Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 09:53
Abonamente

Editorial 11 Octombrie 2016, ora 09:22    Din editia print

Marime Font

Europa Liberă și națiunea civică

Săptămâna trecută, Radio Europa Liberă a găzduit un reportaj-portret dedicat fostului consilier al președintelui comunist Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk, convertit - sau revenit, de la comunism la esențe mai tari, „anarho-sindicaliste”.

 
 

Pe lângă stupefacția că postul emblematic al rezistenței anticomuniste s-a transformat într-o platformă care girează asemenea personaje, și rog să fiu scutită de argumentul „neutralității” jurnalistice, surprinde și tematica abordată în cadrul celor 15 minute generoase ale materialului: Tkaciuk ne ține o lecție despre noi, despre istoria noastră, venind în final și cu „soluția” cu care ne-au obișnuit de cel puțin un an: națiunea civică moldovenească, susținută de un condominium format din cele mai abjecte sfere ale politicii, cele mai compromise voci ale societății civile, cele mai imorale forme de viață.

Națiunea civică moldovenească, în care „glavna oameni sî șim”, ce mai contează o anume profunzime a timpului sau o anume densitate istorică, culturală sau spirituală, este noua-veche găselniță a structurilor existente pentru menținerea stării de fapt, acoperirea ideologică de factură neo-moldovenistă, împopoțonată cu ghirlande euro-conforme, a jafului perpetuu la care este supusă R. Moldova de către niște inși descălecați direct din nomenklatura sovietică.



Îmi propun, așadar, ca în următoarele editoriale TIMPUL, să comentez pe marginea reportajului Europei Libere și a conținutului declarațiilor lui Tkaciuk, începând cu o introducere mai degrabă teoretică, generală, dar în același timp contextualizantă: criza identitară în R. Moldova se intersectează într-un anume fel cu criza identității la nivel european: acolo unde s-a dorit, voluntarist, construirea unei „noi” identități, s-au destructurat cu de-a sila vechile reflexe, condiționate istoric. Când a fi francez nu mai înseamnă nimic, iar „european” e o identitate asimptotică, subiectul se afundă în criză. Aici ne intersectăm.

Astfel, Republica Moldova pare să fie la ora actuală o curioasă reflexie în miniatură, sau în paralel, a crizei de soluții la nivel european. Acest impas se manifestă nu doar la nivelul superficial al crizei de idei, direcții, viziuni sau purei lipse de profesionalism, pe care o observăm la vârful politic și instituțional al Uniunii Europene, sau al altor actori importanți cum ar fi Statele Unite ale Americii, ci și la nivelul structural, fundamental în care a fost și este gândită/tratată chestiunea identitară atât în R. Moldova, cât și în Uniunea Europeană.

Suntem obișnuiți să vorbim, cel puțin din punctul nostru de vedere, de o criză identitară în R. Moldova. Iată că la ora actuală, prin concursul, în ultimii 40 de ani, ai unor factori de natură ideologică, întreaga Europă se confruntă, deseori în negare, cu o criză identitară.

Postmodernitatea elitelor europene de astăzi descriu identitatea într-un mod paradoxal: deși proclamă subiectivitatea expresiei identitare, obiectifică în mod absolut această subiectivitate, negând orice criteriu obiectiv, de conținut, în identificare, cum ar fi: limba, etnia, religia, cultura sau tradiția create prin istorie, ca fiind obsolete sau irelevante, în orice caz expirate.

În mod deloc curios, în cazul R. Moldova, moldovenismul sovietic, ca și cel recent – civic pornește de la premise asemănătoare în încercarea de a construi o națiune moldovenească: experiența istorică devine irelevantă, atunci când nu este manipulată sau de-a dreptul falsificată. În încercarea de a justifica existența unui stat, întregi mecanisme de propagandă sunt puse în mișcare pentru a da statului o identitate, artificială, prin angajarea conceptului de națiune civică, indiferentă național, și ambalată „euroconform”.

Așadar, în totală ignorare a condițiilor în care s-au desfășurat procesele de deznaționalizare în Moldova sovietică (și nu numai), și a consecințelor acestor inginerii de natură totalitară, identificarea la care recurg cei mai mulți cetățeni ai R. Moldova - și anume „moldoveni”, este îmbrățișată, prin opoziție cu identitatea de „român”, ca o expresie subiectivă suficientă – deci obiectivă, și în consecință ca argument al existenței unei națiuni distincte, bazate la rândul ei pe o „identitate civică”, moldovenească dar multiculturală, în spiritul cacofoniilor identitare cu care ne-am obișnuit și în Uniunea Europeană.

În R. Moldova, ca și în cercul elitelor europene, subiectivitatea este singura obiectivitate acceptată în chestiunea identitară, subiectivitatea este obiectivitate, chiar și în condițiile în care realitatea obiectivă și subiectul au fost viciate de impactul propagandei, ingineriilor naționale și violenței totalitare.

La baza acestui fenomen abuziv al realității, care a generat și criza identitară în R. Moldova, se află zelul constructivist, voluntarismul constructiv, mînat ideologic, al proiectului național sovietic. La fel ca în cazul a ceea ce se dorește a fi o „identitate europeană comună”, postnațională, moldovenismul sovietic a fost o teoretizare, însoțită și manifestată prin manipulări lingvistice, psiho-sociale, prin modelarea unor noi „elite”, și nu în ultimul rând s-a prezentat pe sine ca un „produs al modernizării”. Forțate.

Națiunea civică moldovenească neagă realitățile obiective – lingvistice, istorice, etno-culturale, prezentându-se ca o soluție „modernă”, „postnațională” la criza identitară din R. Moldova. Se bucură, după cum a văzut, de sprijinul, deseori în totală necunoștință de cauză, a unor oficiali străini, dar rămâne o formulă nesatisfăcătoare, sterilă, pentru cei care îmbrățișează valorile libertății (nestrivite de totalitarism), ale adevărului, ale ideii de reper și de conștiință sedimentată istoric.

Atât pentru Europa, cât și pentru R. Moldova, ne dorim o viziune deschisă asupra identității, care să se inspire din valorile imaginației, flexibilității, echilibrată de ponderea moștenirii trecutului. În ciuda aparențelor de a se dori „soluție”, constructivismul – identitar sau instituțional, este cel care duce la impas, pentru că își propune, la fel ca totalitarismul, un țel în afara istoriei, o încadrare în afara failibilității, deci o excludere a libertății politice și personale. Punerea căruței înaintea boilor: subordonarea realității scopului ideologic urgent – „consolidarea statalității”.

Pentru ce?

Un articol de: Marcela Țușcă
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md