Astăzi 9 Martie 2021, Marţi - Ultima actualizare la 8 Martie 2021
babasının taş gibi bir kadını bulup evlenmeye karar vermesi porno ve onu bir de kendi yaşadıkları eve getirmesi sonucunda mobil porno hayalini kurduğu seksi kadının üvey annesi gibi sex hikayeleri olduğunu fark eden genç adam seks tecrübesinin ve üst sex izle seviye olduğu dışarıdan bakıldığında çok net şekilde porno seyret belli olan üvey annesini hayal edip 31 çekerek düşlerken porno izle odanın oradan geçen mature üvey oğlunu görür Odaya hd porno gelip sikini kimin için kaldırdığını soran üvey annesiyle porno farkında olmadan yakınlaşan genç adam boşalmak mobil porno izle için olgun bir kadının hayallerini kurduğunu söyleyince mature porno izle sikini eline alıp amına sokmadan çıplak şekilde üzerine çıktı
Abonamente

Istorie 20 Ianuarie 2016, ora 07:09    Din editia print

În culisele Istoriei: ETERNA REVENIRE

Marime Font

Alexandru Budișteanu, care s-a născut la Pârlița și a copilărit la Bălți, este basarabeanul cu un destin de unic.

A fost arhitect-șef al Bucureștiului timp de șase ani, imediat după cutremurul devastator din 4 martie 1977. Pe plan internațional a atins niște rezultate greu de repetat: arhitect-șef de Secție în Secretariatul ONU de la New York. Începând cu anul 1997 activează în Uniunea Internațională a Vorbitorilor de Limba Engleză (ESU), ajungând în perioada 2007-2008 președinte al Consiliului Internațional al acestui for mondial. Actualmente ca ex-președintele Filialei din România a ESU e desemnat președinte emerit al acestei filiale.

După 1989 a fost expert parlamentar și consilier de ministru. În prezent e membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române și al Consiliului Științific al Fundației Naționale a Panteonului României a Academiei Române.
Este autorul mai multor cărți, ultima fiind o uimitoare suită de memorii „Sub patru regimuri pe toate continentele” (București, 2014). Tot el mi-a expediat un compendiu memorialistic intitulat „Cum m-a străbătut istoria” din care am selectat câteva momente sugestive.


Spre exemplu ocuparea Basarabiei în 1940 văzută de un copil:
... Astfel, n-am să uit niciodată seara zilei de 28 iunie 1940 când, la Bălți, ascultam la radio buletinul de știri și a căzut ca un trăsnet peste noi, (părinții mei și cu mine, care aveam 11 ani) cumplita știre privind consiliul de coroană, care avusese loc și unde se discutase și acceptase ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Trăisem într-o lume și o țară, în care noi ca români ne simțeam perfect și la noi acasă, cu perspective normale și frumoase de viață, atât pentru noi, cât și pentru o țară mare și înfloritoare. Brusc ne-am pomenit niște proscriși expuși la un viitor incert, dar amenințător.

...Deci tata a hotărât să rămânem pe loc – deci în aceeași casă. Iar în jurul nostru totul s-a schimbat cu brutalitate. Au apărut cetățenii sovietici primitivi, prost crescuți și îmbrăcați ridicol, care se uitau de sus la noi, care eram - după ei - reprezentanții unei orânduiri sociale înapoiate, ei reprezentând cea mai avansată societate din lume. Se mirau însă, constatând abundența de alimente din piață și de mărfuri din magazine. Dar lucrurile au intrat repede în normalul sovietic și ne-am confruntat repede cu lipsurile endemice ale noii orânduiri.
Proprietarul casei în care locuiam, Papij, fost portărel, mai avea o casă în aceeași curte. A fost expulzat împreună cu familia, iar în casa respectivă s-a mutat un ofițer KGB cu familia, ei devenind vecinii noștri nemijlociți. Vorbeau numai rusește...

...În ceea ce privește viața noastră, tata a trebuit să schimbe patru servicii, deoarece nu i se ierta faptul că lucrase la Administrația financiară și „contribuise la spolierea poporului”. Mama era învățătoare, iar eu eram elev într-o școală medie de limba rusă, fiind acceptat pionier sovietic, ceea ce era un succes social.”
Un alt moment cheie îl reprezintă deportarea din iunie 1941 despre care s-a scris încă foarte puțin:

„...Nu-i doresc nimănui să trăiască ce-am trăit noi, atunci când ne-am trezit la 13 iunie 1941, constatând că o mulțime de familii dispăruseră, fiind deportate peste noapte. Astfel familia vecină din dreapta Mintuș a dispărut, deoarece aveau o casă în proprietate, precum și pământ la țară, fiind declarați chiaburi. Familia din stânga noastră a avut o soartă și mai cumplită. Proprietarul Schițco, fost șef de gară sub români și începând războiul, a fost arestat în scurtă vreme, fiind declarat un spion, care transmitea semnale luminoase noaptea avioanelor românești! (În realitate el ieșea seara în curte și fiind fumător își aprindea țigări cu chibriturile.) A fost condamnat și trimis în lagăr în Siberia unde a și murit în scurtă vreme.”
Intrarea armatelor germane și române în Basarabia anului 1941:

„...Tot atunci am avut marea surpriză a vieții noastre. La 22 iunie (se pare că luna iunie are un rol special în istoria Basarabiei) ne-a trezit devreme în zori în zgomot de motoare de avion și de răpăieli de mitralieră. Pe cer am putut urmări o luptă aeriană. Erau avioanele germane, care lichidau avioanele sovietice, ce-și aveau aeroportul lângă oraș la Strâmba. Aviatorul sovietic, care locuia la noi a plecat val-vârtej (după ce începuse lupta aeriană) și nu l-a mai văzut nimeni niciodată. (Iar în camera lui, în mod ciudat, n-am găsit mai târziu absolut nimic care să-i aparțină.) Apoi l-am ascultat la radio pe Mareșalul Antonescu, eliberatorul nostru, care își citea proclamația. Totul se schimba brusc și fundamental în viața noastră.

...nici prin cap nu ne trecea să fugim din fața unor trupe eliberatoare, iar trupe sovietice de rezervă nu existau. Deci bombardamentul german și incendierea orașului au fost inutile și criminale. De teama unor alte bombardamente am luat hotărârea să ne refugiem la țară la niște rude ale fostului proprietar. Ne-am dus în satul Moara de Piatră și în scurtă vreme am avut marea bucurie să primim acolo primii soldați români, care au fost întâmpinați de săteni ca niște adevărați eliberatori. Eram fericit văzând că soldații români, care în 1940 se retrăseseră scuipați și umiliți de alogeni, reveneau acum învingători.

Ne-am întors acasă, am găsit casa jefuită, dar asta nu conta. Redevenisem cetățean român locuind tot în aceeași casă. Anul de stăpânire sovietică părea că fusese un vis urât și foarte repede viața românească și-a reintrat în drepturi. Mi-am reluat cursurile le liceul meu drag „Ion Creangă”. Prăbușirea Uniunii Sovietice părea o certitudine, dar din nefericire n-a fost așa.”

Un alt capitol dramatic -- refugiul din 1944:

„...Soarta războiului s-a schimbat, dar crezând în propaganda germană, am tot sperat că sovieticii vor fi opriți. Ne pregătisem cu lucrurile ambalate pentru un eventual refugiu, dar nu acționasem. Și iată că suntem în luna martie a anului 1944 și rușii sparg frontul.

...Am început o viață nouă într-o provincie românească diferită de Basarabia, dar care mi-a plăcut foarte mult. A urmat însă 23 august, o mare dramă pentru noi, când dușmanii noștri de moarte ne devin „aliați” și începe vânarea „cetățenilor sovietici originari din Basarabia și Bucovina de Nord, care trebuie să se prezinte în fața Comisiei Aliate de Control (formată numai din sovietici) în vederea repatrierii”. Repatrierea în cazul nostru însemna de fapt iarăși Siberia. Desigur că nu ne-am prezentat la comisie. Atunci sovieticii s-au dus în școli și au sechestrat copiii basarabenilor refugiați, obligându-i pe aceștia să se prezinte la comisie. În această situație eu nu m-am mai dus la liceu, iar tata s-a dus la București și a reușit să obțină un transfer cu serviciul la Ploiești. La Ploiești ni s-a pierdut urma de refugiați și am început o viață complet nouă pornind de la zero.”

Viața continuă după legile ei și destinul memorialistului nostru face niște zigzaguri neașteptate:
„Am hotărât să mă dedic studiului arhitecturii, deși mă tentase inițial dreptul și filosofia, dar față de înregimentarea ideologică obligatorie, am hotărât să îmbin artisticul cu tehnicul și am intrat ca student la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

...Pregătirea mea profesională s-a desfășurat bine, am devenit arhitect urbanist, am lucrat la București în domeniul proiectării și cercetării de specialitate și în anul 1956 am fost propus să plec la aspirantură la Moscova. Având în vedere antecedentele mele basarabene, am vrut să refuz, deoarece însemna să mă duc de bună voie în gura lupului. Pe de altă parte un refuz ar fi declanșat o anchetă, așa încât am preferat să accept, asumându-mi riscurile. Deci în perioada 1956-1960 am fost aspirant la Moscova, specializându-mă în amenajarea teritoriului.”
Și tot atunci își asumă riscul de a revedea Basarabia:

„...În aceeași perioadă mi-am revăzut dragostea mea - Basarabia. Am cerut să fac după obicei o călătorie de studii, cerând să mi se aprobe de ministerul sovietic de interne o călătorie cu traseul: Minsk, Lvov, Cernăuți, Chișinău, Odesa, Kiev, Harkov, Stalingrad, un voiaj pe Volga până la Gorki și întoarcerea la Moscova. Mi s-a spus că pentru ca să pot studia bine orașele vizitate propuse, care erau multe, lista se reduce și de pe listă se scot Cernăuți și Chișinău (!?). În consecință de la Lvov plec cu un tren de noapte la Cernăuți. Vizitez orașul toată ziua și plec cu un alt tren de noapte la Bălți. Spre ziuă mă uit la peisajele mele atât de iubite și aud cum un țăran strigă: „Măi Ioane, adă vaca măi!” Cobor în gara Bălți-Slobozia, îmi las valiza la gară și încep emoționat vizita de revedere a orașului meu drag. În fața gării un monument mic al lui Lenin. Traversez Răutul pe podul din oraș și iată-mă în centrul propriu zis.

