Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 13:10
Abonamente

Dan Dungaciu 14 Ianuarie 2013, ora 13:32    Din editia print

Marime Font

Este România unionistă?

 Dacă „unionismul” este o boală sau ceva extrem de periculos, atunci Germania ar fi bolnavul Europei! Şi nu este. Dimpotrivă!... 

România e catalogată uneori aşa din două motive. În primul rând, că Bucureştiul, în incapacitatea lui de a construi instituţii capabile să se ocupe eficace de problematica RM, nu a reuşit să articuleze clar o poziţie faţă de această chestiune, a evitat-o, s-a speriat şi devine timorat. În al doilea rând, sunt o serie de actori care au tot interesul din lume să proiecteze aici pe frontiera euroatlantică tensiuni, conflicte. În realitate, România ca stat nu a fost niciodată şi nici nu este unionistă, dar nu ştie să explice asta. Ce înseamnă stat unionist? Singurul care a făcut aşa ceva, a fost Germania. Cu Germania trebuie făcută comparaţia, şi nu cu fanteziile politice sau geopolitice din capul unuia sau a altuia. O politică unionistă a făcut după destrămarea URSS, în Europa, doar Germania. Dincolo de faptul că acest lucru era stipulat în Constituţie, iar în Constituţia României nu există aşa ceva, Bucureştiul recunoscând primul RM, Bonnul a fost aplicat şi coerent de la început. Au înfiinţat în 1949 „Ministerul Federal pentru Toate Chestiunile Germane”, redenumit în 1969 în „Ministerul Federal pentru Relațiile Intergermane”. Ruşii au propus la 10 martie 1952 RFG-ului un tratat de pace care să includă reunificarea Germaniei și neutralitatea ei. Exact ca în România când veneau la Bucureşti cu planul Belkovschi! Germania refuză şi răspunde prin „doctrina Hallstein”, care se baza pe dreptul monopolului de reprezentare a tuturor germanilor de către RFG şi considera că iniţierea de relaţii diplomatice cu noul stat, RDG, şi deci recunoaşterea sa, „act ostil” împotriva RFG. Dacă Bucureştiul ar fi făcut asta, cum suna?... Pentru toți cancelarii care au existat până în 1989, politica externă și Deutschlandpolitik-ul (adică problematica germană) au constituit domenii politice separate. Relația cu RDG și cu Berlinul de Est a fost considerată o chestiune de ordin intern. S-au lansat tot felul de concepţii – „transformare prin apropiere”, „reunificare prin destindere” etc. – toate vizând, explicit, reunificarea. Niciodată RFG-ul nu a recunoscut cetăţenia celor din RDG, Bonnul nu a avut niciodată ambasadă în RDG, doar reprezentanţe permanente, iar acestea erau subordonate Cancelariei Federale, şi nu Ministerului Afacerilor Externe vest-german. Nu avem timp să intrăm în prea multe detalii, dar diferenţele de comportament sunt enorme... Sondajele arată însă că 25% dintre tinerii din RM ar fi unionişti, dar asta e altceva. Există unionişti pe ambele maluri ale Prutului, dar asta nu face statele unioniste. Politicile lor le fac sau nu! Şi în Germania au existat voci, dintre cele mai prestigioase, care au fost virulente împotriva reunificării, pentru că, vezi Doamne, ar fi fost periculos pentru Europa. Nu au fost nici anatemizate, nici expulzate, nici pedepsite public. Doar că s-a dovedit că greşeau. Reunificarea Germaniei nu a fost un pericol pentru Europa. Dimpotrivă. A fost chiar un lucru benefic! 

Un articol de: Dan Dungaciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md