Fumatul in scena: moda, truc sau lipsa de respect?

Intrucat nutresc o simpatie aparte pentru breasla oamenilor de teatru, am decis sa nu dau in vileag numele actorilor si regizorilor care, intr-un anume fel, sunt vizati in acest articol.Stiind ca in institutiile publice din Moldova (inclusiv in teatre) fumatul este interzis prin lege, atunci cand am ocazia sa merg la un spectacol, in timpul caruia actorii (nume celebre sau vedete in devenire) se dedau placerii aprinderii tigarilor pe scena si inhalarii fumului intr-o maniera cu totul artistica, ma intreb cu indignare: Cine le-a oferit acest drept?

Sa fie o moda perpetuata, prin imitatie, de catre actorii diferitelor generatii? Sa fie o inventie de-a regizorului, care a apelat la acest truc pentru a imbunatati dramaturgia scenica? Sau, poate, e o lipsa de respect pentru spectatorii care, in dorinta de a admira un joc ce i-ar face sa asocieze numele actorului cu cel al personajului intruchipat, pana la urma sunt pusi in situatia de a lega de numele acestuia si o anumita dependenta (de tutun)? Si aceasta – pentru ca piesa de teatru le permite asa ceva. Mai mult. In numele artei, actorii/regizorii sunt gata chiar sa-si dezvolte anumite dependente, pe care ulterior le vor recunoaste publicului. Iata ce-mi povestea, legat de acest subiect, un vechi amic de-al meu.

Cand era prin clasa a saptea-opta, gratie faptului ca participase intr-un teatru scolar, a fumat, sub acoperire, cateva tigari in fata intregului sat. Invatatoarea, care isi dorise sa monteze o piesa originala, pentru a-i atrage pe copii la teatru si pentru a-i ajuta pe protagonistii piesei sa interpreteze mai bine rolurile, in anumite scene le-a permis acestora… sa fumeze chistoace. Si nu doar prin imitare, ci in cel mai veridic mod. Parca il aud si acum pe amicul meu: „..imagineaza-ti cu cata pofta trageam acele fumuri in vazul tuturor, inclusiv in fata invatatorilor si parintilor care, in alte conditii, ne-ar fi ars o bataie de-am fi pomenit-o toata viata!”.

Tocmai de aceea, cand merg la teatru si vad tigara in scena, vreau sa strig:

OARE sa nu intelegeti, scumpii nostri regizori si actori, ca prin acest truc jucat nu faceti decat sa actionati si mai mult asupra inconstientului nostru, in special, al copiilor, adolescentilor, tinerilor care va urmaresc cu respiratia intretaiata, pentru ca sunt contemplatori fideli ai gesturilor, mimicilor si limbajului dumneavoastra?!

OARE sa nu va ingrijoreze faptul ca, odata inscriindu-si in minte usurinta cu care va aprindeti tigarile pe scena (precum si lacomia cu care le inhalati continutul, scotand fara jena rotocoalele albastrui ce se fac resimtite pana in ultimele randuri ale salii de spectacol), la caderea cortinei, unii dintre acesti tineri spectatori vor fi cu siguranta tentati sa se opreasca in fata chioscurilor „Veteran” ca sa-si cumpere cateva tigari? Astfel, indiferent daca ati jucat o comedie sau o tragedie, itinerarul tanarului spectator (de la teatru pana acasa) se va imbogati cu… o tigara. Si s-ar putea intampla ca acest tanar sa fie chiar fiul sau fiica dumneavoastra…

OARE sa fiti printre complicii industriei tutunului, care tinteste fara mila in generatia tanara, dorind astfel sa-si mareasca numarul consumatorilor de tutun pentru a completa randurile celor, care decedeaza din cauza fumatului activ sau pasiv (o persoana la fiecare sapte secunde, la nivel international)? Poate ca este cineva care doreste sa va faca peste seama de bogati? Si daca NU ESTE, atunci de ce sa va si ne puneti in pericol, sanatatea, care nu se recupereaza cu nimic?

S-ar putea ca, pe parcursul vietii, fiecare dintre noi sa dezvolte o relatie de dependenta catre ceva sau cineva. Si daca unele dependente se manifesta intr-un mod inofensiv pentru individ, dar si societate, altele mai curand ar trebui trecute sub tacere. In fond, este dreptul fiecaruia sa decida ce este mai bine pentru sine. Cert e ca, fumand, astazi nu mai sochezi pe nimeni. Mai degraba ii iriti pe cei din jur. Iar in scena, sunt sigura, pot fi gasite trucuri mult mai originale si inteligente. Este timpul ca fumatul sa fie dat jos de pe SCENA TEATRULUI.

Victoria Tataru

NOTa: Articolul 16 – „Restrictii privind fumatul in locurile publice” – al Legii cu privire la tutun si la articolele din tutun (intrata in vigoare in R. Moldova la 7 martie 2008), interzice fumatul „in toate tipurile de institutii de invatamant, in institutiile medicale, in localurile sportive, pe terenurile adiacente acestora, in institutiile de alimentatie publica si de comert, in magazine, piete agricole si industriale, pe terenuri de joaca si in cafenele pentru copii, in transportul in comun auto si aerian, in trecerile subterane, in ascensoare; in localuri pentru persoane nefumatoare; in spatii publice inchise, in institutii de stat, in cinematografe, teatre, circuri, sali de concerte si de expozitii, in muzee, biblioteci, sali de asteptare, autogari, aerogari, gari feroviare, statii de asteptare a transportului public, in zone de agrement si de odihna, cu exceptia spatiilor destinate exclusiv fumatului”.