Film

Filmele noastre bune, rele

Timp de opt zile, pe marele ecran rulează filme semnate de regizori celebri ca Emil Loteanu, Vlad Ioviță sau Vasile Brescanu. Istoria cinematografiei moldovenești cuprinde peste 60 de ani. Vă prezentăm cele mai importante etape ale evoluției acesteia. 

Începuturile cinematografiei în Basarabia, parte integrantă a cinematografiei românești, trebuie căutate, bineînțeles, în perioada interbelică, după care au urmat anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial, când părțile beligerante realizau diverse cronici documentare despre operațiunile militare. Însă primul studio de film din Republica Moldova a fost creat la Chișinău în 1952, prin decizia Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. Utilajele necesare au fost transferate de la secția de filme documentare de la Odesa, la fel ca și oamenii de creație care activau în cadrul ei. La etapa inițială, studioul din Chișinău a lansat doar filme documentare despre tradițiile populare și ținutul dintre Prut și Nistru. Totuși, în 1957, studioul a fost reorganizat și denumit „Moldova-Film”, orientat nu numai spre creații documentare, dar și artistice. În același an, a fost realizat primul film de ficțiune „Când omul nu-i la locul lui” după un scenariu semnat de Ion Druță, iar în 1968 pe ecrane a apărut filmul de animație „Capra cu trei iezi”, inspirat de povestea cu același titlu a lui Ion Creangă.

Filme la comandă și „Lăutarii”

În anii ’70 ai secolului trecut, producția de filme a crescut de trei ori în comparație cu deceniul precedent. Cu toate acestea, puține pelicule aveau o adevărată valoare artistică, care să reziste în timp. O parte din filme erau realizate la comanda Televiziunii Centrale de la Moscova, având un mesaj de propagandă. În acest context, apariția dramei „Lăutarii” de Emil Loteanu și a filmului istoric „Dimitrie Cantemir” de Vlad Ioviță a fost o adevărată delectare pentru public. Atunci s-au afirmat pe deplin actori celebri din R. Moldova ca Mihai Volontir, Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Ion Ungureanu, Victor Ciutac ș.a. În a două jumătate a deceniului, au mai apărut filme inspirate din folclor și viața cotidiană cum ar fi „Făt-Frumos”, „Calul, pușca și nevasta” (reg.: V. Ioviță), „O întâmplare la festival” (reg.: R. Vieru) și „Vara ostașului Dedov” (reg.: G. Vodă).


Grigore Grigoriu în filmul „Șatra” (1975)

Deceniul filmului documentar

Cronicile documentare au fost mereu printre cele mai importante producții ale Studioului „Moldova-Film”. În anii ’80 ai secolului trecut, regizorii locali au găsit mai mult spațiu de manevră și libertate de expresie anume în acest gen de creație. S-a impus atunci regizorul Vlad Druc cu filmele sale „Ciobanii”, „Găgăuzii”, „Neobositele mâinile tale”, „Moara” etc. În perioada așa-zisei restructurări lansate de M. Gorbaciov în URSS, mai multe republici ale fostei Uniuni Sovietice au fost cuprinse de mișcarea civică ecologistă, care a supus unei critici dure poluarea naturii de către autorități. În acest context, a apărut o serie întreagă de filme despre protejarea mediului ambiant. Un succes deosebit a avut lungmetrajul documentar al regizorului Anatol Codru „Sunt acuzați martorii” (scenariu: D. Olărescu). Filmul face o paralelă între poluarea Nistrului și ecologia sufletului nostru. De asemenea, s-au bucurat de apreciere creațiile regizorilor Ion Mija și Valeriu Vedrașco. Demne sunt de remarcat și comediile lui Gheorghe Urschi „Cine arvonește, acela plătește” și „Văleu, văleu, nu turna” care au devenit celebre prin dialoguri memorabile și personaje carismatice din satul moldovenesc.

Anii de independență

După declararea independenței R. Moldova, cinematografia moldovenească a cunoscut o perioadă de decădere, pentru că a trebuit să activeze în condițiile economiei de piață. Deși principalul Studio „Moldova-Film” și-a redus randamentul, au apărut în schimb câteva studiouri independente conduse de regizori talentați și entuziaști. Ei au reușit să se afirme deja prin filme artistice și documentare bine apreciate de cinefili. Printre regizorii noii generații se numără Igor Cobîleanski („Sașa, Grișa și Ion”, „Plictis și inspirație”), Sergiu Prodan („Patul lui Procust”), Leontina Vatamanu („Capcana”), Otilia Babara („Covorul”) ș.a.


Fragment din filmul „Se caută un paznic” (1967)

 
Filme premiate:

„Lăutarii” (reg.: Emil Loteanu) – Premiul „Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian (1972)
„Haiducul” (reg.: J. Cațap și L. Gorohov) – „Grand-Prix” pentru film de animație la Festivalul de la Cannes (1986)
 
Virgil Mărgineanu, director OWH Studio

Sunt multe filme bune păstrate în arhiva „Moldova-Film”, dar nu avem ocazia și posibilitatea să le vedem. Tocmai de asta, e binevenită această „Săptămână a filmului moldovenesc” și ar fi bine să se repete cât mai des. Mai mult decât atât, cred că ar fi binevenită o colaborare dintre „Moldova-Film” și toate posturile de televiziune din R. Moldova prin care să se difuzeze filmele autohtone. Bune, rele, sunt filmele noastre și trebuie prezentate publicului. Mulți oameni au crescut cu ele, cunosc și acum actorii și locurile de filmare. Bineînțeles că nu toate sunt capodopere, dar oricum din anii `90 încoace nu prea avem filme și e păcat că nici pe cele vechi nu le vedem.

Igor Cobîleanski, regizor

Avem prea puține filme moldovenești bune. Aș recomanda totuși „Lăutarii” lui Loteanu. Cât privește producția de filme actuală, nu avem cum să facem filme de divertisment cu eforturi proprii. Avem însă șansa să participăm la festivaluri internaționale cu filme de autor. Dacă vom fi apreciați peste hotare, în secunda a doua ar putea să apară și potențialii investitori care să fie interesați de producerea filmelor cu regizori moldoveni.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *