La sfârșitul anului 2018, în Biserica Ortodoxă s-a produs o mare ruptură, după recunoașterea autocefaliei Bisericii Ucrainene de către Patriarhul Constantinopolului, în urma căreia societatea privește cu și mai multe rezerve la preoți și pune la îndoială tot ce este legat de instituția bisericească. Cu toate astea, în noaptea de Paști, moldovenii merg neapărat la biserici, pentru a-și sfinți produsele din carne, ouăle, vinul și cozonacii. În preajma acestei sărbători, TIMPUL l-a invitat pe Episcopul Ioan al Sorocii, vicar al Mitropoliei Moldovei, la o discuţie despre raportul dintre creştini şi biserică în ziua de astăzi.

 - Preasfințite, cum ar trebui să se pregătească creștinii de sfintele Sărbători de Paști?
- În cele 40 de zile de post creștinii noștri se pregătesc duhovnicește pentru a întâmpina bucuria Învierii Mântuitorului. În această perioadă credincioșii se străduiesc să frecventeze cu mai multă regularitate Sfânta Biserică, să se spovedească și să se unească în chip euharistic cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Acest segment de timp este prielnic ca omul să exerseze pentru a deveni mai bun și să se ocupe de caritate, dar și de patimile trupești și sufletești. Apoi, dacă parcurgând și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Nostru Iisus Hristos și ajungând la finalul postului, constatăm că suntem împăcați și-i iubim pe toți oamenii în egală măsură, atunci rezultatul postului este cel scontat. Și, respectiv, noi vom putea întâmpina cu liniște interioară și nestăvilită bucurie Sărbătoarea Învierii Domnului.

„Cei care continuă să nu iubească nu înțeleg bucuria Paștelui”

- Iar pentru oamenii care nu au avut această pregătire și nu au postit ce însemnătate are Învierea Domnului?
- Sfântul Ioan Gură de Aur, în cuvântul său din Noaptea Învierii, îndeamnă ca omul care postește să nu defăimeze pe cel care nu postește, iar cel care nu postește să nu defăimeze pe cel care postește. De aceea, fiecare om are modalitatea sa prin care se apropie de Dumnezeu. Oamenii, care au avut o pregătire, conform îndemnului Sfintei Biserici pentru Praznicul Învierii, percep plenar bucuria sărbătorii, iar cei care au manifestat indiferență în perioada postului nu înțeleg realmente bucuria acestui măreț praznic. Cei care nu au iertat, cei care continuă să nu iubească și să manifeste atitudine dușmănoasă față de semeni nu pot intra în bucuria Stăpânului. A trăi plenar Sărbătoarea Paștelui înseamnă să iubești și să te unești cu Hristos, Domnul vieții, cel care a arătat iubire pentru întreaga umanitate. Or, sfântul apostol și evanghelist Ioan Teologul spune că „Dumnezeu este iubire”. Îndemnul Sfintei Biserici pentru toți și pentru fiecare este să ne pregătim cuviincios de această sărbătoare, pentru ca răsplata noastră să fie cea așteptată: bucuria și pacea sărbătorii.

- Să înțelegem că, dacă nu te-ai pregătit conform îndemnului Bisericii pentru Înviere, nu mai are rost să mergi la biserică și să sfințești pasca în acea noapte?
- Dumnezeiescul Hrisostom spune: „Vițelul este gras, masa este plină. Să vină toți!”. Bucuria Învierii este pentru toată lumea: și pentru cei care au postit, și pentru cei care nu au făcut-o, iar Biserica îi așteaptă pe toți, ca o mamă iubitoare, să guste din sărbătoarea Învierii. Să vină și cei care nu au postit să vadă cât de bun este Domnul și să înțeleagă că Hristos îi așteaptă pe toți cu brațele deschise. Hristos și-a întins brațele pe cruce pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, și astfel a arătat în ce măsură iubește întreaga umanitate.

Cum Hristos a înviat și s-a născut din Fecioara Maria?

