În opinia expertului, această declaraţie "nu conţine nimic senzaţional".
"Încă la începutul anului 2000 partea rusă a declarat că situaţia militar-politică în bazinul Mării Negre şi în Balcani s-a acutizat. Iar în aceste condiţii Rusia nu îşi poate permite să retragă din zona conflictului transnistrean cei 1,5 mii de soldaţi care au mai rămas din armata a 14-a", a menţionat Kulik.
În opinia sa, "prezenţa militară a Federaţiei Ruse în Transnistria este nu doar o operaţiune de menţinere a păcii sub mandatul CSI în zona conflictului de pe Nistru, dar şi un instrument de reţinere a tendinţelor euroatlantice ale Ucrainei, a pătrunderii României şi a NATO în regiune, este un instrument de control a situaţiei în regiune în întregime".
"Însă nu aş absolutiza cuvintele lui Kuzmin. În primul rând, după cum el însuşi a menţionat, lumea s-a schimbat. Desigur, nu mai suntem în anul 1999 şi nici în 2007. Vorbim despre noile posibilităţi care se deschid în faţa Rusiei în cadrul realizării proiectului spaţiului unic de securitate în Europa. Nu aş vrea să mă aprofundez în teoria conspiraţiei, dar dialogul Moscovei şi Berlinului privind formatul reglementării conflictului transnistrean, reformele OSCE, problema scutului antirachetă şi altele capătă o rezonanţă mai constructivă. Dacă Merkel şi Medvedev vor putea găsi o formulă de compromis pentru soluţionarea problemei transnistrene, atunci prezenţa unui asemenea rudiment ca formatul hard-securităţii pe Nistru îşi va pierde sensul", consideră politologul ucrainean.
El nu exclude faptul că "Moscova ar putea accepta (nu doar aşa, ci în schimbul unor preferinţe în sfera securităţii europene) să schimbe formatul operaţiunii de menţinere a păcii: din "hard" (tare – militar) în "soft" sau "band" (poliţienesc), chiar şi sub mandatul OSCE".
"Însă aici sunt o mulţime de "dar". În primul rând, securitatea blândă şi mandatul OSCE nicidecum nu înseamnă că militarii ruşi vor părăsi regiune. Aceşti poliţişti ar putea fi ruşii sau aliaţii lor din ODKB (Organizaţia tratatului de securitate colectivă – n.r.). Şi baza militară se va transforma într-un proiect păzit pentru scoaterea lentă a muniţiilor (în vreo 10 ani). A doua variantă: prezenţa militară a Rusiei este perfectată de prevederile tranzitorii ale Constituţiei Moldovei unite în redacţie nouă şi de cele ale acordurilor (să zicem până în anul 20150). Varianta a treia: retragerea trupelor şi muniţiilor va fi blocată la o anumită etapă de muncitorii din Transnistria, care consideră că armata rusă îi va salva de românizare. Aşa a fost la începutul anilor 2000, când Occidentul a cerut îndeplinirea condiţiilor acordurilor de la Istanbul. În general. Kremlinul poate pleca din Transnistria pentru a rămâne în Moldova", a subliniat Kulik.
Referindu-se la poziţia Ucrainei, el a menţionat că "Kievul nu este interesat de menţinerea operaţiunii pacificatoare de hard-securitate în baza contingentului militar rus în Transnistria".
"Partea ucraineană întotdeauna a susţinut necesitatea de a schimba mandatul şi extinderea operaţiunii pe seama internaţionalizării ei (implicarea UE). Dar Ucraina nu va pune oarecare condiţii, deşi anume Kievul este cel care deţine "acţiunea de aur" în reglementarea transnistreană. Prezenţa militară a Rusiei la Tiraspol nu este cea mai mare provocare a securităţii noastre naţionale. Dar asigurarea controlului şi a monitorizării muniţiilor la Colbasna (21,5 mii tone) este ceva important. Să amintim că o mare parte din aceste muniţii au fost fabricate încă înainte de război. Şi este de dorit ca acest arsenal să fie scos din regiune", a precizat expertul.
Săptămîna trecută Ambasadorul Rusiei în Moldova, Valeri Kuzmin, a declarat pentru INFOTAG că "Rusia este garantul principal al securităţii şi nu îşi poate retrage trupele din regiune".
Sursa: Infotag
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
