Impactul tensiunilor dintre Chişinău şi Moscova

Decretul Ghimpu şi „războiul vinurilor”

Victor Chirilă: Acest război al vinurilor este o acţiune disproporţionată din partea Rusiei şi cred că s-a recurs la acest nou şantaj economic pentru a determina liderii politici de la Chişinău – în special, cei ai Alianţei – să devină mai pragmatici decât ei încercau să demonstreze că sunt. Decretul Ghimpu a adus în scena dialogului politic dintre Moscova şi Chişinău un subiect foarte delicat, legat de istorie şi care e văzut diferit în cele două capitale. Moscova a fost deranjată de acest lucru şi a hotărât să ne dea o lecţie, care însă e o implicare directă a Kremlinului în treburile interne ale RM. E adevărat: chiar şi în RM subiectul ocupaţiei sovietice este unul delicat, care divizează societatea. Dar s-a demonstrat, în cele din urmă, prin decizia Curţii Constituţionale, că acest subiect poate fi tranşat de către instituţiile RM şi poate fi soluţionat utilizând cadrul intern, legal şi politic, fără a avea incursiuni, influenţe, presiuni din afară. De aceea, cred că reacţia dureroasă din partea Rusiei a fost una inutilă până la urmă şi acest subiect s-ar fi putut mult mai uşor de depăşit dacă Moscova ar fi fost mult mai calmă şi mai moderată în reacţiile sale.

Nicu Popescu: În niciun caz nu e vorba de un nou război al vinurilor. Într-adevăr, există câteva probleme foarte serioase cu livrările vinului moldovenesc pe piaţa rusească. Dar cuvântul război presupune o intensitate a tensiunilor mult mai mare. Chiar acum doi ani am urmărit, la televizor, ce însemna un război în cazul Rusiei şi Georgiei şi refuz cu desăvârşire să folosesc termenul război atunci când ne referim la relaţiile moldo-ruse. Există dificultăţi, însă preocuparea principală a Guvernului e ca, prin dialog direct cu Federaţia Rusă, să le depăşim, să asigurăm şi să salvăm locurile de muncă ale celor zeci de mii de oameni implicaţi în industria vinului, să susţinem companiile care au luat credite, dorind să-şi dezvolte afacerea în această ramură foarte importantă a economiei naţionale. Cât priveşte Decretul Ghimpu – pe lângă faptul că Rusia are o anumită interpretare, iar o bună parte a societăţii din RM o altă interpretare a istoriei din această regiune, ne mai şi ciocnim de situaţia în care RM pe interior nu are un consens asupra istoriei. Cred că este foarte bine să discutăm aceste lucruri, dar e la fel de important să menţinem unitatea clasei politice, pentru că doar în condiţiile acestei unităţi vom putea europeniza RM în baza acelor standarde europene pe care vrem să le implementăm la noi acasă.

Rusia, Moldova, Europa şi… istoria

Nicu Popescu: RM nu are o interpretare comună a evenimentelor din acea perioadă, dar şi în Rusia se produc dezbateri intense referitoare la propriul ei trecut. Nu e de mirare: toate statele din Europa Centrală şi de Est au trecut şi continuă să treacă prin momente foarte dificile de redefinire a istoriei. În România persoana mareşalului Antonescu rămâne una controversată. În Ungaria, generalul Horthy dezbină în continuare naţiunea. În Ucraina, clasa apolitică a urcat pe baricade urmare a discuţiilor referitoare la Holodomor, la foametea din anii 1933-1934. Da, problemele de istorie sunt foarte sensibile în această regiune. Statele, deseori, reacţionează foarte bolnăvicios la aceste gesturi simbolice şi observăm acest lucru aproape oriunde în Europa Centrală şi de Est, inclusiv Balcanii. Bănuiesc că va mai dura un deceniu-două până vom putea dezbate aceste subiecte sensibile de o manieră mai calmă. Din perspectiva Guvernului RM, dorim să discutăm acest lucru calm, pentru că succesul RM ca stat depinde de acel răgaz politic, inclusiv în politica externă, care ne-ar permite să ne apropiem cât mai mult de UE.

Victor Chirilă: Într-adevăr, există această dezbatere asupra trecutului şi asupra viitorului Rusiei în societatea rusă. Dar nu cred că Rusia a renunţat la ideea recâştigării influenţei asupra spaţiului fost sovietic, iar actuala elită politică din Rusia priveşte cu îngrijorare şi suspiciune intenţiile UE de a atrage tot mai mult Ucraina, RM, Bielorusia, statele din Caucaz într-o relaţie care să presupună un parteneriat economic, politic, social mai strâns. Lucrul acesta, cu siguranţă, Rusia nu îl va înghite şi a fost demonstrat prin diferite declaraţii. Chiar dacă, în prezent, politicienii ruşi au un discurs mult mai moderat şi mai înţelegător. Aceasta este doar la suprafaţă. Esenţa nu s-a schimbat. Recent a fost semnat Actul privind crearea Uniunii Vamale care cuprinde Kazahstan, Rusia şi Bielorusia. Intenţia Moscovei este de a-l transforma într-un pol de atracţie, de integrare regională pentru celelalte state, foste membre ale Uniunii Sovietice, de a-l transforma într-o iniţiativă politică nu doar de esenţă economică, de a crea un nou spaţiu economic şi politic cu centrul la Moscova. Lucrul acesta nu trebuie să-l scăpăm din vedere.

