Se stie bine: „Vai de soldatul care nu viseaza sa ajunga general!”; s-a tot spus: „In ranita fiecarui soldat se afla bastonul de maresal”. Dar nici marii strategi, nici gura lumii nu sufla un cuvant despre cazurile cand un general (declara ca) vrea sa se inroleze ca simplu soldat.
Atunci cand acest general mai este, la momentul declaratiei, si conducatorul suprem al Fortelor Armate, gestul lui capata o cu totul alta semnificatie – fie ca triseaza pe fata (dupa modelul colonelului Mu’ammar al Gaddafi, oficial doar „ghid al Revolutiei islamice”), fie ca-si lucreaza, pe la spate, comilitonii (asemeni SMERS-ului de trista pomenire), si intr-un caz si-n altul Ex-ul, in absenta unui mostenitor „legitim”, „se vede fortat sa-si supravietuiasca la nesfarsit” (Jean Baudrillard).
Numele acestui general (in retragere, dar cat de ofensiv!) este Vladimir Voronin; istoria il va retine nu atat in calitate de ministru de Interne care nu s-a supus ordinului Moscovei cerandu-i sa traga in multimea ce asedia sediul ministerului, in 1988, cat sub chipul de soldatoi instigand la violenta, pe fata si din umbra (Vladimir ?urcan aproba, daca nu chiar comanda arborarea celor doua drapele, al Romaniei si al UE, pe batimentele parlamentului si al presedintiei; prem-Irodul Zinaida Greceanai – in „calitate de mama” – ordona taierea pruncilor), aruncand cuvinte grele dusmanului extern (cine altul daca nu Romania?!) si de clasa (opozitia liberala), trimitand „??????!” (din acelasi repertoriu ca si „?o???? ? ???????”, care a facut epoca in Rusia lui Putin) oponentii politici, iar in final trantind usa pentru a intra pe… fereastra Telecompaniei „Moldova 1”, cu un discurs de „ramas bun – pe maine”.
Abia difuzat, mass-media controlata de PCRM s-a si grabit sa-l elogieze, primul sarind cu gura acelasi Constantin Staris (un soi de clona in miniatura a lui Aleksandr Nevzorov), tot el autorul filmuletului propagandistic „????? ?? ???????”, de trista faima. In aceeasi seara, (inca) partinicul Mesager, de la 19.00 si de la 21.00, a dat cateva reportaje din strada, cu oameni deplangand intr-un glas – cu totii in limba rusa! – retragerea („cu inima grea”) a Conducatorului. Nicio voce discordanta, ca si cum nu ar fi existat si o populatie – chiar majoritara! – care a votat Opozitia.
Mai mult decat atat, locotenentii generalului (in retragere, dupa cum spuneam, dar tot mai ofensiv!), Victor Stepaniuc si Vladimir ?urcan, s-au si grabit sa declare – dupa ce parlamentul a votat interimatul lui Mihai Ghimpu in functia de presedinte al RM, alias de conducator suprem al Fortelor Armate – ca avem, de facto, doi presedinti, unul (mereu) in exercitiu si altul interimar.
Cum vine asta, nu s-au obosit sa explice – dar acelasi (intotdeauna gata!) Mesager a difuzat, cu lux de amanunte, ceremonia de inmanare a distinctiilor de stat colectivului ASM care a elaborat Enciclopedia Moldovei, ceremonie prezidata de Vladimir Voronin (de cateva saptamani insul nu face altceva decat sa-si decoreze comilitonii, ca si cum si-ar trece in revista trupele; cu sau fara ceasuri elvetiene insa, vremea lui a trecut, dupa cum s-a vazut – la ora Moldovei – odata cu votul Curtii Constitutionale!), pe de-o parte, si un vitriolant reportaj despre intalnirea lui Mihai Ghimpu cu reprezentantii structurilor de forta, pe de-alta. Una peste alta, tocmai „Moldova 1” – aservita PCRM, daca nu chiar vitrina acestuia – acuza partidele liberale de ingerinta in politica editoriala!
Asa stand lucrurile, ma intreb cum va arata ceremonia de predare a puterii – si am vazut deja doua, de la Mircea Snegur la Petru Lucinschi, si de la acesta din urma la V.V. -, de vreme ce se joaca dupa regula cel care pleaca, ramane. Nu ca mi-ar placea sa-si stranga – protocolar – mainile presedintele ales cu cel demisionard, dar – vorba vine – noblesse oblige!
La asta vroiam sa ajung: in absenta unei nobilimi ereditare sau a spiritului, clasa politica s-a erijat in elita a societatii. Or, niciun presedinte moldav nu e cu sange albastru, iar ultimul are pur si simplu sangele unor tineri pe maini. E adevarat, s-a murit si sub presedintia lui Snegur, dar pe timp de razboi, si in numele integritatii teritoriale, mai mult ravnite – ceea ce nu constituie o circumstanta atenuanta; insa niciun alt regim din ’91 incoace (mai exact, de la tentativa avortata a ????-ului) nu a inscenat o lovitura de stat pentru a dezlantui faimosul „??????? ??????”, nu a schingiuit pana la moarte tineri, nu a transformat comisariatele de politie in sectii de judecata ad-hoc etc., etc. Astfel incat, dupa ce ca in 1988 generalul sovietic de militie n-a tras in multime, avand ordin de sus s-o faca, in 2007 pe final de mandat presedintele RM a facut-o, fara sa(-si) fi ordonat formal. Demobilizeaza-ti trupele, tov. general al Armatei-Moarte (degraba executoare a ordinului: „Moarte intelectualilor!”), si lasa-l si pe frate-miu la vatra!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
