Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la 19 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 14 Mai 2016, ora 08:22    Din editia print

Marime Font

Igor Dodon, între noroi și crizanteme

Astăzi, 6 mai 2016, se împlinește o lună de când Igor Dodon a promis că va face publice cererile deputaților din fracțiunea sa, prin care aceștia ar fi renunțat la cetățenia română.  

 
 
 

Promisiunea în cauză a venit după ce TIMPUL a aflat de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) de la București că, în ultimii șase ani, la cetățenia română au renunțat doar 12 persoane din același motiv. Și anume pentru că urmau să obțină cetățenia altui stat, care nu permite dubla cetățenie. Astfel, prezența printre respectivii a vreunui socialist de la Chișinău se exclude.

Comentariul lui Dodon, care a dispărut imediat

Am mai spus-o și pot să o repet că Igor Dodon are tupeul să mintă cu vârf și îndesat, chiar dacă nu pricepe cum se face acest lucru. Or, faptul că el a trăsnit încă o minciună nu este o noutate. Marea lui gafă de data aceasta este, cel mai probabil, graba de a ne mai păcăli o dată, imediat după ce eu am anunțat pe o rețea de socializare că el ne-a avut de idioți în 2014, când a declarat că toți deputații PSRM cu dublă cetățenie vor renunța la aceasta. Prins cu mâța în sac și căutând să iasă din încurcătură, Dodon a făcut următorii pași:

• A comentat la postarea mea, făgăduind că ne va prezenta cererile socialiștilor către autoritățile României cu privire la renunțarea la cetățenia română;
• Peste vreo zece minute, el a șters acest comentariu;
• Tot atunci, în cadrul unei discuții în privat, i-am dat e-mailul meu, pe care el m-a asigurat că-mi va transmite cererile chiar a doua zi, după ședința fracțiunii PSRM;
• În ziua următoare nu mi-a trimis nimic, dar a anunțat la o televiziune că toți deputații săi într-adevăr au renunțat la cetățenia română;
• Ulterior, l-am telefonat de mai multe ori și de pe numere diferite, dar el, auzindu-mi vocea, îmi spunea că se află în ședință, după care nu-mi mai răspundea la apeluri.



Când am văzut că Dodon o ia la sănătoasa, am încercat să discut cu deputații socialiști români. Amintesc că Adrian Lebedinschi a refuzat să-mi răspundă la întrebări, dar a dat de înțeles că nu a renunțat la cetățenie. Corneliu Furculiță mi-a spus că a depus cererea în România, la ANC, dar că nu a reușit să adune actele necesare, în timp ce colegul său Anatolie Labuneț afirmă că și el, și Furculiță, au depus toate documentele, în aceeași zi, la Consulatul României din Chișinău… Așa stând lucrurile, oricât ai fi de Dodon, minciuna este evidentă.

Minciunile de Paște și dumnezeul jucărie

Cineva m-a întrebat de ce am lansat campania „Dodon, arată cererile!”, dacă știm că el nu are aceste cereri. În primul rând, noi nu știm ce are și ce nu are Dodon. În al doilea rând, el are toate șansele să devină următorul președinte al țării și cred că electoratul nostru ar comite o greșeală monumentală, dacă ar tolera iarăși minciuna, după ce a fost învăluit cu vorbe-n vânt de toate guvernările pe până acum. În al treilea rând, sunt de acord cu cei care afirmă că cetățenia română a socialiștilor este o chestiune minoră, dar trebuie să fiți atenți că anume aceasta ar putea dezveli fața adevărată a lui Igor Dodon. „Diavolul se ascunde în detalii”, vorba preferată a lui Marian Lupu. Se știe că, în cazul altor minciuni mult mai gogonate, Dodon găsește întotdeauna scuze. Aici, însă, masa e pusă și el nu mai are altă ieșire decât să poftească la ospăț. Mai bine zis, dacă a promis, să se țină de cuvânt și punctum! Sau ne prezintă cererile sau recurge la un proces de conștiință și, cu scuzele de rigoare, recunoaște că ne-a avut de proști.

Am impresia că el a pierdut o ocazie ideală pentru procesul de conștiință. Ar fi trebuit să o facă de Paște, când oamenii au alte griji și, chiar de l-ar fi luat în seamă cineva, l-ar fi și înțeles. Însă el nu numai că a ratat șansa, dar a decis să mai fulgere cu o altă minciună în plină zi a Învierii. „Pace casei voastre, linişte şi înţelepciune inimilor voastre, bunăstare şi dăinuire Moldovei noastre iubite!”, scria Dodon pe Internet.

Citind fraza înaripată de mai sus, stai și te întrebi: ce fel de înțelepciune le dorește Dodon oamenilor? El doar își dă seama că un electorat înțelept nu l-ar crede și l-ar taxa foarte dur. Iată aici, fraților, crește buba noastră comună, care ne arată că noi îi idolatrizăm pe cei care ne au de tâmpiți. Totuși, marea tărășenie nu constă în faptul că Dodon ne dorește înțelepciune, ci în tupeul său de a uzita de sfânta zi a Învierii lui Hristos în scopuri politice egoiste. Fără alte comentarii, putem lesne conchide că Dumnezeu reprezintă pentru el doar un obiect de manipulare, fiindcă e dincolo de orice bun-simț să-ți duci alegătorii în eroare în asemenea hal, după care să le urezi pace, liniște și bunăstare...

