Politică

Fără măşti

Astfel, s-a văzut clar cine şi ce scopuri urmăreşte, şi ce se ascunde, de fapt, în dosul declaraţiilor unor partide sau deputaţi, care încercau din răsputeri să ne încredinţeze că nu se gândesc decât la binele cetăţenilor şi al ţării.

În acest context, aş vrea să mă opresc la acţiunile fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor. Pe data de 16 decembrie s-a confirmat presupunerea, că acest partid are un singur interes – să arunce ţara din nou în alegeri parlamentare anticipate. De dragul iluziei puterii, comuniştii sunt gata să pună în pericol stabilitatea şi cursul reformelor demarate de guvernarea democrată. Şi nu le pasă că, din cauza nazurilor lor politice, până acum ţara a irosit 109 milioane de lei şi riscă să mai irosească alte 40 milioane. Acesta e preţul plătit de cetăţeni pentru eşecurile alegerilor Preşedintelui de la 2009 încoace.

Pentru a-şi îndeplini planurile obscure, comuniştii au recurs la metode mai puţin civilizate, care nu au nimic în comun cu democraţia, cum ar fi somarea deputaţilor fracţiunii de a nu părăsi o anumită incintă pe durata procedurii de votare. A fost un atentat direct la statutul deputatului, care prevede că, în exercitarea mandatului său, alesul poporului se conduce de interesele cetăţeanului, dar nu de ale partidului sau ale liderului de partid.

PCRM împinge conştient ţara spre alegeri parlamentare anticipate şi cere de la tribuna Parlamentului desfiinţarea Alianţei pentru Integrare Europeană şi crearea unui Guvern, care nu se ştie pe cine va reprezenta şi cine îi va asigura acoperirea politică. Cu alte cuvinte, comuniştii propun instaurarea unei stări de haos mult mai periculoasă decât actuala situaţie de instabilitate politică. Principiul de care se conduce opoziţia e foarte simplu: sau noi ajungem la putere, sau dăm foc întregii ţări. Iar asta înseamnă că a miza pe unele voturi din tabăra comunistă e destul de riscant şi nesigur.

O situaţie similară avem şi în cazul grupului Dodon care, pe de o parte, se declară dispus să contribuie la soluţionarea crizei politice, iar pe de altă parte, face tot posibilul pentru a zădărnici eforturile ce se întreprind în acest sens. Igor Dodon şi colegele sale percep discuţiile în vederea depăşirii crizei politice doar ca pe o modalitate ce le permite înaintarea demersurilor ultimative. Insistenţa cu care îşi promovează opţiunile grupul socialiştilor, iar esenţa acestora se reduce la distrugerea AIE, provoacă mari semne de întrebare referitor la scopurile pe care le urmăresc respectivii deputaţi. Igor Dodon afirmă că Alianţa trebuie să dispară ca un vis urât, iar funcţia de Preşedinte să revină unei persoane fără apartenenţă politică. Până la urmă, ne dăm seama că Dodon, la fel ca şi Voronin, vor să dezlănţuie un haos general în ţară, sperând că în apele tulburi le va veni mai uşor să buimăcească oamenii şi să-i atragă în mrejele pe care au început deja să le întindă.
Nici prestaţia unor membri ai coaliţiei de guvernare nu s-a dovedit a fi tocmai ireproşabilă. Comportamentul unor deputaţi liberal-democraţi în timpul procedurii de votare este, cel puţin, straniu. Cred că ar trebui clarificată intenţia celor doi deputaţi liberal-democraţi, care au preferat să voteze în ultimul moment şi doar atunci când a devenit absolut clar că tentativa de alegere a preşedintelui Republicii Moldova a eşuat. În acelaşi timp, persistă bănuiala şi dezamăgirea în privinţa buletinului de vot declarat nevalabil, care s-a vrut a fi mai degrabă un avertisment dat cuiva pentru următorul tur de scrutin şi care vine să sporească suspiciunea reciprocă în rândurile deputaţilor Alianţei.
Cu părere de rău, există un pericol real ca, în loc să-şi concentreze eforturile pe identificarea voturilor necesare pentru alegerea Preşedintelui, componentele AIE vor continua să se războiască între ele, încercând să găsească ţapul ispăşitor, pe care să poată ulterior da vina pentru declanşarea alegerilor anticipate.

Toate cele descrise mai sus nu inspiră deloc optimism în perspectiva turului doi al alegerilor prezidenţiale. În acest răstimp se va purcede neapărat la noi discuţii, la negocieri, se vor cere garanţii suplimentare, se vor aplica diferite stratageme, se vor face promisiuni şi nu se exclud provocări din partea celor ce nu doresc limpezirea situaţiei, dar obiectivul trebuie să rămână acelaşi – alegerea şefului statului şi menţinerea Alianţei în actualul format la guvernare. Dacă nu se va ţine cont de acest deziderat şi nu se va renunţa la intrigi şi la jocurile murdare de culise, cel mai probabil că şi alegerile prezidenţiale repetate vor eşua, şi ţara va ajunge din nou în alegeri parlamentare anticipate.

Voi aminti totuşi, că în preajma evenimentului din 16 decembrie a fost semnată acea anexă la Acordul de constituire al AIE, document care, deşi a fost adoptat într-un regim uşor forţat, constituie o dovadă că liderii AIE pot ajunge la un compromis. Rămâne doar ca acest compromis să fie consolidat şi extins, cu atragerea unor deputaţi neafiliaţi, a unor deputaţi responsabili, care vor cu adevărat să-şi aducă aportul la depăşirea crizei politice. În ce măsură vor reuşi actorii politici acest lucru, vom vedea în timpul apropiat.  

Veaceslav Untilă,
vicepreşedinte al Partidului Liberal

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *