Astăzi 18 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 19:33
Abonamente

Actualitate 28 Mai 2018, ora 10:11    Din editia print

„Fără Frică de Iubire”, dar cu femei şi copii agresaţi

Marime Font

La marşul minorităţilor sexuale din 19 mai, poliţia a aplicat forţa asupra unor femei şi bătrâni care nu prezentau pericol şi a stropit copiii cu gaz lacrimogen

Nici în acest an, marșul „Fără Frică de Iubire”, organizat de comunitatea LGBT din R. Moldova, nu a trecut fără incidente. De această dată, Chișinăul a fost împânzit de sute de polițiști, mai mulți decât de obicei, care urmau să apere minoritățile sexuale de furia unor credincioșilor extremişti. Până aici, toate ar fi fost bune și democratice, dacă polițiștii n-ar fi făcut pe alocuri abuz de serviciu, folosind gazele lacrimogene și forța nu doar împotriva bătăușilor, dar și asupra contramanifestanților pașnici și, cel mai grav, a copiilor mici. TIMPUL a căutat să afle cu ce anume au greşit acești cetățeni și în ce temei le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituție chiar de către oamenii legii.

În filmările de la eveniment, se observă că în momentul în care marșul ajunge la intersecția străzilor Armenească și București, o femeie stă singură pe trotuar, la distanță de manifestanți, și strigă: „Rușine!” și „Vrem copii normali, nu homosexuali!”. Atât a fost de ajuns pentru ca doi polițiști din cordonul interminabil ce separa participanții la marș de restul lumii să se îndrepte imediat către ea și s-o forțeze să plece, târând-o, ca pe un infractor, într-o direcție necunoscută. TIMPUL a reușit să o găsească pe femeia agresată de poliție și astfel am reconstruit cursul întâmplărilor care au precedat acel incident cel puțin bizar.




S-a pornit la notar, dar a ajuns pe mâinile poliției

Irina are 30 de ani și locuiește în Chișinău. Ea ne relatează că, în acea dimineață, a plecat împreună cu o prietenă la notar, pentru a perfecta niște acte, dar s-a pomenit în centrul unor incidente neprevăzute. „N-am vrut să fac nicio declarație referitor la situațiile prin care am trecut atunci, pentru că știți vorba cântecului: „Jelui-m-aș și n-am cui”. Însă, după ce am aflat ce au pățit și alți creștini cu care polițiștii au fost extrem de violenți, am decis să sparg tăcerea”, adaugă tânăra.

Își amintește că stătea pe o bancă și își aștepta prietena cu care trebuia să meargă la notar, iar în preajma sa erau mai mulți oameni, trecători simpli. Pe neprins de veste, de ei s-au apropiat niște mascați și i-au obligat să se elibereze zona, fără să le dea vreo explicație. Sursa precizează că, deși oamenii erau nedumeriți de cele întâmplate, s-au supus tacit polițiștilor. „În oraș se crease haos, transportul public nu circula, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. A apărut un cordon de câteva rânduri de polițiști, care apărau nu știu pe cine. Tocmai când am văzut din depărtare ce fel de eveniment este, mi-am amintit că citisem pe internet despre marșul LGBT”, concretizează Irina.

Fără să o întrebăm despre aceasta, ea recunoaște că nu are nimic împotriva minorităților sexuale, dar este împotriva propagandei pe care aceștia o fac în toată lumea. „Când ești bolnav, nu trebuie să ieși în stradă și să încerci să-i îmbolnăvești pe alții. Părerea mea e că acești oameni sunt bolnavi”, afirmă tânăra.

„Nu m-am apropiat de ei, nu aveam pietre și nu am bruscat pe nimeni”

Din aceste considerente, ne explică Irina, când a înțeles că, mai mult de nevoie decât de bună voie, urmează să asiste la un marș al minorităților sexuale, ea a intrat la o agenție imobiliară din apropiere și a rugat să i se printeze un slogan pe care-l citise tot pe internet: „Tratați-vă de pederastie la psihiatrie!”. „Când marșul s-a apropiat de strada Armenească, am scos foaia și am strigat: „Rușine!” și „Vrem copiii normali nu homosexuali!”, susține Irina.

Ea ne asigură că nici nu s-ar fi gândit că ar putea intra în asemenea bucluc. Imediat cum a deschis gura, de ea s-a apropiat doi polițiști, care au înșfăcat-o de subsuori și au luat-o cu forța, conducând-o până la următoarea intersecție. „Nu m-am apropiat de ei, nu aveam pietre și nu am bruscat pe nimeni. Eu pur și simplu, ca cetățean al R. Moldova, mi-am expus opinia față de acest marș. Iar polițiști m-au luat și m-au târât atât de urât…”.

Irina spune că nu a fost lovită de polițiști, după cum s-a întâmplat cu alți creștini, dar consideră că i-a fost încălcat dreptul la libera exprimare. Ea regretă că presa minte când anunță că, în acest an, marșul „Fără frică” a fost pașnic. De fapt, ne asigură femeia, acesta a fost mai violent decât în alți ani. „În democrație, oamenii au drepturi egale, care trebuie respectate. Din păcate, la acest marș au fost respectate doar drepturile minorităților sexuale. Cu restul cetățenilor, polițiștii au fost foarte duri. Eram în oraș și am văzut că toți oamenii din jur erau dezgustați de acest eveniment, dar tăceau mâlc din frică de poliție. Să fi văzut cum organele de drept loveau fără milă tinerii cu bastoanele, încă până a mă lua pe mine pe sus! Cred că anul acesta minoritățile sexuale și-au dorit să nu se audă nici măcar un icnet de protest contra manifestanților… Altfel nu-mi explic de ce au fost atât de mulți polițiști, conduși de însuși domnul Cavcaliuc?”, se întreabă, descumpănită, femeia.