Diferența dintre un dodon și un escroc

Eu am lucrat ani întregi la subiectul escrocheriilor și-l cunosc aproape pe de rost. Nu-l acuz de nimic, Doamne ferește, pe Dodon, dar nu am nicio vină că acțiunile sale se aseamănă cu activitatea criminală a unui escroc. Am putea face și o comparație în acest sens.

Cazul escrocului. Vrea să pună mâna, de exemplu, pe apartamentul unei bătrâne. O ia mai întâi cu bombonica, îi zâmbește, îi aduce de mâncare, îi promite multe și nevrute. Scamatoria durează doar când bătrâna își scrie imobilul pe numele lui. Aici lucrurile se schimbă brusc. Escrocul vrea să se aleagă cât mai repede cu un apartament, iar pe bătrână o ignoră, o lasă să sufere de foame, să se scufunde în disperare și să moară.

Cazul dodonului. Vrea să preia puterea în stat și, pentru aceasta, își ia mai întâi alegătorii cu bombonica, le zâmbește, le duce de mâncare și le promite multe și nevrute. Scamatoria durează doar până când electoratul îl votează. Aici lucrurile se schimbă brusc. El vrea să se aleagă cu cât mai multe averi, iar pe alegătorii săi îi ignoră, îi lasă să sufere de foame, să se scufunde în disperare și să moară.

Nu exagerez când fac această comparație, pentru că Dodon s-a mai aflat la guvernare și cunoaștem câtă grijă a avut de noi și de banii statului. Cu amănunte voi reveni, dacă va fi cazul.

Civilizația și adevărul în percepția lui Dodon

Faptul că Dodon se simte deranjat de campania lansată de TIMPUL ni l-a demonstrat ultima noastră discuție cu el, pe care de asemenea am purtat-o pe o rețea de socializare. Mai întâi, ne-a reproșat că am fi putut găsi cererile la Ambasada României. Dar, apare întrebarea, dacă el are cererile și ni le-a promis, de ce ne trimite pe la ambasade? Și la ce bun am căuta noi cererile la ambasadă, după ce ANC, instituția ierarhic superioară în această privință, ne-a informat că nu cunoaște nimic despre acestea?

Apoi, Dodon ne-a acuzat că facem show-uri, deși, de fapt, el a fost inițiatorul acestei campanii. Dacă s-ar fi ținut de cuvânt, subiectul ar fi fost închis. Repet: dacă totul depinde de el, ce-l costă să ne arate cererile?

Și, în cele din urmă, el și-a arătat regretul pentru că nu am fi acceptat un dialog civilizat  și pentru că TIMPUL a turnat mereu noroi în capul lui. Igor Nicolaevici, dar ce înseamnă, în opinia dvs., un dialog civilizat? Să promiteți ceva și după aia să nu mai răspundeți la telefoane și la mesaje? Asta să fie civilizația? Cât privește noroiul, chiar nu știu când vi l-am turnat în cap… Atunci când am scris adevărul despre cum ați condus mafia cărnii, împreună cu fratele dvs., despre cum i-ați dăruit lui Plahotniuc hotelul „Codru” și alte bunuri ale statului? Adică, adevărul, în percepția matale, se numește NOROI? Dacă e așa, Igor Nicolaevici, îmi pare rău, dar sunt nevoit să constat că minciuna, potrivit logicii matale, s-ar numi CRIZANTEMĂ.

Pentru cine lucrez eu și de ce am plecat la București

Scriind mesajele sus-pomenite, Igor Dodon m-a șters din lista de prieteni, iar deputații săi cu cetățenie română au încercat să mă tragă de limbă, ca să afle pentru cine lucrez, de ce m-am legat de ei și de ce am făcut drum până la București ca să aflu despre cetățenia lor. Stimați deputați, dacă chiar credeți în Dumnezeu, El îmi este martor că am plecat la ANC fără să mă doară în cot de domniile voastre. Chiar nu-mi păsa nici cât negru sub unghie de voi, însă, realizând un interviu cu doamna Iulia Mălina Ciobanu, președinta instituției, nu puteam să nu o întreb și despre românii care au renunțat la cetățenie. Astfel, prin imprudență, dacă vreți, v-am prins cu minciuna. Și nu eu m-am legat de voi, ci voi v-ați legat de noi. Nu noi v-am chemat în politică, ci voi v-ați băgat neinvitați prin casele noastre și ne-ați turnat verzi și uscate.

Pentru cine lucrez eu? Pentru cititorii mei, stimați deputați, pentru oamenii pe care îi iubesc. Dacă mă citiți și dvs., vă iubesc cu aceeași dragoste. Dar, în calitate de jurnalist, eu n-am dreptul să vă spun minciuni. Eu doar informez lumea despre ceea ce se întâmplă. Arătați-ne cererile și am bătut palma. Nimic nu vă costă să dați dovadă de demnitate. Vă doresc curaj!

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul