Editorial

Îmi place să fiu EU

Ţi le asumi, le trăieşti, te agăţi de ele şi, din când în când, încerci să iei o gură de aer proaspăt. Aer proaspăt vei servi, dacă are cine să-ţi deschidă fereastra. Aici se deschide altă discuţie: despre prietenie, încredere, parteneriat. 

Există persoane care iubesc să pozeze în victimă. Se hrănesc cu nefericirile lor. Şi culmea, se simt bine văzându-se aşa necăjite şi nenorocite. E drept că în lumea asta atât de pestriţă nu pot fi toţi oamenii la fel: veseli, zâmbitori şi buni. Mai sunt câteva categorii de persoane în prezenţa cărora poţi să te simţi confortabil: cei care încearcă să fie buni şi cei care măcar se prefac a fi oameni buni. În altă barcă, plutind pe ape tulburi, călătoresc frustraţii, nefericiţii, nemulţumiţii, neîmpliniţii, care, evident că nu se suportă nici pe ei înşişi, deci nu au cum să îi iubească pe alţii. I-aş invita pe toţi aceștia în barca noastră, a celor care cu efort, cu voinţă, cu bunăvoinţă, cu credinţă şi iubire de oameni ne-am construit fericiri. I-aş chema în barca noastră, dar sunt sigură că zâmbetele îi deranjează. E un fel de alergie la fericirea altora.

Poate cea mai grea încercare în viață e să trăiești alături de tine însuți. Azi m-am privit în oglindă, mi-am zâmbit şi mi-am spus cu drag: „Bună dimineaţa!”.

Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *