În aşteptarea premierei

Am intrat deja în cea de-a doua jumătate a stagiunii, dar premiera nu a avut loc. L-am găsit pe Vitalie Drucec ca să aflu care mai e soarta acestui spectacol. Dar, mai ales, ca să aflu când va fi premiera. Versiunea completă a interviului a fost difuzată la „Radio Chişinău”, în cadrul emisiunii „Noii barbari”. (D.C.)

Dumitru Crudu: De vreo câteva luni, regizorul Vitalie Drucec pregăteşte la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” o nouă premieră după piesa „Storcătorul de fructe” . Cine e autorul?

Vitalie Drucec: Autorul este dramaturgul rus Ilia Cilake, care în anii ’90 a emigrat în Germania. Piesele sale se montează în Rusia, Ucraina, Bulgaria, Franţa, Germania şi Italia. „Storcătorul de fructe” va fi pusă pentru prima dată în scenă în Republica Moldova, fiind prima piesă a lui Ilia Cilake jucată la noi. Piesa are ceva din Ionesco şi Beckett, dar şi se deosebeşte de aceştia prin faptul că Ilia Cilake îşi extrage inspiraţia din cotidian, absurdul său fiind unul minimalist. De asta e şi greu de montat. Acţiunea piesei are loc într-un apartament în care cei apropiaţi locuiesc cu toţii împreună: bunicul, bunica, mama, tatăl, fiica, ginerele, socri, un copil mic. E o piesă despre comunicare. Mai bine zis, despre faptul că poţi vorbi, dar să nu comunici. În această piesă toţi vorbesc, dar niciunul nu-l înţelege pe celălalt. Fiecare dintre ei are dreptate, dar armonie nu există. Vinovaţii sunt ceilalţi. E un fel de casă de nebuni. De fapt, e o piesă despre criza comunicării între cei mai apropiaţi oameni.

– Dacă nu comunică, atunci ce fac?

– Ei comunică, dar nu se aud şi nu se văd. Orice replică este adusă umflată. Toată lumea se leagă de cuvinte. Conflictele se nasc din nimic, fiind provocate de dispute despre spaţiul în care locuiesc sau de tot felul de nelinişti legate de ce o să mănânce şi o să bea.

– E vorba despre o dramă de familie?

– E o dramă de familie. Eu cred că în această piesă se vor regăsi foarte mulţi conaţionali de-ai noştri care au probleme locative. Dar nu numai. În fond, e şi o dramă socială, care vorbeşte despre cât de complicate sunt relaţiile dintre oameni.

– Vitalie, cum ai găsit această piesă?

– Mi-a trimis-o traducătoarea ei, actriţa Elvira Râmbu.

– Cum se desfăşoară repetiţiile?

– Repetiţiile le-am început toamna, dar foarte mult timp nu am avut scenograf . Acum l-am găsit. E Iurie Matei. Spectacolul a intrat în faza finală: se confecţionează decorul şi costumele. Iar eu aştept ca actorii să se întoarcă din Italia, unde joacă într-un spectacol, ca să putem relua repetiţiile. Sper ca la mijlocul lui mai să vă pot invita la premieră. Mai mult nu vreau s-o lungesc. Ar fi prea riscant.