Apoi am mai aflat că nu poţi să ajuţi pe cineva cu forţa. A ajuta e un lucru bun, e creştineşte să întinzi o mână şi să faci ceva pentru cel de lângă tine. Aici începe însă filosofia şi se deschid multiple posibilităţi de a gafa. Oare persoana respectivă chiar are nevoie de ajutorul tău sau e părerea ta că ar trebui să intervii. Am păţit. Şi nu mi-e bine. Cu inima deschisă, disponibilă şi cu toate bunele intenţii am sărit în ajutorul unei prietene. Credeam că o să fie bine. N-a fost. A fost o experienţă eşuată, mi-a lăsat un gust amar şi multe semne de întrebare. Oamenii sunt complicaţi şi chiar cei pe care crezi că îi cunoşti te vor surprinde atunci când te aştepţi mai puţin. Explicaţii găseşti cu duiumul, în special când e vorba de femei: ba e orgoliul, ba hormonii, ba o depresie, e perioada aceea din lună, ori nepotriviri de caracter pe care credeai că le-ai acceptat şi depăşit.
Credeam că o să am multe de spus pe tema asta. La cât eram de supărată, mă aşteptam la o avalanşă de regrete, comentarii, poate chiar promisiuni cum că nu o să mai fac asta niciodată. Şi acum constat că nu mai am nimic de zis. Gata, s-a întâmplat, am păţit, s-a dus.
Totuşi, ca să am eu impresia că mă simt puţin mai bine ar trebui să găsesc partea bună a acestei întâmplări. Cu ce m-a îmbogăţit pe mine faptul că am vrut să ajut şi am fost respinsă? Habar n-am. Poate până săptămâna viitoare mă luminez şi atunci o să vă spun şi vouă.
Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
