Potrivit lui Covington, aceste previziuni l-au determinat pe Gorbaciov să renunţe la confruntarea cu NATO şi să înceapă reformele la scară largă în ţară. Forţele politice şi economice care au fost eliberate că urmare a acestor reforme, l-au măturat însă pe primul preşedinte sovietic, subliniază autorul.
Treizeci de ani mai târziu, Kremlinul este din nou preocupat de „lipsa de competitivitate strategică a ţării” şi încearcă să îndrepte situaţia, spune Covington. Cu toate acestea, actualul lider rus Vladimir Puţin, spre deosebire de Mihail Gorbaciov, a ales să renunţe la reformele structurale, temându-se că ar putea la fel de bine măturat de la putere că şi Gorbaciov.
În opinia lui Covington, Putin consideră că Rusia va evita „pierderea statutului de mare putere”, iar el însuşi – va rămâne la putere într-un singur mod – schimbând lumea, şi, în special, sistemul de securitate europeană.
Putin batiscafIn acest curs al sau, preşedintele rus a revizuit abordarea apărării, a schimbat doctrina militară a ţării, a adoptat „strategia de destabilizare continuă a ţărilor vecine”, şi în general, s-a „întors la vechile formule politice în ceea ce priveşte securitatea internă externă”, justificând o astfel de abordare prin faptul „că, din punctul de vedere al Moscovei, sistemul de securitate SUA-Europa este o ameninţare” la adresa Rusiei, explică analistul.
Analiştii ruşi „sunt de mult timp invidioşi” pe modelul de securitate chinez: în absenţa unui analog asiatic al sistemului de securitate transatlantic, care să servească că o contrapondere la influenţă anumitor superputeri, Beijingul este liber să folosească puterea să economică şi militară în scopul protejării intereselor sale. În paralel, China modernizează sistemul sau economic şi menţine un control politic intern, se integrează în economia mondială, obţinându-şi astfel accesul la tehnologie.
De aceea, Moscova are nevoie de o „Europa fără alianţe strategice, fără organizaţii supra-naţionale şi fără legăturii transatlantice cu SUA. Din perspectiva Moscovei, securitatea europeană este atât nesigură cât şi nedreaptă: nesigură pentru că este slăbită de „împărţirea atribuţiilor şi de degradarea politică”, dar şi de subminarea în termeni economici şi militari de „forţe externe”; nedreaptă (pentru Rusia), pentru că „limitează posibilităţile Rusiei de utilizare a avantajelor sale inerente” şi, astfel, se generează „o versiune modernă a unei încercuiri strategice mulţi-dimensionale, mulţi-nivel a Rusiei”, spune Covington.
Din punctul de vedere al autorului, scopul principal al Moscovei este să spargă aceste norme şi principii prin care Europa este în plină expansiune, şi să le înlocuiască cu altele, profitabile pentru Rusia lui Putin, pentru a „compensa slăbiciunea Rusiei”.
Acest lucru este realizat folosind o varietate de metode: dacă la intern Kremlinul hrăneşte furiile naţionaliste ale „lipsitului de orice putere popor rus” şi promite profituri mari elitelor, iar structurilor de forţă (poliţie, armata, servicii de securitate) le oferă resurse şi misiuni; pe arena politică externă el foloseşte toate mijloacele disponibile pentru a discredita sistemul actual de securitate a Europei.
Sunt folosite orice metode – antice, vechi şi noi – „simboluri, mesaje şi parade în stil sovietic; asocierea cu naţionalismul velicorus; reînarmarea şi creşterea cheltuielilor pentru apărare; acuzaţiile la adresa „lumii injuste şi nedrepte” faţă de Rusia, că urmare a „Războiului Rece” etc. Toate acestea sunt folosite de Putin pentru că ruşii de rând să-i sprijine cursul în scopul justificării politicilor sale în străinătate, spune autorul.
sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
