Astăzi 25 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 14:27
Abonamente

Carte 25 Noiembrie 2011, ora 04:57    Din editia print

„Eu mă credeam wanda jackson...”

Marime Font

Foto: casa de pariuri literare

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Basarabeanca noastră Diana Iepure (foto), deşi e stabilită de mai mulţi ani la Bucureşti, nu este totuşi o poetă a citadinului. 

De acolo, din inima României, ne transmite, prin cartea O sută cincizeci de mii la peluze (Bucureşti, „Casa de Pariuri Literare”, 2011), nostalgia copilăriei petrecute în satul Cosăuţi, localitatea ei de baştină. Surpriza acestei copilării, lipsite de evenimente neobişnuite, este tocmai tipicul. Poeta dezvoltă o poetică a detaliului, ridicând la rang de spectacol evenimente mărunte ca: urcatul prin copaci, discuţii şi certuri între fetiţe şi alte „nimicuri”, care au constituit fundalul pentru construcţia identitară a eului liric. Micile fragmente biografice exprimă şi un ADN al timpului, făcând să transpară atmosfera anilor ’70, cu miros de şampon crea-crea, cu gust de seliodkă ivasy şi populată cu viermi de mătase. În peisajul vegetal al poeziei lipsesc doar frunzele de tutun, al căror miros se mai păstrează în porii din mâinile bunicilor noastre.

Aplecată pe elementaritate, pe joc, poezia Dianei Iepure se articulează simplu, necondiţionată de sofisticări ale limbajului şi de tehnici de ambiguizare. Rememorările fascinează însă anume prin firescul şi sinceritatea scriiturii. Momentele din trecut capătă în memoria afectivă irizări magice. Înzestrată cu o sensibilitate deosebită, poeta ştie să surprindă miraculosul vârstei şi să creeze imagini artistice convingătoare: „mama face feţe de pernă/ din cămăşile vechi ale tatei/ scoate gulerul mânecile lasă doar/ nasturii la mijloc/ sidefaţi/ toată copilăria am dormit pe pernă/ ca pe pieptul lui tata” (ca pe pieptul lui tata).



Nu lipseşte nici umorul cu care percepţia copilului se apropie de teatrul grav şi ridicol al maturilor: „ia-mă şi pe mine/ bocea câte o rudă/ dar se speria/ când îi luneca piciorul/ pe marginea gropii” (fanfara). O miză lirică a poetei o reprezintă exuberanţa şi naturaleţea infantilă, pe care le captează în formidabile micronaraţiuni poetice: „bobocii noştri erau însemnaţi/ să nu se piardă/ aşa gri şi pufoşi/ îmi lipeam câte unul de piept/ şi mă încălzeam/ şi simţeam cum i se zbate inima/ atunci îmi venea să îi pup labele găurite/ de la stadion la biserică/ creşteau doar aguzi/ cu fructele mustoase de la care/ ni se înnegreau dinţii şi limba/ şi rochiţele de cit/ nu mânca agude că o să-ţi fie a f.../ încercam să înţeleg sensul cuvintelor strigate/ din vârful pomului/ aruncam agude coapte/ nimerea pe câte cineva după guler/ chicoteam cu olica/ împărţeam drumul în jumătate/ acesta e drumul meu/ şi ne certam până răguşeam (...)” (să le fie a). Agudul are o dublă semnificaţie. Reprezintă altitudinea de unde „eu şi olica” contemplă lumea într-o superioritate şi detaşare, pe care doar copilăria ţi-o oferă. Tot el e şi copacul în care se produce maturizarea sexuală: „după o să mergem la ea/ să mâncăm agude/ şi să vorbim/ despre băieţi”. Alte locuri care declanşează perceperea feminităţii în datele ei biologice este baia comunală din sat, unde „sfârcurile/ ardeau în ceaţă ca beculeţele pe brad”. De la baia comunală cu miros de şampon crea-crea, poeta trece într-o încăpere nouă „ce miroase a vopsea şi a nivea for men after shave”. Deşi gândurile ei se îndreaptă spre „geamuri albe termopan şi grilaje frumoase...”, poeta conştientizează că încă nu şi-a scos „eticheta”, amintirile copilăriei continuând s-o copleşească. Şi pe bună dreptate, deoarece, în ipostaza actuală de femeie matură „nu se mai întâmplă nimic”, nimic din vremurile miraculoase, când „eu mă credeam wanda jackson...”.

Nina Corcinschi

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Februarie 2018, ora: 15:08

Obiectele mărunte ingerate de copii le pun viața într-un adevărat pericol

Obiectele mărunte ingerate de copii le pun viața într-un adevărat pericol Din editia print

Baterii, agrafe, piuneze, monede, piese de la jucării – aceste și alte obiecte mărunte pot deveni un adevărat pericol când sunt lăsate pe mâna unui copil de vârstă mică, care nu este supravegheat de un adult.

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md