„Opera lui Grigore Vieru este cel mai puternic argument in favoarea unitatii limbii romane. A scris intr-o singura limba si a fost iubit la fel de mult de ambele parti ale Prutului. A demonstrat ca nu suntem doua popoare diferite, ca nu avem doua limbi diferite si ca visurile noastre nu au fost si nu vor fi niciodata diferite. In toate felurile posibile, Grigore Vieru a fost poetul unui neam, nu al unui stat.
A plans si ne-a facut sa plangem, s-a bucurat si ne-a facut sa ne bucuram, a trait si ne-a facut sa vrem sa traim si noi. Cu aceleasi cuvinte pe care le-am auzit si de la altii, fara a avea vreodata acelasi efect. Astazi, pare nedrept sa ne amintim de Grigore Vieru doar prin cuvinte, cand intreaga sa viata a fost despre sentimente, lacrimi si sperante.
Pe Grigore Vieru l-am intalnit de zeci de ori, am schimbat nenumarate carti cu dedicatii fratesti – cum spunea el atat de des – si parca intotdeauna am fost coplesit de libertatea sa de a visa. Au ramas destule lucruri pe care nu ni le-am spus, la fel cum raman fiecaruia dintre noi cand cineva pe care-l credeam nemuritor dispare din viata noastra. In ciuda acestei taceri, ideile lui parca au incoltit si mai mult in sufletul oamenilor care l-au iubit, l-au ascultat sau pur si simplu l-au citit. Vieru a dorit sa schimbe lumea si, in buna masura, a reusit. Ne-a schimbat pe fiecare dintre noi, cei ce l-am apreciat, cu forta cu care lupta impotriva nedreptatii convinge pe oricine oriunde in lume.
Fiecare poezie, fiecare aforism si fiecare gand ramas in urma lui Vieru e un indemn continuu la mai mult. Acum, ar fi implinit 75 de ani… A trait mereu cu regretul ca nu-si poate ajuta fratii decat cu cantec si poezie. A reusit sa fie mereu modest in atotputernicia sa de spirit romanesc. In existenta sa, a reusit sa opreasca tancuri cu poezii, sa doboare granite prin imbratisari si sa scrie, asemeni unor poezii, file de cultura, istorie si mandrie nationala.
Grigore Vieru a reusit sa scrie convins si sincer despre mama fiecaruia dintre noi, despre pamantul de sub picioarele noastre si despre sufletul din interiorul nostru. Odata cu moartea sa, parca toate acestea au mai saracit putin. Anul trecut, pentru o vreme, oameni care nu l-au cunoscut niciodata s-au simtit mai singuri, iar oamenii care l-au cunoscut mai neputinciosi. Incet, cu totii am realizat ca numele sau nu este numai al unui bulevard din Chisinau sau al unui poet basarabean decorat de presedintele Romaniei. Grigore Vieru este sentimentul ascuns in fiecare dintre noi, mostenit din povestile parintilor, bunicilor sau scriitorilor din trecutul Romaniei Mari si a dragostei de neam care reusea sa depaseasca nevoile omului.
Aceste sentimente sunt nemuritoare, chiar daca viata omului poate fi franta de tragic. Totusi, poate mai important decat un nume, Grigore Vieru ne lasa in urma o fata si un zambet trist cu care putem confunda bunatatea romanului si importanta poetului. Sub numele sau, parca totul prinde viata si rima, iar drumul incepe sa se lumineze a poezie. Bine te-am regasit Grigore Vieru, in fiecare zi din viata ta, a noastra si a celor ce vor veni dupa noi”.
Adrian Nastase
Dupa „Flacara”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