- Există oameni care pun la îndoială Învierea lui Hristos. Totuși cum poate fi ea demonstrată?
- Una dintre ipotezele care puneau la îndoială Învierea lui Hristos era că femeile mironosițe ar fi confundat mormântul Domnului și de aceea nu l-au găsit. Se mai specula că ucenicii Domnului ar fi oferit bani ostașilor romani în schimbul trupului Domnului, iar mormântul a rămas gol. Există și alte ipoteze similare. Însă Hristos a înviat și această bucurie a umplut întreg pământul, iar noi mărturisim acest adevăr. Apostolul Pavel spune în acest sens: „Dacă Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi fost credința voastră, zădarnică și propovăduirea noastră”. Dacă minunea Învierii Mântuitorului nu ar fi fost reală, atunci, în mod cert, timp de două milenii, acest adevăr nu ar fi trăit. Au căzut imperiile roman, bizantin, sovietic, iar unul dintre conducătorii URSS, Nikita Hrușciov, a declarat public că va arată ultimul preot la televizor. Dacă ei au avut toate mecanismele de distrugere a acestei instituții divino-umane, care este Biserica, de ce nu au făcut-o? Și chiar dacă majoritatea slujitorilor au fost martirizați, Biserica nu a pierit. Pentru că Hristos a spus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile iadului nu o vor birui în veci”. Pe parcursul istoriei, s-au înregistrat o sumedenie de intenții de a distruge Biserica, însă deoarece capul ei nu este un om, ci este Hristos, Dumnezeu cel adevărat, Biserica a supraviețuit și va dăinui în veșnicie. „Taina Bisericii vine din veșnicie”, spune Sfântul Apostol Pavel.

- Dar faptul că Fecioara Maria l-a născut pe Hristos cum poate fi explicat?
- Fecioara Maria l-a primit în pântecele ei cel pururi fecioresc pe Dumnezeu-cuvântul, Cel care vine pe pământ din slava Tatălui pentru a fi om asemeni nouă și pentru a ne împăca pe noi cu Dumnezeu. Fecioara Maria l-a născut pe Dumnezeu-cuvântul mai presus de fire. Precum în geometrie există teoreme care demonstrează și axiome care nu necesită demonstrație și astfel avem adevăr axiomatic, la fel și în teologia ortodoxă avem adevăruri pe care le primim prin credință, care sunt mai presus de gândirea minții omenești. În acest sens, și nașterea pruncului Hristos de către Fecioara Maria este primită prin credință ca fiind una supranaturală și neînțeleasă de mintea omenească.

„Ateii și agnosticii sunt reminiscențe sovietice”

- În fiecare an, în apropierea Paștelui, internetul abundă în articole care pun veșnica întrebare dacă Focul Haric este o înșelătorie sau o minune...
- Înainte de a intra în Biserica Sfântului Mormânt, Patriarhul grec al Ierusalimului este percheziționat cu minuțiozitate de către responsabilii de altă credință din statul israelian, care nu au absolut niciun interes să promoveze ortodoxia. Pe parcursul istoriei creștinismului, au fost atestate cazuri când Patriarhul ortodox a fost eliminat din Biserica Sfântului Mormânt și atunci minunea s-a produs ca urmare a rugăciunilor ortodocșilor, despicându-se coloana bisericii din Ierusalim. Noi, credincioșii, păstrăm și această descoperire dumnezeiască ca taină venită de la Dumnezeu. Scepticii privesc cu îndoială nu doar minunea aprinderii Luminii Sfinte, ci tot ce se petrece în Biserica Ortodoxă, pe când credincioșii îl vor mărturisi pe Hristos în orice situație.

- Într-o societate în care circa 90% din populație se declară creștin-ortodocși, cum au apărut ateii sau agnosticii?
- Dacă cele 90% din populație ar frecventa cu regularitate Sfânta Biserică și l-ar mărturisi pe Hristos așa cum o cer preceptele Evangheliei, atunci în țară și în Sfânta Noastră Biserică ar fi o continuă înviere, iar bucuria izvorâtă din adevărul suprem, care este Hristos, nu ar mai conteni. Însă, cu mare părere de rău, poate doar 7-12 la sută dintre cei care se declară ortodocși frecventează în fiecare duminică biserică. Iar ateii și agnosticii sunt în țara noastră o reminiscență sovietică. Întrucât, în perioada respectivă, a fost propagat cu vehemență ateismul științific și s-a promovat extirparea lui Dumnezeu din orice sferă socială și chiar din inimile și din casele bunilor noștri credincioși.

- De ce atât de puțini creștini frecventează biserica?
- Există trei factori educaționali primordiali: familia, școala și biserica. Acești factori trebuie să lucreze cu timp și fără timp întru formarea bunilor credincioși și a cetățenilor exemplari. Respectiv, atât familia și școala, cât și biserica, poartă vina pentru acea categorie de credincioși care frecventează rar biserica. Totodată, tumultul vieții de astăzi îi determină pe oameni să fie indiferenți. Noi vorbim întotdeauna despre iubire, despre iertare și despre promovarea adevărului, însă oamenii se avântă după minciună și bârfă. Astfel, deseori, societatea merge într-o direcție diametral opusă învățăturilor promovate de școală, familie și biserică.

„Unii preoți au case de lux și mașini scumpe din activități extraparohiale”

- Acest lucru se poate întâmpla și din cauza că, în ultima vreme, apar tot mai multe informații despre preoții care au case luxoase și conduc mașini scumpe…
- Aș fi de acord să merg, împreună cu cei care consideră că slujitorii bisericii au prea multe averi, într-un itinerar prin republică și să ne convingem că există foarte mulți slujitori ai bisericii, care trăiesc la limita sărăciei. Mulți dintre ei nu au locuințe, nici unități de transport și muncesc din greu pe câmpuri, pentru a-și putea întreține familia. Precum oamenii din țara asta, care au diverse specialități și funcții, își doresc să-și crească și să-și învețe copiii, așa și preoții au copii și doresc ca aceștia să fie bine crescuți nu doar în plan material, dar și educațional. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ei muncesc cu osârdie. Cu părere de rău, avem foarte multe preotese plecate la muncă peste hotare. Recunosc, avem și preoți care trăiesc mai bine decât confrații lor din punct de vedere material. Însă aceștia sunt foarte puțini, procentual vorbind, probabil, sunt 2% din cler. Dar nici aceștia nu au averi exorbitante. Au o casă și poate o mașină mai luxoasă decât cea a confraților lor și atât.

- Cele două procente cum și-au putut permite case luxoase și mașini scumpe?
- Unii dintre acești preoți au activități extraparohiale, care sunt compatibile cu slujirea clericală, alții au susținători, care îi sprijină.

- Cunoașteți oameni care se fac preoți doar pentru avere?
- În experiența mea de slujitor al Bisericii Ortodoxe din R. Moldova am întâlnit și unii clerici care au înțeles mai puțin rostul slujirii în biserică. Însă nici unul nu a declarat că a devenit preot pentru a obține resurse pe o cale mai ușoară.

- Pe de altă parte, există și preoți foarte, dar foarte săraci, după cum ați recunoscut și Preasfinția voastră. Cum se explică acest fenomen?
- Cunosc multe cazuri, când unele familii preoțești trăiesc la limita sărăciei, dar oricum sunt împăcați și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul sacru al vieții, pentru darul copiilor și pentru bucuriile pe care le revarsă în familia lor. Asta se întâmplă pentru că ei au înțeles corect rostul activității lor sacramentale și pun slujirea lui Dumnezeu mai presus de orice. În același timp, ÎPS Vladimir se străduiește să intervină și să sprijine aceste familii.

„Biserica Ortodoxă din R. Moldova este separată de lumea politică”

- Biserica din R. Moldova face politică?
- Din punctul meu de vedere, Biserica Ortodoxă din R. Moldova este separată de lumea și elementul politic și nu face politică. Însă oamenii, care sunt implicați în actul politic, pe lângă faptul că sunt persoane cu statut politic, sunt și enoriași ai bisericilor din țara noastră. Cu aceștia, biserica relaționează, îi primește ca fii duhovnicești și răspunde la necesitățile lor spirituale. Ar fi corect să nu confundăm relația dintre slujitorii bisericii și enoriași cu politica.

