cea mai mare, înțelegea ce se petrece în jur. Pentru că motive de a zâmbi a avut extrem de puține, îi este străin acest sentiment…

Daniel, în schimb, zâmbește mereu. Cu o vorbire încă greu inteligibilă, băiatul a spus că vrea de la Moș Crăciun uciuri, ceea ce, din „traducerea” făcută de sora mai mare, înțelegem că înseamnă dulciuri. Când cineva le aduce bomboane sau biscuiți, pentru acești copii e o adevărată sărbătoare. Probabil de aia Mădălina încerca cu insistență să afle ce am în geantă.

„La noi, fiecare crenguță este la număr”

Natalia Petrea, edilul satului, spune că primăria încearcă să ajute familia Bivol cu tot ce poate, dar și aici resursele sunt limitate. Când organizațiile neguvernamentale acordă ajutor umanitar, Romina și copiii săi sunt printre primii beneficiari. Potrivit Verei Meriacre, asistentul social din localitate, Romina, deși trăiește destul de sărac, are grijă de copiii săi, îi hrănește la timp și îi ține curați.

„Vreau doar să am ce le pune pe masă”

„Sper că voi avea destulă putere și sănătate ca să-mi pun copiii la cale. De sărbători, nu așteptăm cadouri sau bani și nici nu credem în minuni, pentru că până acum nu ni s-a împlinit niciun vis. Vreau doar să am ce le pune copiilor pe masă și cu ce să dezmorțesc soba, ca să trecem cu bine și peste această iarnă”, a adăugat cu lacrimi în ochi femeia. De față cu mine, ea și-a cuprins cu dragoste copiii și le-a promis că nu-i va părăsi niciodată.

Dacă doriți să ajutați familia Bivol, puteți aduce la redacția ziarului TIMPUL (Chișinău, str. Columna 144 E, intrarea de pe str. Alexandru cel Bun) haine sau încălțăminte pentru cei mici, daruri, produse alimentare neperisabile sau alte lucruri necesare. Pentru informații suplimentare, îl puteți contacta pe autorul acestui articol, Dorin Galben, la numărul de telefon: 068681878.