Într-adevăr, din secvențele video care au devenit virale pe internet, se vede cum polițiștii au folosit gaze lacrimogene nu doar contra protestatarilor care aruncau cu ouă și erau agresiv, dar și împotriva bătrânilor şi a copiilor, care nu prezentau nici un pericol.

„Ce pericol prezentau copiii pentru colaboratorii poliției sau pentru alte persoane?”

Olesea Doronceanu, avocat la Institutul pentru Drepturile Omului din R. Moldova (IDOM), susține că polițiștii au dreptul să folosească gazele lacrimogene doar în condițiile stipulate în art. 4 din Legea nr. 218 din 19 octombrie 2012. În acest document se arată că subiecţii legii au dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc în caz de legitimă apărare, în stare de extremă necesitate sau de reţinere a persoanelor în condiţii strict prevăzute de lege. Bunăoară, gazele lacrimogene, care sunt considerate mijloace speciale, pot fi utilizate în următoarele cazuri: pentru respingerea atacurilor asupra oamenilor, asupra propriei persoane şi a altor persoane antrenate în asigurarea ordinii şi siguranţei publice şi în combaterea criminalităţii; pentru eliberarea ostaticilor, a persoanelor răpite sau deţinute ilegal, în timpul asigurării şi restabilirii ordinii publice; pentru curmarea dezordinilor în masă şi a încălcărilor în grup a ordinii publice și altele în aceeași ordine de idei.

„Deși nu am urmărit marșul LGBT, presupun că ați văzut unele cazuri când polițiștii au folosit gazele lacrimogene nejustificat. Ce pericol prezentau copiii pentru colaboratorii poliției sau pentru alte persoane? Totuși, trebuie să analizăm împotriva cui erau direcționate aceste gaze.

Dacă ele au utilizate direct împotriva unor copii, atunci părinții, ca reprezentanți ai minorilor, au tot dreptul să depună o plângere împotriva colaboratorilor de drept și să invoce faptul că acțiunile acestora nu au fost legitime. Însă, dacă părinții erau agresivi și foloseau copiii ca scut, iar polițiștii au folosit gazele pentru a se apăra, atunci putem vorbi despre un alt caz”, explică avocatul.

Totuși, Olesea Doronceanu atrage atenția că în acest caz pot fi sancționați inclusiv părinții, întrucât participarea minorilor la proteste este interzisă. „Părinții, ca reprezentanți legali nu au dreptul să implice copiii în manifestații care ar putea să degenereze în violență”.

Menţionăm că poliţia a recurs la folosirea gazelor lacrimogene, după ce s-a apropiat de un grup de creştini, care se rugau în genunchi pe strada Bucureşti, în întâmpinarea marşului, şi i-au ridicat de acolo, folosind forţa. Aşa cum câţiva protestatari au opus rezistenţă, poliţiştii au stropit mulţimea cu gaz lacrimogen.

„Irina doar și-a exercitat dreptul la libera exprimare”

Cât priveşte cazul Irinei, avocatul de la IDOM susţine că, dacă un om nu este agresiv și nu prezintă pericol, dar își exprimă indignarea față de un anumit fenomen şi strigă „Rușine”, el își exercită dreptul la libera exprimare și nu are voie nimeni să-l agreseze, dacă nu tulbură liniștea publică.
Solicitat de TIMPUL pentru a explica acţiunile poliţiei de la marşul „Fără Frică de Iubire” şi a ne informa cum au fost pedepsiţi poliţiştii care au încălcat atunci drepturile omului, șeful adjunct al Inspectoratului General al Poliției (IGP), Gheorghe Cavcaliuc, ne-a dat asigurări că va reveni în scurt timp. De atunci au trecut trei zile, dar n-am primit nici un răspuns.

Potrivit unui comunicat publicat de IPG, la marșul LGBT din 19 mai au participat 500 de persoane. În cadrul evenimentului, au avut loc câteva incidente de ordine publică şi în vizorul poliției au ajuns cinci persoane, cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, care aveau un comportament neadecvat. Două din acestea s-au ales cu procese contravenționale pentru huliganism nu prea grav și ultragierea colaboratorilor de poliţie.
Foarte ciudat este și faptul că numărul de polițiști care au asigurat ordinea publică în acea zi este păstrat în secret. Rugată să ne dea această informație, Oxana Toderiță, ofiţer de presă la IPG, ne-a spus să revenim mai târziu, după care ne-a anunțat că, la eveniment, au participat „suficienți polițiști”...
 
Amintim că Protestul împotriva marșului „Fără Frică de Iubire” a fost organizată de asociaţia „Fericita Maica Matrona”, care de-a lungul timpului a pus la cale mai multe proteste publice. La 13 decembrie 2009, circa o sută de oameni, purtând drapele ale R. Moldova, cruci şi lozinci, au doborât Menora evreiască, instalată cu prilejul sărbătorii Hanuca în centrul Chișinăului, și au înfipt în locul acesteia o cruce din lemn. Acelaşi grup a atacat sediul redacției TIMPUL la 15 ianuarie 2007, împroșcând cu ouă și dând foc ziarelor noastre.

Un articol de: Ana Marchitan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md