Femeia, creată la beţie

E precum un robot, programat de un tocilar frustrat pe viaţă şi chitit pe cotropirea planetei dintr-un vestiar, încuiat de colegii bătăuşi. Încă din adolescenţă caută un băiat care să fie rău, cu un aspect cât mai dur şi care să nu-i acorde destulă atenţie. Într-un fel ciudat, acesta este
felul lor de a se simţi apreciate – prin ignoranţă sau invidiate de alte femei, percepute în general ca fiind competitoare. Suferinţa provocată de un
asemenea exemplar este una dulce şi oarecum aşteptată. Probabil, scopul ar fi acela de a-l „îmblânzi”. 
Viaţa trăită la limită, lângă un băiat rău, pare mult mai interesantă decât una ceva mai liniştită, în compania unuia bun, care îi acordă toată atenţia. Însă, la un moment dat, când îşi va dori o familie, va căuta o persoană protectoare şi cu instinct patern. Totuşi, chiar şi atunci, întinsă
lângă acesta în patul conjugal, va visa cu siguranţă la unul ceva mai dur pentru senzaţiile tari. 
Femeia doreşte atenţie, dar dacă i se oferă prea multă, se sperie şi fuge. Femeia vrea un bărbat răbdător, care să o înteleagă, dar totodată
tânjeşte după un nesimţit nepăsător. Dumnezeu a creat femeia la beţie şi numai naiba o înţelege. 

Sursa: Timpul Suplimentul "Femeia"
www.umbluliber.com