- Se cunoaște că atât doctrina comunistă, cât și cea socialistă, sunt antihriste. Cu toate acestea, președintele Igor Dodon se declară creștin desăvârșit. Chiar așa să fie sau el doar se folosește de Biserică?
- Biserica face abstracție de doctrinele politice și primește toți oamenii. Noi am avut o relație bună între instituția bisericească și cea prezidențială și în timpul președintelui Vladimir Voronin. Or, exemplele de restaurare a sfintelor mănăstiri Curchi, Căpriana, Frumoasa și a altor edificii sacre servesc drept modele concludente în acest sens. Președintele Voronin a avut o atitudine bună față de biserică și față de slujitorii ei, iar ÎPS Vladimir a manifestat tot respectul pentru Domnia Sa. La fel și astăzi, avându-l în fruntea instituției prezidențiale pe dl Igor Dodon, noi avem o atitudine respectuoasă și nu putem să venim cu o catalogare în ce măsură dânsul este apropiat duhovnicește de biserică. Aceasta rămâne la atitudinea duhovnicului în fața căruia domnul președinte se spovedește. Cert e faptul că, public, Domnia Sa manifestă o atitudine respectuoasă față de biserică și față de slujitorii săi.

„ÎPS Vladimir nu a făcut propagandă electorală”

- Cu toate astea, mitropolitul Vladimir l-a susținut în campania electorală și nu numai.
- De fiecare dată, dacă, la începutul campaniei electorale, vin concurenți electorali la Catedrala Mitropolitană sau la Palatul Mitropolitan, ÎPS Vladimir îi binecuvântează și le urează succese și „Doamne ajută!”, iar în eventualitatea obținerii funcțiilor de președinte, deputați etc., mitropolitul le dorește să aibă o activitate corectă, echilibrată, dezinteresată și îi îndreaptă în sprijinul cetățenilor. Nu sunt de acord cu afirmația că mitropolitul ar sprijini anumiți concurenți sau partide politice în campaniile electorale. Firește că Igor Dodon, frecventând biserica și participând la diferite manifestări cu caracter bisericesc, o fi apărut alături de ÎPS Vladimir, însă niciodată mitropolitul nu a făcut din aceasta propagandă electorală.

- Este corect ca un creștin să facă spectacol din relația sa cu Dumnezeu?
- Nu. Fie ai o relație corectă și fidelă în raport cu Creatorul, fie nu o ai. De aceea, fiecare credincios, care frecventează biserica și întreprinde diverse acte creștinești cu caracter filantropic, trebuie s-o facă sincer. Biserica condamnă ipocrizia și îndeamnă tot omul, care încearcă să se apropie de Dumnezeu, să o facă sincer și pe o dimensiune corectă a vieții spirituale.

- Anul trecut, preotul Maxim Melinti, care era foarte deschis cu presa, a fost oprit de Mitropolie să mai oficializeze slujbe. Ulterior situația a fost ameliorată, după care preotul a devenit mult mai rezervat. I-a interzis Mitropolia să mai discute cu jurnaliștii?
- Îl cunosc foarte bine pe părintele Maxim Melinti, care este un cleric străduitor. Mitropolia nu i-a interzis să discute cu jurnaliștii. Probabil, sfinția sa a decis să apară mai rar în vizorul presei, dar oricum știu că dânsul mai dă curs invitațiilor.

