Actualitate

Este posibil un parteneriat strategic româno-ucrainean?

Două importante think-tank-uri de la Kiev au publicat recent un studiu în săptămânalul Zer­kalo nedeli, postat în traducere și pe site-ul revistei 22, studiu intitulat Ucraina, România și Marea Neagră: oportunități în contextul războiului ruso-ucrainean.

Studiul este realizat de Serhiy Gerasymchuk, Ruslan Gidora, Mykhaylo Honchar, Yaroslav Matiychyk, analiști la Grupul de studii strategice și de se­curitate și la Centrul de Studii Globale „Strategia XXI“, am­bele din Kiev. Autorii sunt membri ai grupului de ex­perți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe Ba­conschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Prima ședință a grupului a avut loc câteva luni mai târziu, la București, la începutul anului 2012, iar ultima la Kiev, în ianuarie 2014, în timpul Euro Maidanului.

Studiul experților ucraineni conține o pro­pu­nere pe cât de interesantă, pe atât de neaș­tep­tată: fondarea unui parteneriat stategic în­tre București și Kiev. Ideea este, pe de o par­te, stranie, iar pe de alta, previzibilă. Stranie pentru că relațiile româno-ucrainene n-au fost niciodată bune, mai de­grabă pot fi caracterizate ca un lung blocaj, spart de câ­te­va ferestre de dezgheț. Pre­vizibilă, pentru că, în con­tex­tul generat de politica Rusiei de destabilizare a Ucrainei, Kie­vul trebuie să-și strângă aproape toți vecinii, indiferent de litigiile trecute sau pre­zente din relațiile bilaterale. Ezitările Budapestei și Bra­tis­la­vei, atente la tonul Moscovei și interesate de continuarea proiectelor economice cu Rusia, reduc opțiunile Kievului la promovarea re­la­țiilor cu Varșovia, Bucureștiul și capitalele sta­telor baltice. România este statul membru UE și NATO cu care Ucraina are cea mai lungă fron­tieră comună. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România este așezată geo­gra­fic în zona Mării Negre, în apropierea pe­nin­su­lei Crimeea, anexată de către Rusia, în martie, și în proximitatea a ceea este denumit cu ter­menul de Novorossia, teritoriu care leagă zo­na Donbassului de nordul gurilor Dunării, în ca­re sunt concentrate minoritățile rusofone și unde tradițional se votează cu partidele ori­en­tate spre Moscova. Sunt argumente puternice care fac Kievul să fie interesat de un par­te­neriat strategic cu România.

Autorii studiului valorifică și argumentul că Ro­mânia, fiind preocupată de soarta Re­pu­blicii Moldova, situată geografic între România și Ucraina, cooperarea între București și Kiev poate influența semnificativ evoluțiile din re­giune, de la soluționarea conflictului tran­snis­trean la o dinamică pozitivă a colaborării eco­no­mice. Argumentul este valabil, multe ini­ția­tive ale Bucureștiului din ultimele decenii eșu­ând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.

În ciuda faptului că unii experți din cele două țări vorbeau de o competiție pentru profilarea ca lider regional între Ucraina și România, un parteneriat strategic între cele două țări ar putea aduce beneficii mai consistente Bu­cu­reștiului, consolidându-i influența la Bruxelles în creionarea agendei regionale la Marea Nea­gră în cadrul NATO și UE. Ucraina ar putea gă­si în România nu doar un avocat, în fond Kie­vul poate să-și pledeze și singur cauza la Bru­xelles, cât un partener pentru cooperare în do­meniul securității la Marea Neagră, în pro­mo­varea unor programe economice, de creș­tere a investițiilor, programe de mediu, mai ales în Delta Dunării, care să ducă în cele din ur­mă la sporirea stabilității regionale, a pre­dic­tibilității, la ridicarea nivelului de trai, la trans­ferarea de valori și bune practici dinspre UE că­tre Ucraina, țară care și-a formulat obi­ec­tivul strategic de aderare la clubul de­mo­cra­țiilor occidentale.

Condiția pentru un parteneriat strategic este ca cele două țări să identifice nișele în care pot construi împreună cu fața spre viitor, de a depăși vechile litigii (drepturile comunităților istorice românești din Ucraina), prin ne­go­cie­rea unor soluții cu bună-credință, și nu de a piti sub covor dosare care zac de câteva de­cenii pe agenda bilaterală și care sunt sursă de tensiuni între București și Kiev.

Dar cel mai important aspect asupra căruia ex­perții ucraineni atrag atenția este con­so­li­darea încrederii, care nu se poate realiza de­cât prin contacte directe, de la cele politice, la nivel înalt, până la dialogul între universitari și membri ai comunității experților în politică regională.

Acest context oferă o oportunitate de schim­ba­re a paradigmei în relațiile româno-ucrai­ne­ne cum n-a mai existat în ultimii 23 de ani. Depinde de viitorul locatar de la Cotroceni și de noul guvern ca această oportunitate să nu fie ratată. Kievul pare pregătit pentru a scrie o nouă pagină în agenda bilaterală. 

sursa: revista22.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *