Astăzi 18 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 17:48
Abonamente

Istorie 21 Octombrie 2017, ora 17:53

Gherman Pântea și diplomația secretă

Marime Font

(continuare din numerele 37-38 din 29 septembrie și 6 octombrie)
Membrul Sfatului Țării, Gherman Pântea, cel care anunța că Lenin a fost gata să accepte Unirea statelor românești din 1918, a avut o discuţie foarte interesantă la acelaşi subiect cu Cristian Racovski (1873-1941), un personaj notoriu al noii puteri sovietice, căruia a încercat să-i dovedească că Unirea a fost făcută pe cale revoluţionară. Publicăm mai jos memoriile sale despre acea întâlnire.

Racovski era bulgar, avea studii medicale în Franța, Elveția și Germania, dar în mai multe rânduri locuise în România. A condus guvernul Ucrainei în 1918, a fondat Kominternul, a fost şi ambasador în Anglia și în Franța. Fiind adept al lui Troțki, s-a numărat printre liderii opoziției antistaliniste. În consecinţă, în 1927, a fost exclus din partid, în 1928 a fost exilat, iar în 1938, după ce a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, a fost împușcat. Este destinul tuturor celor care au luptat în primul val al mișcării antițariste și n-au fost de acord cu politica lui Stalin. Iată cum îşi aminteşte Pântea despre întâlnirea cu acest om:

Eliberarea din România

„Prin dl. Victor Antonescu, ambasadorul nostru de la Paris, am angajat o întâlnire a d-tale cu Racovski, mi-a spus dl Duca. Din partea dlui Brătianu, d-ta îi spui dr. Racovski să-şi amintească de manifestaţia făcută de ruşi la începutul lui iunie 1917 la Bacău, unde a participat şi el, fiind apoi arestat de către armata română pentru instigaţii şi ameninţat cu moartea, iar Brătianu l-a chemat la dânsul pe deputatul Roman de la Constanţa, care era prieten cu Racovski, şi l-a trimis la Racovski să-i spună, că dacă el pleacă din ţară, Brătianu va da ordin să fie pus în libertate, dar îi cere pe unde va pleca să nu facă rău Ţării Româneşti. Roman şi-a îndeplinit misiunea, Racovski a fost eliberat şi a plecat în Rusia, întâi la Odessa şi apoi a ajuns Preşedintele Consiliului de Miniştri în Ucraina, iar acum Ambasador la Paris. După acest mandat din partea lui Brătianu, eu cu actele care le am, voi căuta să conving pe dr. Racovski că informaţiile lui privitor la organizarea Sfatului Ţării sunt eronate. Am acceptat misiunea, mi-am luat procesele-verbale originale scrise în limba rusă, de modul cum am organizat Comitetul Central Ostăşesc Moldovenesc şi procesul-verbal al Congresului Militar Moldovenesc, care a durat de la 20-27 octombrie şi care a declarat autonomia Basarabiei şi a ales Sfatul Ţării. Ajuns la Paris, am fost întâmpinat în gară de Ambasadorul român Victor Antonescu, căci la ora aceia eu eram şi vicepreşedintele Camerei Deputaţilor din România. Domnia Sa mi-a spus, că dr. Racovski mă va primi în audienţă la ora 11, la Ambasada Sovietică, iar până atunci mă roagă să iau ceaiul cu el la Ambasada Română. Mi-am luat toate actele de care aveam nevoie şi la ora 11 am plecat la Ambasada Sovietică, unde la intrare m-a primit un tânăr simpatic şi m-a introdus direct în Cabinetul Ambasadorului. Racovski era un om foarte simpatic şi de la început m-a primit foarte prietenos, deşi era mult mai în vârstă decât mine la ora aceia. I-am expus de la început mesajul personal al lui Brătianu, iar el râzând mi-a răspuns că este adevărat că Brătianu i-a dat drumul din închisoare, dar nu pentru că a dorit să-l salveze, ci pentru că ostaşii ruşi au ameninţat guvernul român că dacă el nu va fi eliberat, ei îl vor elibera cu forţa, lucru care desigur nu convenea lui Brătianu atunci, căci Ruşii aveau în România în acel moment 1.000.000 de oameni. Aşa stând lucrurile, zice Racovski, eu resping mesajul lui Brătianu, dar sunt gata să te ascult pe d-ta cu toată atenţia, fiind informat şi de la ai noştri că într-adevăr ai făcut parte din mişcarea naţională şi revoluţionară din Basarabia, şi ai fost preşedintele Comitetului Central Ostăşesc Moldovenesc din Capitala Basarabiei – Chişinău.”

