Editorial

Eu şi cu mine

Mă număr pe degete, mă-ntreb şi-mi răspund, mai fac dialoguri cu alţii, cu mine, sar în picioare de bucurie sau stau doar aşezată atunci când sunt tristă, mă înjur şi mă alint cât pot de bine şi de fiecare dată când am nevoie.

Pe lângă mine mă linguşesc, vreau totul deodată şi n-accept rebuturi, de mi se spune că mai greşesc, îmi dau dreptate tot mie şi-i iau în şuturi pe ceilalţi. Iubesc şi eu cât pot iubi, mi-e scârbă în schimb de cei ce mă rănesc, nu mă răzbun şi n-aş îndrăznii să o fac, pentru că nimeni nu merită efortul. N-am niciun pact cu Dumnezeu, de El nu mă ating, iar el nu mă atinge, cred doar în mine şi sunt numai Eu şi nicio minune nu mă mai convinge.

Îmi spun câteodată că sunt mult prea perfectă, dar mai presus, singurul lucru ce îmi convine e că de-un timp am cam dedus: trăiesc un miracol eu şi cu mine. Sau cel puţin aşa aş vrea să se desfăşoare viaţa mea şi asta să-mi fie percepţia asupra a ceea ce numim noi „viaţă”… De ar fi totul aşa de uşor precum aceste gânduri răzleţe… 

www.culinar.md
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *