Moldova

Eroii uitaţi

Anual se sting din viaţă în jur de 30-40 de veterani, cu vârsta cuprinsă între 40 şi 55 de ani, spune Eduard Maican, preşedintele Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă (UNVRI), precizând că numărul acesta este în creştere şi depăşeşte deja 15 la sută din contingentul celor care au luptat la Nistru. Potrivit lui, majoritatea participanţilor la război, deşi sunt încă apţi de muncă, au grave probleme de sănătate, care necesită a fi remediate, însă autorităţile nu au un program de reabilitare post-război, aşa cum există în statele care s-au confruntat cu conflicte armate. „Lipseşte un centru specializat în reabilitarea veteranilor de război, care i-ar aduce la normalitate în viaţă. Mai mult de jumătate dintre veterani nu au urmat niciodată tratamente de reabilitare, deşi legislaţia prevede că fiecare dintre cei care au luptat, o dată la trei ani, beneficiază de tratament gratuit”, spune Maican. „Dacă e să luăm ritmul de acordare a biletelor de tratament balnear, apoi unui veteran îi vine rândul să meargă la un sanatoriu o dată la 20 de ani, după legea care este astăzi”, precizează preşedintele UNVRI.

Familiile celor decedaţi pe timp de pace nu au dreptul la facilităţi

În raionul Căuşeni, ale cărui sate se învecinează cu zona unde, în 1992, s-au dat lupte grele, la război au participat 3860 de persoane, dintre care 54 au murit, iar 21 au fost grav rănite. De la război încoace au decedat peste 300 de veterani, ne spune Victor Bodeanu, preşedintele organizaţiei teritoriale Căuşeni a veteranilor războiului de la Nistru. „Sunt veterani care au trecut de câteva ori reabilitarea, însă alţii nu au urmat tratamente niciodată. Decesul pentru mulţi survine în urma rănilor, dar şi a multor altor probleme cu care se confruntă – lipsa unui loc de muncă, a condiţiilor inadecvate de trai şi altele”, spune Bodeanu. Potrivit lui, familiile veteranilor decedaţi pe timp de pace nu au niciun sprijin de la stat. „Pentru familiile celor decedaţi pe timp de pace am izbutit cu greu să obţinem anii trecuţi măcar câte o sută de lei din Fondul local de susţinere a populaţiei, spune Bodeanu, anul acesta însă nu li s-a acordat nimic”.

Şi la Orhei, în ultimii ani, au decedat peste 50 din cei 800 de veterani, potrivit preşedintelui organizaţiei teritoriale a veteranilor, Andrei Calcea. Până în prezent doar vreo 20 de veterani din satele raionului au urmat tratament sanatorial de reabilitare.

La Cocieri, pe timp de pace, au murit 130 de luptători

La Cocieri, localitate aflată în partea stângă a Nistrului, în timpul conflictului a luptat împotriva separatiştilor aproape fiecare locuitor: de la copii până la bătrâni. Un grup a avut în sarcină să lichideze unitatea militară din apropierea satului. Niciunul din cei care trebuiau să ia cu asalt unitatea nu a fost informat că acolo sunt depozitate substanţe chimice şi radioactive. Preţul acelui atac a fost mare. Unii au plătit cu viaţa, alţii, la câţiva ani de la conflict, s-au ales cu grave probleme de sănătate. Până în prezent, peste 130 de participanţi la lupte din Cocieri au murit. Majoritatea celor care au rămas în viaţă au leucemie, dar nu pot beneficia de niciuna din facilităţile oferite de stat pentru veteranii războiului, deoarece nu au putut obţine legitimaţie de participant la lupte, care le-ar garanta aceste drepturi.

S-a stins din viaţă în aşteptarea căruciorului

Anatol Cobâlaş din Floreşti a trecut prin două războaie: cel din Afganistan şi cel de la Nistru. În luptele de la Coşniţa a fost grav rănit, rămânând paralizat de ambele picioare, la doar 31 de ani. Fiica sa avea 12 ani, iar băiatul – doar doi anişori. Din presă a tot aflat că i s-a dat ba un cărucior, ba un computer, dar n-a primit nimic. S-a stins din viaţă în 2000, la 39 de ani, fără să mai apuce să-şi vadă copiii puşi pe picioarele lor. Soţia sa Lida ne-a povestit că, după moartea lui Anatol, statul nu a mai ajutat cu nimic familia sa. I s-a spus că nu mai are dreptul la facilităţi, pentru că soţul ei a murit după război. Faptul că moartea i-a fost cauzată de rănile din timpul războiului, pentru autorităţi, nu contează.

