Everestul se topește și scoate la iveală cadavre vechi de zeci de ani și tone de gunoaie

publicat în Actualitate pe 16 Octombrie 2019, 14:20

 Asta se întâmplă când cățăratul comercial pe munți se întâlnește cu încălzirea globală. Mingma David Sherpa a văzut un cadavru prima oară când a urcat pe Everest, în 2010.

Mingma, care avea pe atunci douăzeci de ani, știa că drumul spre vârf era presărat cu peste două sute de cadavre. Alpiniștii le folosesc de obicei ca repere de distanță și altitudine. De exemplu, a știut că atunci când l-a văzut pe „Ghete verzi” - cadavrul unui alpinist indian identificat după culoarea verde neon a ghetelor – a intrat în „Zona Morții”, la opt mii de metri deasupra nivelului mării.

„M-am simțit nasol”, își amintește Mingma momentul în care a trecut pe lângă corpurile înghețate „Treceam pe lângă mai mulți oameni care muriseră în chinuri și nu putuseră fi salvați.”

În 2016, Mingma s-a alăturat lui Anthony Gordon, un producător de televiziune din Australia, care a venit cu ideea unui documentar despre prima echipă de șerpași împlicată în operațiuni de salvare. Cei șapte șerpași au fost pregătiți să lucreze cu echipament de filmare, iar imaginile din misiunile lor au apărut în documentarul Everest Air..

Echipa lui Migma a salvat și a recuperat corpurile a 52 de persoane de pe Everest și muntele vecin, Makalu, al cincilea ca înălțime din lume. Dar nu s-au luptat doar cu terenul ostil, ci și cu schimbările climatice. În anul precedent, vremea prea caldă provocase o avalanșă pe ghețarul Khumbu și omorâse 16 persoane.



„Nu mai poți prezice ce se va întâmpla. Uneori e prea multă zăpadă pe munte, alteori mai puțină”, a zis Mingma.

Asta înseamnă că au început să iasă la suprafață, de sub gheață, cadavre dispărute de ani de zile. Și, pe lângă ele, o grămadă de gunoaie lăsate de alpiniști de-a lungul deceniilor: conserve, sticle, echipament de cățărat. Peste cinci mii de kilograme.

Un studiu pe cinci ani al Centrului Internațional pentru Dezvoltarea Muntelui (ICIMOD) a descoperit că ghețarii din Hindu Kush și Himalaya se topesc rapid și amenință să se micșoreze până la o treime din volumul lor dacă emisiile de dioxid de carbon nu sunt controlate.

În 2019, pe Everest au avut loc cele mai multe cazuri fatale (12) după ce un grup de alpiniști „blocați în trafic” au fost prinși de o furtună. Această imagine virală i-a surprins pe cei două sute de alpiniști captivi în vârful muntelui. Guvernul nepalez, care emisese un număr record de 383 de permise pentru Everest, a fost criticat pentru monetizarea agresivă și irațională a unui ecosistem atât de fragil. Dar pentru o țară al cărei PIB e de numai 835 de dolari pe cap de locuitor – aproape o șaptezecime din PIB-ul Statelor Unite – traficul crescut pe munte e o chestiune de interes național. Expedițiile pe Everest i-au furnizat statului un profit de 442 milioane de rupii nepaleze (aproape patru milioane de dolari) numai anul acesta.

E o situație fără ieșire. Mulți sunt de părere că responsabilitatea pentru curățare revine atât organizațiilor, cât și societății civile. Ang Tshering Sherpa, a cărui familie trăiește de patru generații din ghidarea expedițiilor pe Everest, a zis că eforturile de curățare nu sunt bune doar pentru mediu, ci și pentru afaceri.



„Dacă vrem să creștem afacerea, trebuie să fim responsabili și de mediu”, a zis bătrânul de 73 de ani. „Străbunicul meu conducea expediții în anii 1920. Dar prima operațiune mare de curățare a avut loc abia în 1996 și a fost efectuată de Asociația Muntelui din Nepal. Și eu m-am implicat, alături de alți patruzeci de șerpași. Am strâns șapte tone de gunoaie.”

Această campanie de curățare a fost finanțată cu fonduri private și a necesitat mii de dolari. Cum guvernul nu contribuie financiar, astfel de operațiuni au loc foarte rar.

Din 2008 încoace, agenția de turism a lui Ang Tshering, Asian Trekking Pvt Ltd, donează douăzeci la sută din profituri pentru campanii de curățare anuale. Eco-expedițiile agenției au colectat peste douăzeci de tone de gunoi acumulate deasupra taberei de la baza Everestului. A recuperat și șapte cadavre de la 8 400 de metri. „Nu e ușor să cobori cadavre la înălțimea aia. Corpul înghețat al unei persoane poate cântări până la 160 de kilograme, din cauza gheții formate în jurul lui. Dar șerpașii fac efortul ăsta pentru mediu”, a zis Tshering.

Forțat de astfel de eforturi ale voluntarilor, guvernul nepalez a introdus în 2014 o regulă care obligă fiecare grup de alpiniști să depună o taxă de patru mii de dolari înainte de urcare. Taxa e rambursabilă și e procesată după ce se întorc cu opt kilograme de gunoaie fiecare. Pentru a controla problema fecalelor umane, îi imploră pe alpiniști să colecteze totul în saci și să îi depoziteze la coborâre. Tshering Tenzing Sherpa, coordonator al ONG-ului Comitetul de Control al Poluării Sagarmatha (CCPS), a zis că această măsură s-a dovedit eficientă.



Anul acesta, CCPS a semnat un contract cu guvernul pentru o operațiune de curățare. În primăvara anului 2019, când Everestul s-a deschis din nou pentru turiști, un grup de opt persoane a străbătut munții și s-a întors cu 10,5 tone de gunoi și șapte cadavre. Tshering Tenzing a zis că are de gând să continue operațiunile pentru cel puțin încă cinci ani.

Dar, în ciuda acestor eforturi, pe munte tot au rămas treizeci de tone de gunoi, conform unei estimări făcută de Everest Summiteers Association. Luna trecută, guvernul a interzis utilizarea plasticului de unică folosință în regiunea Everest. Ca să reducă numărul deceselor, urmează să restricționeze permisele și să le ofere doar celor care au urcat cel puțin un vârf de 6 500 de metri în Nepal înainte să încerce să cucerească Everestul.

„Dintre toate măsurile, cea mai eficientă soluție e educația, creșterea awareness-ului și efortul susținut”, a zis Tshering Tenzing. „Everestul e mama Nepalului. Trebuie s-o salvăm.”

https://www.vice.com/