Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la ora 16:51
Abonamente

Editorial 17 Octombrie 2016, ora 08:22    Din editia print

Marime Font

Europa Liberă și națiunea civică (II)

Răul predică mereu toleranța, până când devine dominant. Apoi caută să sugrume Binele.  

 
 
 

Așa cum promiteam săptămâna trecută, astăzi voi zăbovi asupra reportajului realizat de Radio Europa Liberă, cu ocazia celebrării independenței R. Moldova, și care l-a avut în centru pe fostul consilier și deputat comunist Mark Tkaciuk.

Reportajul ridică o serie de întrebări imposibil de epuizat într-un articol, dar tema centrală care se distinge imediat este cea a asumării, de către o serie de figuri publice de la noi, a discursului despre așa-zisa națiune civică moldovenească. Mark Tkaciuk asumă așadar acest nou proiect identitar ca o soluție pentru criza națiunii în statul R. Moldova: se presupune că am fi o națiune generic multiculturală, cu o moștenire pe măsură, un fel de Babilon moldovenesc, și tocmai aceste ingrediente originale ale societății moldovenești ar trebui așezate pe postamentul propășirii naționale.



Națiunea civică presupune că cetățenii R. Moldova sunt moldoveni, indiferent de etnie sau de limba vorbită, deși nu înțelegem prea bine noutatea acestui demers, de vreme ce cetățenia (civitates) e o instituție care deja garantează, încadrează și ...încetățenește această realitate, nu doar în R. Moldova, ci oriunde în lume. Or, ceea ce se urmărește de fapt prin aceste artificii speculative nu este constatarea unei diversități inerente unui spațiu de intersecție istorică, așa cum este R. Moldova, ci impunerea sau continuarea, unui proiect identitar antiromânesc prin efectele sale omogenizante.

Dialogul diafan al Europei Libere cu această tristă figură a (aproape) deceniului comunist 2001-2009, Mark Tkaciuk, continuă cu autovictimizarea sfâșietoare a protagonistului, care, îmbrățișând valorile unui veritabil homo-sovieticus, deplânge un naționalism moldovenesc (mult exagerat) al sfârșitului anilor `80, când – helas, o majoritate vorbitoare de limbă română și-a permis insolența de a respinge rusificarea, ceea ce a creat un disconfort nemaipomenit minoritarilor, puși să învețe – horribile dictu – limba română! O mai onestă analiză, fără a provoca inutil spirite, s-ar cere fenomenului șovinismului rus în spațiile postsovietice, mai ales acum după recenta și incredibila experiență ucraineană, pentru că a te preface inocent că nu înțelegi resorturile care au motivat lupta pentru drepturi naționale din anii petestroikăi, înseamnă să-ți iei publicul de prost. Și pe acest ton de cinism nesfârșit ni se propune națiunea „civică”.

Să zicem că națiune civică, dar care sunt dimensiunile acestei identități? Cu ce ne lăudăm, până la urmă? Prin ce ne definim? Prin două rapturi teritoriale în ultimele două secole? Prin deznaționalizare și sovietizare? Sau prin confiscarea mișcării de renaștere națională în 1994, prin ceea ce Alexandru Moșanu, președintele primului Parlament al R. Moldova, a numit pe bună dreptate o lovitură de stat agrariană, neocomunistă? Printr-o reluare a acelorași clișee identitare, cacofonice, sovietice a unei nații moldovenești „multiculturale”? Prin caracterul fabricat al unei asemenea construcții?

Escrocheria e evidentă și se manifestă prin redefinirea abuzivă și unilaterală a centrului: concilianții sunt ei, cu națiunea „civică”; recalcitranții suntem noi, cei care susținem identitatea românească a acestui popor și libertatea, nu doar pentru dulăi, de a avea acces la adevărurile și realitățile pe care le decantează istoria și trecutul. Șantajul emoțional e la fel de evident și parazitează un clișeu europenist prost: ce poate fi mai dizgrațios și mai retrograd decât identitatea etnică, istorică românească, ce se exprimă firesc în comunicarea cu adevărat multiculturală cu celelalte identități etnice și culturale din Moldova? Ce poate fi mai frumos, mai progresist, mai aproape de culmile unei modernități iacobine, revoluționare, decât această minunată națiune civică?

Reportajul sugerează indirect o altă temă uzată în spațiul public, nu pentru că nu ar fi actuală, ci pentru felul în care e formulată: această marotă imposibilă și schelălăită a „divizării societății”, pe care națiunea civică vine să o „concilieze”, într-o originală și amorală sinteză moldovenească între bine și rău, democrație și totalitarism, ocupație și „eliberare”, civilizație și Gulag, pentru că, nu-i așa, e loc de toate părerile! Diversitate, ce mai. Un clișeu care deja ne seacă și ne plictisește, și în legătură cu care ne prefacem autist că nu știm răspunsul: cum adică de ce „divizată”? Pentru că lumea noastră a trăit sub un regim totalitar de ocupație, care a impus prin violență un discurs despre noi, moldovenii, bazat pe minciună istorică, identitară generalizată. Și pentru că nu ne-am descotorosit încă de acest balast comunist! Ne pare rău, dar nu e nimic de „conciliat” sau de „împăcat” între ocupație și „eliberare”. E de respins minciuna. Atât.

Într-o altă ordine de idei, e bine că societatea e „divizată”. E bine că în condițiile de libertate politică și de expresie câștigată după 1990, această „divizare” a spart frontul monolit al minciunii și mizeriei „nației sovietice moldovenești”. E bine că există și este exprimat un adevăr concurent blocului de omogenitate ideologică perfidă a moldovenismului sovietic, și mai nou – „civic”. Sau ar fi trebuit să participăm docil la această Țiganiadă? La aceste Republici de la Ploiești, decretate de diverse Platforme populiste prin piețe?

Dar stați pe pace. Mark Tkaciuk, cu aerul său bonom de anarho-bolșevic îmburghezit, ne asigură și ne liniștește în reportajul cu pricina: nu mai intenționează să reintre în marea politică, va continua să profeseze la Moscova, împreună cu savanții de renume mondial de acolo... Această pubertate politică, exprimată prin opțiuni personale comunisto-anarhiste, simpatice poate la o anumită vârstă biologică, devine ridicolă și descalificantă pentru o figură publică, așa cum se vrea și cum ni-l prezintă din păcate Europa Liberă pe domnul (tovarășul?) Mark Tkaciuk. Mai ales că, așa cum au remarcat și alți observatori, a face din acest ex- deputat comunist o figură a independenței și suveranității R.Moldova este descalificant și pentru numitul post de radio. Este prea mult. Or, această chestiune nu se include la capitolul „libertate editorială”, ci la discernământ și moralitate elementare.

Plasa pe care ne-o întinde Răul acum în R.Moldova se manifestă prin redefinirea centrului moral și politic. Pretinsa neutralitate, „centralitate”, falsa inocență a „doctrinei” despre nația civică nu trebuie să ne smintească. Soluția ca adevăr și adevărul ca soluție pentru criza identității nu se află la mijloc. Adevărul este adevăr prin natura și conținutul său. Nu prin poziția sa relativă. Adevărul e adevăr și când strălucește la extrema unei minciuni „centrale” și „moderate”.

Un articol de: Marcela Țușcă
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md