În căutarea comorii de la Lărguţa

publicat în Social pe 16 Septembrie 2011, 05:06

Astăzi, aproape nimeni nu ştie că, în 1963, un ţăran din satul Lărguţa, raionul Cahul, azi Cantemir, a găsit o comoară care consta dintr-un vas de aur şi 21 de monede.

Fiecare monedă cântărea 8,564 grame. Masa totală a obiectelor de aur a fost de 437,910 grame, de proba 958, având o vechime de 2300 ani. Istoria ne-a fost povestită de Gheorghe Raicu, ţăran din Lărguţa, feciorul lui Dumitru Raicu, cel care a găsit comoara.



Era în timpul verii. Tatăl său, Dumitru Raicu, se afla la păscut vacile împreună cu fiica sa cea mai mare, Ileana. La un moment dat, în apropierea Dealului Vulturului, el a observat că străluceşte ceva. Când s-a apropiat, a dat de comoară. „Probabil, ploile au spălat dealul şi comoara a apărut la suprafaţă”, zice Gheorghe Raicu. Degrabă, Dumitru Raicu s-a adresat socrului său, Grigore Gârnu, tatăl regretatului Mihai Gârnu, care era preşedinte al Sovietului sătesc. Acesta a sunat autorităţilor din Chişinău.

La faţa locului a venit un specialist, arheologul A. Nudelman, care a studiat comoara, fără să precizeze valoarea ei şi a predat-o la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie, ca ulterior să fie trecută la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Mai târziu, în cartea „Topografia kladov i nahodok edinicinâh monet”, apărută la Editura „Cartea Moldovenească” din Chişinău în 1969, Nudelman a scris despre importanţa acestei comori.

Potrivit lui, monedele sunt din epoca elinismului, pe ele fiind reproduse chipurile împăraţilor macedoneni Filip al II, Alexandru III şi Filip III, precum şi a celui trac - Lizimah. Autorul constată că, în a doua jumătate a secolului IV şi începutul secolului III înaintea erei noastre, în legătură cu extinderea Macedoniei, în spaţiul pruto-nistrean au apărut monede de aur cu chipurile acestor monarhi. El, însă, crede că nu toate monedele de aur au ajuns în acest teritoriu ca urmare a relaţiilor comercial-economice dintre coloniile locale şi greco-macedoneni. O parte din ele, afirmă savantul, puteau să apară ca trofee de război sau ca tribut plătit de oraşele-colonii. Asemenea comori au fost găsite în satul Anadol din sudul Basarabiei şi în mai multe localităţi din România. Vasul de aur găsit de Dumitru Raicu cântăreşte 258,020 grame, iar cele 21 de monede - 179,890 grame.

„Tata a fost amăgit de către puterea sovietică”

„Pe atunci, tata nu ştia că pentru faptul că a găsit o comoară, trebuie să i se plătească, potrivit legislaţiei, o recompensă de 25% din valoarea obiectelor. El a fost amăgit de puterea sovietică”, susţine Gheorghe Raicu. Mai mult, în 1978, nişte agenţi KGB au venit să fotografieze casa şi întreaga gospodărie a tatălui său şi să afle dacă el n-a ascuns din monede, ca să le vândă şi să se căpătuiască cu ceva. Ce-i drept, Dumtiru Raicu a fost distins cu o diplomă a Sovietului Suprem al RSSM, despre el fiind turnat şi un film documentar.

În căutarea comorii şi a recompensei

Dumitru Raicu s-a stins în 1984. Abia acum, în 2011, feciorul său, Gheorghe Raicu, a decis să-i facă dreptate. El a adresat Ministerului de Finanţe un demers, cu cererea să i se achite datoria pe care o are statul faţă de tatăl său - 25% din valoarea comorii. Iată răspunsul pe care l-a primit pe 18 februarie 2011: „Dreptul persoanei care a descoperit şi a predat monedele din aur de a beneficia de o recompensă în proporţie de 25% din costul obiectelor de valoare predate a fost reglementat de prevederile art. 145 din Codul Civil al RSSM din 26 decembrie 1964. Din adresarea dvs. rezultă că comoara a fost depistată în 1963. Prin urmare, e necesar de a atrage atenţia la faptul că legea civilă nu are caracter retroactiv şi nu poate fi aplicată unor fapte juridice apărute anterior intrării în vigoare a acesteia. Astfel, în contextul celor relatate mai sus, considerăm că cerinţele Dvs. nu pot fi satisfăcute”.

Evident, Gheorghe Raicu nu este satisfăcut de răspuns şi este gata să lupte până-n pânzele albe. Mai ales că, afirmă dumnealui, Raisa Tabuică, şefa Secţiei patrimoniu de la Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, i-ar fi confirmat faptul că obiectele din aur se află în colecţiile instituţiei, însă acestea nu sunt expuse, riscul fiind prea mare, datorită valorii lor destul de preţioase. Gheorghe Raicu, însă, nu e sigur că obiectele din aur nu au fost falsificate şi vrea să afle un răspuns pe potrivă şi la această întrebare.