Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 17:11
Abonamente

Lumea 13 August 2010, ora 05:11    Din editia print

Foametea din 1947 şi statisticile oficiale

Marime Font
Imagini: 4

 
 

„Există minciună simplă, există minciună crasă şi există statistica”
(Benjamin Israeli) 

Anul 1946 a fost unul secetos. Roadă nu s-a făcut. Cu toate acestea, rezervele de grâne şi cereale ale ţăranului basarabean îl asigurau, cu anumite dificultăţi, să iasă din iarnă. Nu a fost să fie aşa, deoarece, indiferent de recolta obţinută, agricultorii erau obligaţi să predea la stat cotele de cereale impuse - aşa-numita postavka (grâu, floarea-soarelui, cartofi, soia, carne, ouă, lapte, brânză şi lână), stabilite prin două hotărâri ale Consiliului Comisarilor Poporului al RSSM şi Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din Moldova din 9 aprilie 1945. Pentru neexecutarea acestei obligaţiuni ţăranul risca, cel puţin, o amendă şi confiscarea celor datorate, iar în cazul opunerii rezistenţei - ani grei de lagăr.

 Odată cu venirea toamnei, fără a se ţine cont de secetă, upolnomocenul, responsabilul pentru colectarea impozitului agricol, însoţit de activiştii satului, de partid şi comsomol (oamenii îi mai ţin minte pe unii), s-au apucat „de lucru”. Aceştia au perseverat „în muncă”, măturând podurile şi hambarele, scotocind locurile în care ţăranul îşi ascundea puţinul care îi mai rămăsese, confiscând bunuri şi animale în contul postavkăi. Cu alte cuvinte - lăsând basarabeanul fără produsele minime de existenţă, căci planul dictat de sus trebuia îndeplinit.

În consecinţă, au apărut primele semne de foamete, care însă nu au fost luate în serios de conducerea RSS Moldovenească. Problema s-a agravat la începutul, dar mai ales, la mijlocul iernii anului 1947, când mai toată populaţia RSSM suferea de foamete, iar o bună parte, aşa după cum vom vedea, de distrofie.



Pentru a cunoaşte starea de fapt a lucrurilor, la solicitarea Procuraturii, Ministerul Sănătăţii al RSSM a întocmit rapoarte, cu parafa „strict secret”, cu privire la înfometarea populaţiei. Ministerul monitoriza doar cazurile de distrofie, considerată forma cea mai gravă a foametei.

Astfel, potrivit datelor statistice întocmite de minister, recent descoperite de noi, circa 10 la sută din populaţie suferea de distrofie. De exemplu, la 1 februarie 1947 numărul basarabenilor ajunşi la distrofie era de 189.924, iar peste 20 de zile deja depăşise 220 mii de oameni, 76.164 dintre care erau copii. Numărul celor decedaţi, la acea dată, era doar de 6.687 persoane. Totodată, din datele de mai jos se văd „măsurile” întreprinse de autorităţi prin amenajarea unui număr insuficient de paturi şi internarea a mai puţin de 10% din cei bolnavi.
Nu vom comenta datele de mai jos având în vedere că, pe de o parte, administraţia sovietică nu era interesată să dea publicităţii numărul real al celor bolnavi, care, la sigur, a fost mult mai mare, iar pe de altă parte, şi cifrele invocate de ei pot fi trecute la categoria crime împotriva umanităţii.

Precizăm că RSS Moldovenească la acea vreme era divizată administrativ în patru oraşe de subordine republicană (Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol), şase judeţe (Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca) şi şase raioane de subordine republicană (Tiraspol, Dubăsari, Slobozia, Râbniţa, Camenca şi Grigoriopol).

În tabelul nr. 1 vedeţi cazurile de distrofie recunoscute de Ministerul Sănătăţii la 1 februarie 1947 (informaţiile privind r-l Grigoriopol sunt de pe 20 ianuarie, iar cele pentru jud. Cahul, r-l Tiraspol şi Camenca - de pe 25 ianuarie)

Următoarele date statistice consemnează evoluţia distrofiei cinci zile mai târziu – la 5 februarie. Cifrele distrofiei sunt în creştere, mortalitatea la fel. De exemplu, în or. Chişinău erau înregistrate deja 6494 persoane, dintre care 4057 copii, în or. Bălţi - 436 persoane, Bender - 795 şi Tiraspol - 261 persoane. Problema foametei/distrofiei s-a agravat mai ales în judeţe. Astfel, numărul celor bolnavi de distrofie în judeţul Bălţi a crescut timp de cinci zile de la 3.953 la 15.077 bolnavi, iar numărul total pe RSSM al celor aduşi la distrofie a crescut de la 189.924 la 212.940 persoane. Peste 50% erau copii până la 14 ani.
Nici datele statistice din 10 februarie 1947 nu erau mai îmbucurătoare. Distrofia era în creştere şi numărul celor bolnavi a ajuns la cifra 215.078 persoane (datele fără situaţia pe judeţele Bălţi şi Cahul, care erau cele mai afectate de boală, precum şi fără raioanele Râbniţa şi Camenca), dintre care 77.235 erau copii până la 14 ani. Numărul celor decedaţi ajunsese la 9.292 persoane.
Statisticile din 15 februarie, deşi incomplete, denotă adevăratele ravagii ale distrofiei în Basarabia. Fără informaţii pentru câteva judeţe şi oraşe (datele pentru judeţele Bălţi şi Cahul sunt din 5 februarie, iar cele pentru or. Bender şi jud. Orhei sunt din 10 februarie), distrofia capătă dimensiuni imaginabile, ajungând la cifra de 218.385 persoane.

Tabelul nr. 2 prezintă cazurile de distrofie la 15 februarie 1947

 Continuând să monitorizeze situaţia, într-un raport al Ministerului referitor la starea de la 20 februarie 1947 se menţionează: „La data de 20 februarie numărul bolnavilor de distrofie este de 206.181 (fără datele din r-l Camenca, Grigoriopol şi Tiraspol), dintre care 87.292 sunt copii. Distrofia de gradul II a atins 65.027 persoane, iar de gradul al III-lea 29.450 persoane. Judeţele cu cele mai multe cazuri de distrofie sunt: Chişinău - 53.009, Cahul - 45.691, Bender - 35.135 şi Orhei 31.654 persoane. Pentru perioada respectivă Ministerul Sănătăţii nu deţine informaţii privind decesele”.
Începând cu luna martie, Ministerul Sănătăţii recurge la un şiretlic statistic. Nu mai totalizează numărul bolnavilor de distrofie, ci îi enumără doar pe „noii descoperiţi”. Pentru următoarele luni au fost colectate informaţii pentru datele de 1 -5, 5-10, 10-15, 15-20, 20-25 şi 25-30 martie (Tabelul nr.3).

 Aşadar, fără date de pe ultimele 5 zile din lunile martie şi aprilie, numărul „cazurilor noi” pentru lunile martie-iunie 1947 constituie 76.043 persoane, dintre care copiii constituiau 23.891, iar numărul deceselor a fost de 18.101 persoane. Primele semne de îmbunătăţire a situaţiei distrofice din RSS Moldovenească apar în luna iulie, odată cu primele recolte.
Dacă adăugăm cifra de 76.043 din lunile martie - iunie 1947, la numărul de 218.385 de la începutul anului (fără datele de pe unele judeţe), obţinem cifra de 294.428 de cazuri de distrofie. Este cifra oficială, în realitate însă nu se cunoaşte numărul real al celor care au suferit de foamete.

Mihai Taşcă, dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale
pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md