Fabule
Fericirea
Peste campii si ape se raspandise stirea:
„Cine va explica ce-nseamna fericirea,
Va fi considerat cel mai destept
Si va purta medalie de merite pe piept”.
– Fericirea inseamna sa inoti
Si sa te stimeze pestii toti,
Zise stiuca, increzuta-n sine.
– E ceva in asta. Insa, dupa mine,
Ii raspunde unul din cocori,
Fericirea e cand poti sa zbori,
Sa privesti campiile de sus,
Mai frumoase clipe-n viata nu-s.
– Fericirea e sa te-odihnesti,
Dupa ce o munca ispravesti,
Zise calul. O privighetoare
Spuse ca placerea cea mai mare
E numai atunci, cand poti canta
Si toti admira melodia ta.
– Ce folos din zbor si din cantare?
Face porcul. – Eu, cand am mancare,
Cu placere mare o inghit
Si simt cu-adevarat ca-s fericit.
Firea Dumnezeu sa v-o fereasca
De fericirea cea porceasca.
Iluzia
Un soricel marunt odata si-a propus
Sa urce pe un munte, cat mai sus.
Toate puterile sarmanul le-a secat
Si a urcat.
Gafaind pe varf, la inaltime mare,
Privea in jur cu multa admirare,
Satisfacut de faptul ca s-a ispravit
Si-n punctul cel mai nalt sa urce-a reusit.
Credea ca-n toata lumea nicio vietate
Mai sus ca el nu este si nici sa fie poate.
Dar scurta vreme a durat triumful lui,
Aterizase-alaturi un vultur cu-al sau pui,
Ca sa se relaxeze, nitel sa se-odihneasca
De zborul ce-l facuse in aria cereasca.
Privindu-i, soricelul gandi posomorat:
„Eu am urcat cu greu, iar ei – au coborat”.
Morala fabulei sageata o indreapta
Spre mintea ce se considera cea mai desteapta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!