„Domnule Pântea, dumneata nu ştii ce viperă este dr. Racovski”

În continuare, veșnica dispută despre reprezentativitate este expusă și argumentată de Pântea, fiind acceptată de comunistul Rakovski:
„I-am mulţumit ambasadorului pentru această atenţie şi i-am spus: dle Ambasador, Uniunea Sovietică nu recunoaşte unirea Basarabiei cu România pe motiv că organul care a votat Unirea şi anume Sfatul Ţării nu reprezenta populaţia Basarabiei. Pentru a combate acest argument, eu v-am adus toate procesele-verbale originale ale Comitetului Central Ostăşesc Moldovenesc, scrise în limba rusă, din care dvs. veţi vedea şi vă veţi convinge că toată mişcarea noastră din Basarabia a avut un caracter nu numai naţional, dar şi revoluţionar şi că toate hotărârile noastre le luam pe cale revoluţionară. De asemenea am la mine şi vă pun la dispoziţie şi procesul-verbal original al Congresului Militar, care a durat şapte zile şi care a declarat autonomia Basarabiei politică şi teritorială şi a ales Sfatul Ţării. Acest Congres nefiind aprobat de Kerenski, noi ne-am adresat tov. Lenin, care ne-a sfătuit să-l convocăm în mod revoluţionar peste capul lui Kerenski. Congresul era compus din ostaşi moldoveni de pe toate fronturile şi desigur că ei şi numai ei puteau hotărî soarta poporului basarabean. Dvs., dle Ambasador, reprezentaţi una din cele mai mari ţări din lume, eu am încredere în Dvs. şi vă las aceste documente pentru a le vedea şi studia. Dr. Racovski a fost impresionat de gestul meu şi m-a rugat să revin la el peste 3 zile pentru a continua discuţia Am revenit şi el m-a primit personal foarte radios într-un salon mare, unde era pregătită o gustare cu toate bunătăţile. Victor Antonescu s-a supărat pe mine, că lipsit de experienţă, eu i-am lăsat actele lui Racovski care poate să spună că nu le-a primit de la mine. Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa. Dr. Racovski mi-a spus, că el personal a citit toate actele şi s-a convins că organizaţiile noastre militare au acţionat în mod revoluţionar şi că Sfatul Ţării într-adevăr a reprezentat voinţa poporului basarabean. În consecinţă, ambasadorul mi-a declarat că el pe răspunderea lui, va înceta campania de presă dusă împotriva României pe chestia Basarabiei, şi va stărui pe lângă Lenin şi Cicerin, să recunoască actul Unirii Basarabiei şi să reglementăm şi toate chestiunile aflate în litigiu între Uniunea Sovietică şi România, reluându-ne raporturile diplomatice. „Eu, domnule Pântea, am mâncat pâine românească, am fost cetăţean român şi ştiu că poporul român este bun şi blând, dar eu am urât şi urăsc oligarhia românească. În voi basarabenii, am încredere, căci trecuţi prin revoluţie, voi veţi putea apăra populaţia Basarabiei de teroarea oligarhiei din Regat”, a adăugat dr. Racovski. Eu i-am răspuns că, în calitatea mea de avocat, am apărat şi apăr şi acum toate procesele mari comuniste din Basarabia, şi în special procesul celor 108 comunişti în frunte cu Pavel Tcacenko, pe care l-am apărat în luna august 1919. Dr. Racovski mi-a răspuns foarte radios, că el ştie acest lucru de la Pavel Tcacenko care fugind din închisoarea din Chişinău şi fiind în ilegalitate – în anul 1920 l-a vizitat în Kiev, când dr. Racovski era preşedintele consiliului de miniştri al Ucrainei. Am mulţumit în numele basarabenilor cu toată recunoştinţa pentru această atitudine obiectivă, dreaptă şi încurajatoare şi am plecat de la Paris la Bucureşti. Ajuns acasă am povestit lui Duca toate discuţiile mele cu dr. Racovski şi mi-am exprimat convingerea, că dr. Racovski a fost necontestat sincer. Duca, zâmbind, mi-a spus: „Domnule Pântea, dumneata eşti încă tânăr şi nu ştii ce viperă este dr. Racovski”. Am mai spus că dr. Racovski la despărţire mi-a declarat, că după aceste explicaţii şi lămuriri din partea mea şi după ce el singur a cetit actele aduse de mine nu numai că nu va ataca chestiunea Basarabiei, dar va face totul pentru convocarea unei conferinţe româno-ruse, unde vom pune la punct toate chestiunile în litigiu între URSS şi România, cu recunoaşterea Unirii Basarabiei.