Morţii nu mai au drepturi

Filip Lupaşco a căzut în luptele de la Coşniţa şi a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”. Feciorul său mai mare avea atunci doi anişori, iar cel mic – doar şase luni. Soţia lui Filip spune că autorităţile îşi amintesc de ei doar atunci când sunt comemoraţi eroii războiului de la Nistru, în rest, când au nevoie de ajutor – nimeni nu-i ia în seamă. Când a solicitat indemnizaţia de 500 de lei de care beneficiază cavalerii Ordinului „Ştefan cel Mare”, i s-a spus că doar cei care trăiesc au dreptul la indemnizaţie, nu şi cei care au murit. „Numai eu ştiu cum mi-am crescut feciorii şi prin ce am trecut după moartea soţului. Cu indemnizaţia foarte mică pe care o primim de la stat nu ne descurcăm. Tot timpul suntem în datorii. Facilităţile la serviciile comunale sunt mizere. Dacă în primii ani, după ’92, aveam scutire în proporţie de 50 la sută la serviciile comunale, acum, practic, la apă avem înlesniri 2 lei, la gaze în jur de 6-7 lei”, spune Maria Lupaşco. Împreună cu cei doi feciori, care au crescut deja mari, locuiesc într-un bloc din Chişinău, la ultimul etaj, unde tavanul e în permanenţă mucegăit. A încercat să obţină de la Primăria Chişinău un lot de pământ pentru construcţia unei case, apoi a solicitat un credit preferenţial, conform unei hotărâri de guvern, dar, deşi legea îi garantează aceste drepturi, aşa şi nu a mai obţinut nimic. „Cu prima ocazie aş pleca din ţară numai de ruşine… Mi s-a spus în faţă de multe ori că s-a uitat tot, conducerea se schimbă şi banii hotărăsc totul”, spune cu lacrimi în ochi Maria Lupaşco.

Veteran dus la cerşit

Valeriu Iovu din Bardar, Ialoveni, în 1992, când a fost mobilizat la război, avea 27 de ani. În luptele de la Coşniţa, un obuz i-a răpit un picior. După război, nu şi-a mai putut împlini visul de a-şi ridica casă, pentru că nu a mai avut puteri şi resurse. Pensia de invalid pe care o primea nu-i ajungea nici pentru medicamente. Năpădit de griji şi nevoi, a acceptat propunerea unor ţigani care, timp de trei ani, l-au dus să cerşească la Moscova, Sankt Petersburg şi în câteva oraşe din Polonia. I-au promis bani mulţi, dar s-a reîntors acasă doar cu sănătatea şubrezită. La scurt timp medicii i-au extirpat ambii rinichi. Câţiva ani la rând, în fiecare săptămână, a făcut naveta la Chişinău pentru dializă. Cheltuielile pe care le suporta pentru tratament şi transport depăşeau pensia de 600 de lei pe care o primea de la stat. La ultima noastră întâlnire ne spunea că ar vrea tare să-şi ajute cele două fete, să le ridice o casă. Se resemnase cu atitudinea batjocoritoare a autorităţilor şi nu mai încerca să solicite ajutor. Cu ajutorul organizaţiei teritoriale a veteranilor războiului de la Nistru a reuşit să obţină un credit preferenţial pentru reconstrucţia casei. Acum doi ani, Valeriu Iovu a trecut în lumea celor drepţi, fără să reuşească să vadă casa pentru fiicele sale ridicată.

Ilie Babuş din Răzeni, acelaşi raion, care şi-a pierdut în luptele de la Nistru ambele picioare, a trecut în lumea celor drepţi fără să obţină creditul preferenţial pentru construcţia unei case. După moartea sa, familia a pierdut dreptul la un credit preferenţial.