Schimbările în oraș sunt mari. Pe fosta stradă principală Regele Ferdinand sunt blocuri de locuit sovietice cu magazine. Prefectura a rămas însă în vechea ei clădire frumoasă. Iată și clădirea liceului unde am învățat și care s-a completat cu o lipitură sovietică nereușită. Acum este clădirea Universității de Stat, care conține și liceul. Din fericire sunt ambele de limba română, pardon moldovenească. Merg acum spre fosta noastră casă pe strada Ștefan cel Mare, acum Pușkin. Iată și grădina publică, în care ne ascunsesem de bombele germane. Și iată și casele din fosta noastră curte. Dar ceea ce șochează este dispariția tuturor gardurilor. Se circulă printre case în voie. Intru în fosta noastră curte. Am emoții. Iată și casa de care mă leagă amintiri profunde. Din casă iese o rusoaică grasă cu o găleată de apă în mână. Coboară treptele de pe terasă și varsă găleata în curte. Oare de ce? Nu mai funcționează chiuveta sau veceul? Dar apa curentă? Se uită urât la mine și mă întreabă pe cine caut. Mormăi un nume ininteligibil și mă retrag repede. Continui periplul amintirilor. Doi copii se apropie de mine și mă întreabă în limba rusă cât e ora. De vină este din nou aspectul meu străin. Copiii sunt educați să-i întrebe pe spionii respectivi, cât e ora și să vadă dacă aceștia răspund și cum răspund. Le răspund copiilor cu un accent cât mai moscovit… Sper că au fost mulțumiți… Îmi scurtez vizita și mă duc să mănânc undeva. Pe stradă mă acostează un ofițer sovietic. E și el nou în oraș și mă întreabă unde poate mânca (?!) Atâta tot…
Văd și frumoasa catedrală Sfinții Constantin și Elena construită de români, dar e încuiată. Peste tot se vorbește rusește supărător de mult. Iată și vechea biserică Sfântul Nicolae. În curtea ei o rusoaică grasă doarme pe iarbă. Și se întâmplă un lucru incredibil. Un bătrân care cosește iarba din curte, se uită la mine și apoi spune, arătând către femeia care dormea: „Când veniți înapoi ? Când ne scăpați de ăștia?” Își dăduse seama că nu eram localnic, deoarece eu căutasem să mă îmbrac cât mai sovietic, dar tot nu arătam ca atare. A ghicit și că eram român! I-am zâmbit, nu i-am răspuns nimic și am plecat grăbit, dar fericit.

Mănânc la un bufet, mă duc la sediul Aeroflot și cumpăr un bilet de avion pentru Chișinău. Din fericire fiind cursă internă, nu trebuie să te legitimezi. Îmi recuperez valiza de la gară și plec cu avionul. Mă uit din avion cu drag la frumoasele dealuri basarabene. La Chișinău îmi revăd niște rude pe linie maternă și dorm la dânșii. Vizitez a doua zi orașul rusificat și plec cu un tren de noapte la Odesa. Ajung acolo fără să las urme de înregistrare în afara opririlor aprobate. O noapte lipsește din răboj, dar nu mi s-a întâmplat nimic după aceea…”

Ne-am întâlnit pe 22 noiembrie 2015 la București, am mers prin oraș vorbind despre arhitectura care are personalitate și eram fericit de faptul că Basarabia e o pepinieră de mari și irepetabile personalități...
 

Un articol de: Iurie Colesnic
 Urmărește știrile Timpul.md pe Telegram
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 8 Martie 2021, ora: 10:28

Felicitări de 8 martie pentru mame și soacre. 50 de mesaje și urări de Ziua Mamei!

Felicitări de 8 martie pentru mame și soacre. 50 de mesaje și urări de Ziua Mamei!

Felicitari de 8 martie pentru mame. In fiecare an, de 8 martie, se serbeaza Ziua internationala a femeii. In Romania, insa, sarbatoarea are o conotatie si mai speciala, pentru ca la aceasta data se serbeaza MAMA.

( ) Citeşte tot articolul

CSI / Rusia 8 Martie 2021, ora: 07:31 de Ala Coica

Operațiunea de capturarea a lui Igor Smirnov: „Destinul Moldovei este să se unească cu România”

Operațiunea de capturarea a lui Igor Smirnov: „Destinul Moldovei este să se unească cu România” Din editia print

A fost reținut pentru „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova”, însă o lună mai târziu a fost eliberat, iar cele peste 30 de volume din dosarul penal intentat pe numele său și-au pierdut urma. Chiar și așa, spun cei care l-au arestat și l-au anchetat...

( ) Citeşte tot articolul

Frumusețe 7 Martie 2021, ora: 10:28 de Oana Buzilă

Perfecţiunea feminină Cura de slăbit: doar 1 kg pe săptămână

Cura de slăbit: doar 1 kg pe săptămână

În majoritatea cazurilor, atunci când femeile îşi propun să slăbească, încep să apară şi rezultatele. Totuşi, când luăm o astfel de decizie, trebuie să stabilim anumite obiective, dar şi să ţinem cont de anumite realităţi. 

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 7 Martie 2021, ora: 04:47

Istoria limbii române: Care este elementul de unitate între limbile romanice

Istoria limbii române: Care este elementul de unitate între limbile romanice

Am arătat în numărul precedent că româna, la fel ca celelalte limbi romanice, a moștenit din latină aproximativ 2000 de cuvinte-bază. Dacă ținem seama de felul cum s-au transmis aceste cuvinte diverselor limbi romanice, constatăm că aproximativ 500, adică o pătrime, au...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 5 Martie 2021, ora: 10:49

arhivele nu ard Andrian Candu: Dodon este cel care mi-a făcut cunoștință cu Plahotniuc

Andrian Candu: Dodon este cel care mi-a făcut cunoștință cu Plahotniuc

Liderul grupului parlamentar Pro-Moldova, Andrian Candu, a dezvăluit în studioul Jurnal TV că Igor Dodon a fost cel care în 2005 i-a făcut cunoștință cu Vladimir Plahotniuc.

( ) Citeşte tot articolul

Social 5 Martie 2021, ora: 10:48

SCANDALOS: Dodon poartă la el o avere! Cât costă ceasul liderului socialiștilor

SCANDALOS: Dodon poartă la el o avere! Cât costă ceasul liderului socialiștilor

 Liderul socialiștilor Igor Dodon, care deține o colecție de accesorii de sute de mii de lei, de curând a fost observat că poartă un nou ceas de mână, estimat la aproximativ 1 500 de euro.

( ) Citeşte tot articolul

Horoscop 5 Martie 2021, ora: 10:44

Horoscopul zilei de azi, 5 MARTIE. Soarele în Peşti ne îndeamnă să aducem lumină!

Horoscopul zilei de azi, 5 MARTIE. Soarele în Peşti ne îndeamnă să aducem lumină!

 Odată cu intrarea lui Marte în Gemeni, până spre sfârşitul lunii aprilie vom avea ocazii multiple să exersăm acţiunile inteligente, să ne punem în mişcare isteţimea, perspicacitatea şi curiozitatea. 

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 5 Martie 2021, ora: 10:37

Sărbătoare importantă - Sfântul care a primit credința în Hristos

Sărbătoare importantă - Sfântul care a primit credința în Hristos

Sfantul Conon a trait pe vremea Sfintilor Apostoli. S-a nascut in Isauria. Cei de aici au primit credinta in Hristos de la Sfantul Apostol Pavel. Parintii sai, Nestor si Nadia, l-au casatorit fara voia sa. Inainte de a se casatori, i s-a aratat Sfantul Arhanghel Mihail, in chip de barbat...

( ) Citeşte tot articolul

Culinar.md 5 Martie 2021, ora: 10:32

Agresorii din preajma noastră Să vorbim despre antioxidanţi

Să vorbim despre antioxidanţi

Unele produse nocive de oxidare parţială a hranei cu scop energetic sunt radicalii liberi, echivalenţii smogului în organism. Radicalii liberi generaţi în interiorul organismului dăunează la fel ca şi cei declanşaţi de mediul poluat membranei celulare. 

( ) Citeşte tot articolul

Externe 5 Martie 2021, ora: 07:30

FOTO: Zece persoane au MURIT în urma prăbuşirii unui elicopter militar în Turcia

FOTO: Zece persoane au MURIT în urma prăbuşirii unui elicopter militar în Turcia

 Zece persoane au murit, iar altele au fost rănite în urma prăbuşirii unui elicopter militar în estul Turciei, anunţă Ministerul Apărării de la Ankara, conform cotidianului Hurriyet, citat de Mediafax.

( ) Citeşte tot articolul
Current tier / breakpoint: xs sm md lg xl (= visible only on this breakpoint)

.hidden-xs-down .hidden-sm-down .hidden-md-down .hidden-lg-down

.hidden-xs-up .hidden-sm-up .hidden-md-up .hidden-lg-up .hidden-xl

.hidden-xs (only) .hidden-sm (only) .hidden-md (only) .hidden-lg (only) .hidden-xl (only)