Evoluţia relaţiilor moldo-ruse

Nicu Popescu: Acest lucru depinde şi de Rusia, şi de rezultatul alegerilor de la noi, dar şi de felul în care va ieşi Rusia din criza economică. Nu trebuie să ne focusăm pe situaţia noastră foarte mică, foarte locală şi să vedem evoluţia politicii externe ruse doar prin prisma RM. Dacă Rusia îşi cristalizează discursul actual, care spune că modernizarea ei se poate face doar printr-un parteneriat cu SUA şi UE – sunt nişte mesaje trimise recent de preşedintele Medvedev -, e una. Deocamdată, însă, nu ştim dacă aceste mesaje vor deveni realitate… Dacă Rusia va învăţa lecţia principală a crizei economice – că doar prin integrare în spaţiul valoric occidental ea se poate moderniza şi poate supravieţui ca stat, cel mai mare stat ca teritoriu din lume… -, şi relaţiile cu RM se vor mişca într-o direcţie bună. Dacă însă ea va crede că, urmare a crizei, Occidentul nu mai e important, că trebuie să-şi întărească aşa-numitele economie suverană şi democraţie suverană, atunci bănuiesc că şi relaţiile cu RM vor fi dificile. Oricum, cred că viitorul RM nu depinde de Rusia, ci de RM. Dacă e să revenim, bunăoară, la două subiecte „populare” – vizele şi vinul -, RM îşi face cu succes temele: produce vin de calitate, investeşte în marketing bun în UE sau în Canada, introduce paşapoarte biometrice, asigură circulaţia la frontieră. Sunt lucruri asupra cărora Rusia nu are influenţă directă. Dacă RM îşi face temele de o manieră impecabilă, atunci viitorul său va depinde înainte de toate, de succesele sale interne şi de europenizare, nu de direcţia pe care o va lua Federaţia Rusă.

Victor Chirilă: Politica noastră faţă de Federaţia Rusă trebuie reajustată. Pragmatismul este bun dacă el are nişte obiective clar definite. În cazul de faţă, obiectivele nu sunt atât de bine conturate. Evident, este important să ne asigurăm că avem răgazul necesar din partea Rusiei pentru a ne ocupa cât mai mult de integrarea noastră europeană, de modernizarea economiei, de consolidarea democraţiei, de armonizarea legislaţiei cu cea a UE, pentru că aici şi în acest fel se va decide soarta ţării noastre. Totuşi, politica noastră nu trebuie să depindă de mofturile unor politicieni de la Moscova. Relaţia personală cu anumiţi politicieni de acolo este importantă, însă ea, în condiţiile actuale, se poate transforma într-o pârghie de influenţă din partea Rusiei. În plus, Chişinăul ar trebui să enunţe clar poziţia sa faţă de rolul Rusiei in regiunea noastră. Desigur, avem obiective comune, dar este important să le definim şi împărtăşim în acelaşi fel. Un alt aspect ţine de faptul că RM nu e o ţară controlată de un singur partid, precum e „Rusia Unită”. De acum încolo vom avea coaliţii, iar în coaliţii întotdeauna sunt diferite voci, sunt diferite interese, sunt diferite viziuni asupra viitorului sau a evenimentelor istorice care ne-au influenţat evoluţia. Lucrul acesta nu ar trebui să fie folosit de Rusia pentru a-şi exprima de fiecare dată nemulţumirea prin sancţiuni economice.

Aceste dezbateri din RM constituie un proces firesc, caracteristic unei societăţi democratice. Dar dacă ele sunt ridicate la nivel de obstacole între state, atunci probabil că ceva trebuie schimbat în relaţia cu respectivul stat. În cazul dat, Rusia.
De aceea, după alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamnă va fi nevoie de o nouă strategie faţă de Moscova – o strategie care să fixeze clar obiectivele pe care trebuie să le urmărim, inclusiv în comun cu Rusia -, să ne precizăm mecanismele de obţinere a acestor obiective, dar şi să fixăm clar principiile şi regulile de care ne conducem cu Rusia. Da, e greu să aştepţi de la Rusia că va respecta aceste reguli. Dar este important pentru noi ca ele să fie clare pentru partenerii noştri occidentali, pentru a nu fi blamaţi că tensionăm relaţiile cu importantul partener estic. Avem nevoie de un parteneriat stabil, durabil cu Federaţia Rusă, dar un parteneriat care să aibă nişte obiective pe care noi să le îndeplinim într-o perioadă clară de timp. Problematica transnistreană ar putea fi esenţa unui astfel de parteneriat. Dacă Rusia va înţelege că parteneriatul cu UE şi SUA e mult mai important, atunci şi viziunile de soluţionare a problemei transnistrene se vor apropia. Din păcate, astăzi, în ciuda apropierii Rusiei de UE şi SUA, nu se observă această coincidenţă de viziuni. Prin urmare, este nevoie să ne pregătim pentru situaţii complicate cu Rusia şi în viitor. Totodată, trebuie să facem tot posibilul ca acele pârghii politice şi economice, pe care le utilizează Rusia pentru a-şi impune propria voinţă în RM, să-şi piardă din importanţă. Cum? Modernizând din temelie economia noastră şi, în special, acele sectoare economice care sunt dependente de piaţa şi resursele energetice ruse.