Ţinând seama că la o conferinţă internaţională la Geneva 1922, Ion Brătianu, prim-ministru atunci, a avut o convorbire cu Ministrul de externe rus Cicerin şi acela i-a dat de înţeles că URSS ar fi gata să reglementeze neînţelegerile între Rusia şi România, pe chestiunea Basarabiei, avem nevoie să fim optimişti. Eu eram convins, că Racovski vrea să-şi facă un titlu de glorie din înţelegerea româno-rusă şi va întrebuinţa tot prestigiul său, pentru a ajunge la un rezultat pozitiv. Atitudinea lui a început să se resimtă după câteva luni. Atacul contra noastră în presa de la Paris a încetat, iar România a primit propunerea din partea URSS să trimită o delegaţie la Odessa pentru a discuta problemele litigioase între România şi URSS. Duca nu mi-a spus nimic de această propunere şi a răspuns ruşilor, că România ar accepta conferinţa, însă într-o ţară străină. După câteva luni, ruşii au propus Varşovia, dar şi această propunere Duca a respins-o, apoi după alte câteva luni ruşii au propus Viena, şi, în fine, Duca această propunere a primit-o. Conferinţa era convocată pentru luna martie 1924. (…)

Concesia lui Stalin: un plebiscit pentru problema Basarabiei

La sosirea noastră la Viena, chiar în prima zi a venit la mine la hotel un domn, care s-a recomandat Solschi, prim redactor la gazeta Izvestia şi care era şeful presei ruse la conferinţă.



Solschi era de origine polonez, un bărbat bine făcut şi foarte inteligent. Mi-a spus că el are un mandat confidenţial pentru mine din partea doctorului Racovski şi doreşte ca conversaţia să se producă între patru ochi. La amabilitatea lui, eu l-am invitat la masă la hotelul Bristol. Acolo dl Solschi mi-a spus că tov. Racovski m-a rugat să vă comunic, că după întâlnirea dvs. cu el la Paris, d-sa a căutat să facă tot posibilul pentru înţelegerea româno-rusă pe chestiunea Basarabiei, şi reluarea raporturilor diplomatice între România şi URSS. După mai multe stăruinţe, dr. Racovski l-a convins şi pe Lenin, pentru această înţelegere. Dar Guvernul Român sub diferite pretexte tot a amânat conferinţa aproape un an de zile. În luna ianuarie anul acesta, adaugă Solschi, a murit marele Lenin, iar locul lui, după mai multe lupte, la conducerea partidului la luat Stalin. Tov. Racovski face însă parte din fracţiunea partidului cu Troţki, Camenev, Zinoniev, Buharin, şi alţii, care sunt în luptă deschisă cu Stalin. Stalin a schimbat complet politica externă a statului sovietic şi anume: el spune, că Lenin fiind bolnav a căzut sub influenţa lui Troţki care împarte fostul imperiu ţarist la toată lumea şi anume: la polonezi, finlandezi, Ţărilor Baltice, românilor etc., această politică declară Stalin el nu o împărtăşeşte şi va face totul ca aceste provincii să revină la Uniunea Sovietică. Acesta e cazul şi cu Basarabia. Dar Stalin a făcut o concesie cu noi. El a dat indicaţii delegaţiei sovietice de la conferinţa de la Viena să ceară plebiscit pentru rezolvarea problemei Basarabiei.”

Trecerea timpului și nehotărârea în adoptarea unei politici clare în problema Basarabiei a dus la pierderea oportunităților de moment. Politica externă a României a fost în cele din urmă păguboasă în chestiunea Unirii.

(continuare în numărul viitor)


Un articol de:
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md