„Patriarhul Bartolomeu a acordat autocefalia unei pseudostructuri bisericești”

- Cum apreciați procesul de acordare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina?
- Această acțiune poate fi catalogată ca o ingerință a Patriarhului ecumenic Bartolomeu în Biserica Ortodoxă din Ucraina. Fiindcă o biserică-fiică poate obține statut de autocefalie doar din partea bisericii-mamă, iar în acest sens biserica-mamă este Biserica Ortodoxă Rusă. Biserica Ortodoxă din Ucraina, și aici mă refer la episcopat, cler și popor, nu a solicitat deocamdată să i se acorde statut de biserică autocefală. Patriarhia rusă nu se implică în activitatea Bisericii Ortodoxe din Ucraina, cea din urmă bucurându-se de autonomie largă. Astfel, Patriarhia de la Constantinopol nu ar fi trebuit să se implice, inițiind exercițiul acordării autocefaliei. Atunci când Biserica Ortodoxă Rusă a rostit anatema pentru fostul mitropolit Filaret Denisenco, Patriarhia Constantinopolului a sprijinit această acțiune canonică ca fiind una justă. De unde rezultă că Patriarhia Constantinopolului a recunoscut că Biserica Ortodoxă din Ucraina este biserica-fiică pentru Biserica Rusă. De aici deducem limpede că Patriarhul Bartolomeu nu ar fi trebuit să se implice în acest exercițiu pretins ca fiind canonic.

- Ruptura produsă între patriarhia de la Moscova și cea de la Constantinopol nu contribuie și mai mult la dezbinare între credincioși?
- Asupra acestui subiect ar trebui să mediteze profund Patriarhul Bartolomeu, fiindcă el a inițiat această acțiune anticanonică, care este de-a dreptul incorectă, întrucât până la etapa actuală nicio biserică autocefală nu a recunoscut autocefalia bisericii din Ucraina. Patriarhul Bartolomeu a acordat autocefalia unei pseudostructuri bisericești. Sigur că această lipsă de comuniune liturgică între Patriarhia Rusă și cea a Constantinopolului are și efectele sale imediate asupra credincioșilor. În acest sens, Patriarhia rusă și-a exprimat, în repetate rânduri, regretul. Însă deocamdată nu poate fi aplicată o altă acțiune vindecătoare a acestei probleme.

- Cum pot fi soluționate disensiunile dintre cele două patriarhii?
- În general, disensiunile nu-și au rostul în biserică, iar dacă apar antagonii trebuie imediat expulzate din inima acesteia. Or, biserica operează cu termeni precum dragoste, împăcare și relaționare. Dacă Patriarhul Bartolomeu ar fi avut dreptate, în acest caz, atunci s-ar fi bucurat, în mod cert, de sprijinul capilor bisericilor autocefale din lume. Însă, la etapa curentă, majoritatea covârșitoare a bisericilor autocefale condamnă vehement implicarea Patriarhului Bartolomeu în treburile bisericești ale Ucrainei. După cum spuneam, soluționarea oricărei probleme rezidă în dragoste, iar dragostea este Hristos. Noi trebuie să-l căutăm îndeaproape pe Hristos, dezicându-ne de principii. Și aici mă refer la faptul că Patriarhul ecumenic trebuie să renunțe la ingerințele sale, iar, dacă Biserica din Ucraina își va dori cu tot dinadinsul să obțină autocefalie, atunci ea va face acest exercițiu implicând, în acest sens, Biserica Ortodoxă Rusă, biserica-mamă. Noi ne dorim ca acest diferend canonic să fie soluționat. 

- Credeți că Patriarhia rusă ar putea oferi autocefalie Bisericii din Ucraina?
- Da, dacă cei 100 de ierarhi ai Bisericii din Ucraina, împreună cu clerul și poporul, ar solicita acordarea autocefaliei din partea Bisericii Ortodoxe Ruse, sunt sigur că acest proces ar fi fost inițiat și soluționat pe cale canonică.

- Totuși, de ce Patriarhul ecumenic a procedat astfel?
- Această greșeală, comisă de Patriarhul Bartolomeu, a fost profund alimentată politic. Mai mult nu comentez.

- Dar Patriarhia Moscovei credeți că este independentă politic?
- Întrucât Biserica Ortodoxă Rusă este separată în activitatea sa de Federația Rusă, respectiv, și Patriarhul Kiril își desfășoară slujirea patriarhală în absolută independență față de factorii politici și autoritățile statului rus.