„Du-te la cei care te-au trimis la război”

Mulţi dintre veterani, afectaţi de boli, sărăcie şi deznădejde, ajunşi la disperare nu au mai avut puteri să trăiască. „Numai în ultimii zece ani, 20 de veterani ai acelui război şi-au pus capăt zilelor. Este o situaţie alarmantă”, spune Eduard Maican. „E clar că nu de viaţă bună îşi iau zilele. Unii nu-şi pot găsi de lucru. Pe alţii îi leapădă familia. Cei mulţi sunt ignoraţi de societate. Omul a apărat ţara şi acum se trezeşte că n-are nevoie nimeni de el”. Cutremurător în acest sens este cazul unui veteran din Căuşeni, care a trecut prin două războaie: cel din Afganistan şi cel de la Nistru. Cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, tată a doi copii şi bărbat respectat în localitate, mult timp nu şi-a găsit un loc stabil de muncă. Funcţionarii la care se adresa îl trimiteau de la unul la altul. În una din zile un şef de la raion i-a aruncat obraznic în faţă: „Du-te şi cere de lucru la cei care te-au trimis la război”. Peste câteva zile a fost găsit mort. Un alt caz tragic este al unui veteran, cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, care, fiind invalid, a fost dus de către traficanţi la Moscova şi impus să cerşească. Umilit şi batjocorit, când s-a reîntors acasă, şi-a luat zilele, ne povesteşte Eduard Maican.

Nu pot obţine legitimaţie de luptător

Pavel Rotaru, preşedintele organizaţiei teritoriale Ialoveni a UNVRI, spune că familiile veteranilor care s-au stins pe timp de pace nu mai au dreptul la indemnizaţii şi compensarea anumitor cheltuieli, dar şi facilităţile de care dispun veteranii care sunt în viaţă şi locuiesc la sate sunt mizere de tot: 29 de lei în fiecare lună pentru lemne şi cărbune şi apă şi altele care nici pe departe nu acoperă cheltuielile reale. „Noi, care am luptat pentru pământul nostru, suntem discriminaţi în raport cu veteranii altor războaie. De exemplu, mărimea scutirilor la plata anumitor servicii de care beneficiem noi este în proporţie de doar 25 la sută în raport cu ce primesc veteranii războiului din Afganistan”, spune Pavel Rotaru. Totuşi, el este îngăduitor cu noua conducere a ţării şi speră că aceasta va ajuta veteranii războiului de la Nistru. „Este clar că pentru 33 de mii de veterani – câţi sunt acum – statul trebuie să aloce lunar o sumă foarte mare şi, atunci când nu este de unde, e greu să acoperi toate necesităţile”. El, ca şi mulţi alţi veterani, au solicitat Guvernului revizuirea sistemului de acordare a legitimaţiilor de participant la lupte, astfel încât să deţină legitimaţii şi, respectiv, să beneficieze de facilităţi, doar cei care au luptat pe câmpul de luptă. „Sunt foarte mulţi care n-au luptat, dar au legitimaţii. Ei, având apartamente, au mai beneficiat de credite, însă cei care cu adevărat au luptat, nu au putut obţine credite şi se descurcă foarte greu”, spune Rotaru. Potrivit lui, numai în raionul Ialoveni, 116 participanţi la luptele de la Nistru, până în prezent, nu pot obţine legitimaţiile de luptător.

Alocaţii sociale pentru cei cu nevoi speciale

Ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, susţine că nu există programe speciale pentru veteranii războiului de la Nistru şi pentru familiile acestora, dar că se studiază situaţia fiecărei familii în parte, iar asistenţa va fi acordată în funcţie de necesităţile şi problemele pe care le are fiecare persoană. „Avem un şir de acţiuni de asistenţă socială în cadrul cărora vor fi susţinuţi şi veteranii războiului de la Nistru, şi familiile celor decedaţi, dacă aceştia se vor încadra în spectrul de servicii şi asistenţă socială. Chiar la 2 martie din Fondul republican de susţinere a populaţiei au fost alocate indemnizaţii de 500 de lei pentru 427 de familii. Pentru viitor sunt câteva iniţiative legislative de protecţie socială în care se vor încadra şi veteranii războiului. Ei merită toată stima şi atenţia noastră, dar trebuie să nu fugim de la protecţie socială centrată pe beneficiar, direcţionată către cei care merită această protecţie”, a declarat Valentina Buliga.

Cornelia Cozonac, pentru TIMPUL

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *