Acestea vin de la persoane care nu pot face față cheltuielilor pe timp de iarnă, deoarece costurile se ridică la mii de lei. Și pentru că cererea depășește cu mult oferta, foarte puțini sunt acceptați, iar fiecare candidatură este analizată minuțios de o comisie specială. 

La Azilul republican pentru invalizi şi pensionari sunt cazați, temporar sau permanent, bătrâni și persoane cu nevoi speciale. Instituţia oferă servicii de întreţinere completă, asistenţă medicală şi socială. Într-o jumătate de zi petrecută în azil am surprins imagini unice, clipe de sinceritate și povești cutremurătoare.

O parte din panoul cu poze ale persoanelor care au vizitat, de-a lungul timpului, azilul

În grabă, am trecut prin sala de festivități unde, după cum mi-a spus Lidia Tiuleacov, responsabilă pe domeniul cultural din cadrul azilului, săptămânal se organizează concerte. Pe masa de biliard nu erau bile. Bătrânii din sală spun că cineva le-a promis că le va aduce un set, dar se pare că a uitat de ei. În sala de sport n-am găsit pe nimeni, și asta pentru că toți „sportivii” vin aici de dimineață.

A crescut patru copii, dar trăiește în azil de 19 ani

Pe coridoarele luminate și înfrumusețate cu lucrări ale locatarilor azilului, dar și multe flori, l-am întâlnit pe Petru Russu, un pensionar de 85 de ani, originar din satul Baccealia, Căușeni. Bătrânul trăiește aici de 19 ani. El are patru copii, trei fete și un băiat, care locuiesc de mult timp în orașul Murmansk din Rusia. Chiar dacă copiii mai vin la el în vizită, bătrânul spune că permanent le duce dorul.

„Nu am o casă unde aș putea sta. Și chiar dacă aș avea, nu aș putea să rezist pe timp de iarnă, pentru că sunt bolnav și nu am puteri, iar cheltuielile sunt foarte mari. Am crescut patru copii și toți au plecat în lume. Aici sunt și neajunsuri, dar de foame încă nimeni nu a murit și de înghețat tot nu înghețăm. Iarna observ că vin mai mulți oameni, probabil că sunt la fel de neputincioși ca și mine și nu pot face față cheltuielilor”, conchide pensionarul.

Ana Cașcaval și motanul Barsic

Într-o cameră luminoasă amenajată într-un stil tradițional moldovenesc și cu un televizor pe noptieră, am găsit-o pe Ana Cașcaval. Ea este o pensionară care a venit la azil în anul 2003. Femeia spune că se simte aici foarte bine, mai ales că îl are mereu alături pe Barsic, un motan gras și ascultător, care o însoțește peste tot. „Din apropiați îl am alături doar pe Barsic. Mergem împreună la plimbare, privim televizorul sau facem curat. În azil mâncarea este bună, iarna este cald, seară de seară urmăresc știrile și iată așa trece viața. Dacă aș fi trăit în oraș nu știu cum m-aș fi descurcat iarna, dar mă bucur că am avut norocul să ajung aici”, menționează Ana Cașcaval.

Ana Cașcaval împreună cu motanul Barsic

Familia avea nevoie de el doar când câștiga mulți bani

Curiozitatea ne-a dus în camera 403 unde l-am găsit pe un alt Petru, dar de această dată cu numele Corduneanu. Bărbatul și-a amenajat camera frumos. Pensionarul de 82 de ani are o poveste mai tristă. „Când eram tânăr și făceam mulți bani trebuiam familiei, iar atunci când am îmbătrânit, am observat cum s-a schimbat atitudinea soției, dar și a celor două fiice, care au luat partea mamei. Am ajuns în situația când am fost nevoit să le spun că nu mai există pentru mine. La azil am ajuns în 2008, iar ca să nu stau degeaba mai repar ușile, lăcatele sau geamurile și așa timpul trece mai repede. Mă simt bine aici, iar de familia care și-a bătut joc de mine nici nu vreau să aud”, povestește bărbatul, făcându-și semnul crucii.

Petru Corduneanu, în timp ce asculta știrile la radio

Legea care ar permite acceptarea unor persoane în azil contra plată

Gheorghe Gherștega, directorul Azilului republican pentru invalizi și pensionari din Chișinău spune că în cadrul instituției vin persoane din toată țara și, odată cu apropierea perioadei rece a anului, se observă o creștere evidentă a numărului de beneficiari. „Aici multă lume încearcă să ajungă, dar puțini reușesc. Este nevoie de un set de documente. Iarna beneficiarii se simt bine, le este cald și sunt îngrijiți la timp. Luând în considerare solicitările care sunt depuse la minister, se observă că cererea depășește oferta, acum acest lucru este cel mai evident. Este nevoie de o lege care ne-ar permite să acceptăm persoane contra plată. Astfel, poate va fi posibil să mărim salariile angajaților, care primesc acum între 950 și 2000 de lei lunar”, punctează directorul.

Capacitatea maximă a Azilului republican pentru invalizi şi pensionari este de 200 de persoane. Acum în instituție sunt 150 de oameni. Zilnic pentru mâncare sunt cheltuiți 35-36 de lei pentru un beneficiar, iar pentru medicamente câte 5 lei pe zi.