În anul 1877, Geoffroy de Saint-Hilaire, director al Jardin d’acclimatation, a decis să lanseze, cu ocazia expoziţiilor universale de la Paris, mai multe reconstituiri de "sate primitive", populate de indigeni. Pe un teritoriu îngrădit, reprezentanţi ai unor populaţii precum nubienii, somalezii şi inuiţii erau obligaţi să îşi reconstituie satele natale şi să le populeze, desfăşurând activităţi.
Aceşti oameni erau expuşi pentru a satisface curiozităţile occidentalilor. Femei cu sânii goi, bărbaţi şi copii dezbrăcaţi sau semi-dezbrăcaţi erau arătaţi privitorilor în cadrul acestor expoziţii.
Ministrul coloniilor din acea perioadă, Paul Reynaud, a afirmat la inaugurarea unui astfel de eveniment că scopul expoziţiilor este acela de a-i civiliza pe "barbari".
Prin intermediul gardurilor, publicul era separat de "exponate". Europenii vizitau în număr foarte mare grădinile zoologice umane. Zeci de milioane de oameni au frecventat acest gen de "parcuri de distracţii". Numai la o singură expoziţie, cea din 1931, organizată la Paris, pentru 6 luni, au venit 34 de milioane de curioşi.
Oamenii din populaţiile de culoare au fost forţaţi să simuleze dansuri, parade, sau chiar acte de război, prin care să se evidenţieze presupusa violenţă şi barbarie de care ar fi fost capabili.
Astfel de "expoziţii etnologice" au fost organizate şi în alte ţări europene – Germania, Marea Britanie – dar şi peste ocean, în SUA, expunând în faţa publicului avid de exotism exemplare umane şi îndeletniciri tradiţionale ale unor populaţii indigene din Africa, America de Sud, Filipine, Laponia…
În 1958, la Bruxelles a fost reconstruit un sat congolez, în interiorul unui parc de distracţii, iar în aprilie 1994, în Franţa a fost creată replica unui sat din Coasta de Fildeş. Un alt sat african a fost deschis în Augsburg, Germania, în 2005, acelaşi an în care London Zoo a expus o echipă de voluntari care purtau, drept veşminte, doar frunze de smochin.
După descopera.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
