Atunci când în urma închiderii tuturor „avtoriteţilor” criminali poliţia şi-a luat rolul de racket, legiuitor irefutabil, jefuitor înnăscut ş.a.m.d. Profesionismul acelor elemente s-a văzut în 7 aprilie 2009, când poliţiştii cu experienţă erau ţinuţi prin comisariate pentru a măcelări protestatarii, iar în faţa mulţimii înrăite erau aranjate cordoane formate din copii care încă nici nu reuşiseră să absolvească Academia de Poliţie. Oricât de autoritară şi maniacală ar fi fost acea poliţie, ea avea un scop pe care-l înfăptuia cu succes – menţinerea regimului Voronin şi a PCRM în fruntea ţării. Credinţa faţă de tătuca general era bineînţeles răsplătită prin permiterea oricăror nelegiuiri sub masca legii. Se formase un Yin-Yang malefic: forţa apăra dictatura, iar dictatura lăsa forţa să treacă cu vederea peste lege.
Uite că lucrurile s-au schimbat şi în ţară a venit aşa-zisa democraţie, cu aceiaşi poliţişti însă. Poliţişti cărora li s-a schimbat şeful direct, însă nu li s-a schimbat năravul. Democraţia nou-venită nu şi-a dat seama că unica salvare a MAI şi a Poliţiei Rutiere este posibilă doar prin implementarea anumitor reforme în aceste structuri. În primul rând, câţi din poliţiştii cu dosare şi reclamaţii pe cazul 7 aprilie au fost destituiţi din funcţie? Mi se pare că doar unul. Pe de altă parte, deficitul de buget este creat de aceleaşi organe corupte până la măduva spinării. Nu spun că nu este şi vina noastră, a societăţii. Pentru că ne-am deprins să dăm 50 de lei agentului rutier pentru că am depăşit viteza şi poliţistului din patrulă pentru că ne-am uşurat într-un loc public. Însă cererea dictează oferta şi deseori cetăţeanul preferă să plătească decât să urmeze toate procedurile legale.
Mă miră că crimele cu adevărat odioase se descoperă foarte greu la noi, de exemplu omorurile în serie sau traficul ilicit de droguri în proporţii deosebit de mari. O droaie de tineri pe care i-a împins păcatul să fumeze nişte iarbă sunt luaţi la evidenţă în cel mai bun caz, în cel mai rău sunt terorizaţi de aceiaşi poliţişti şi îndemnaţi să dea mită judecătorului, procurorului ş.a.m.d. În acelaşi timp, dosare precum cel cu sacii de heroină rămân neelucidate pe vecie. Dacă tot se luptă atât de aprig cu consumul de droguri, aş avea şi eu o propunere pentru domnul ministru de Interne, Alexei Roibu: să treacă toţi colaboratorii poliţiei printr-un test narcologic la dispensar. Sunt sigur că mai mult de 50 de procente din colaboratorii de poliţie vor fi depistaţi că au consumat nu doar marijuana, ci şi multe alte substanţe interzise.
Despre Poliţia Rutieră nici nu mai vorbim, aceştia au devenit demult doar o sugativă a bugetului de stat şi o oază cât se poate de inutilă a corupţiei. Adică îmi pare mai eficient un singur semafor decât trei colaboratori ai Poliţiei Rutiere. Se vorbea cu ceva timp în urmă de trecerea la supravegherea video a străzilor din Chişinău, o metodă pe cât de eficientă, pe atât de incoruptibilă. Însă nu ştiu din care cauză procesul a fost blocat, iar penalizările pentru încălcări continuă să curgă în buzunarele inspectorilor rutieri, şi nu în bugetul de stat. Pe de altă parte, salariul primit de agenţii de circulaţie este unul care în condiţiile traiului din Moldova te impune să fii corupt. Ministerul primeşte fonduri şi le gestionează aşa cum îl duce capul preferând să plătească salarii mizere unei gloate haotice de cadre decât să creeze un nucleu mic de profesionişti care ar fi remuneraţi ca lumea. De ce nu urmăm exemplul Georgiei unde pentru oferirea sau luarea de mită faci ani grei de puşcărie? Aştept ziua când haosul va fi ordonat, iar organele de poliţie vor fi alese competent şi vor reprezenta adevăraţi apărători ai intereselor cetăţeanului. Aştept ziua când voi putea întâlni un poliţist educat, cult, inteligent, chipeş, voinic şi curajos. La moment văd mai mulţi „musori” (vorba rusului) decât poliţişti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
