În culisele Istoriei: O chișinăuiancă la Paris

publicat în Istorie pe 13 Noiembrie 2015, 07:45

Tatiana BAILLAYRE s-a născut într-o familie de artişti plastici remarcabili – Lidia Arionescu şi August Baillayre –, a copilărit tot în mediul artistic, între culori şi şevalete, căci mama a decedat, iar tata dedica tot timpul său Şcolii de Arte Frumoase din Chişinău. Chiar şi căsătorită a fost tot cu un pictor, Gheorghe Ceglocoff. 

În viaţa ei lungă a avut parte de o geografie impresionantă, s-a născut la Petersburg (13.12.1916) şi s-a stins din viaţă la Bucureşti (1.01.1991). S-a născut în Rusia ţaristă şi a decedat în România socialistă.

A studiat pictura la Şcoala de Arte Plastice din Chişinău şi cea din Bucureşti în clasa maestrului Jean Steriadi (1936). A făcut temerara încercare de a studia filologia la Sorbona (1932). Și din acea perioadă s-au păstrat câteva răvașe, trei dintre ele fiind publicate de criticul de artă Tudor Stăvilă în albumul „Auguste Baillayre” (Chișinău, f.a., la pag.37-39) de unde le și reproducem:

„3 ianuarie 1929
Dragă tată,

Am primit scrisoarea ta de o săptămână încoace, dar numai astăzi M-me Delorme a fost la bancă şi a primit banii. Ai trimis mai mulţi decât te-am rugat şi voi avea posibilitatea să-mi procur un palton.

Astăzi am mers la Sorbona, deoarece vacanţa sărbătorilor de iarnă s-a terminat. Tanti Theraza (Thérèse Baillayre), sora lui Auguste, plecată în Franța din Caucaz în 1919. A locuit la Paris, iar după 1960, la Antibes, lângă Cannes, unde a decedat într-un azil de bătrâni - T.S.) vine adesea aici de sărbători pentru câteva zile. Mi-a adus un covor..., şi în general mă simpatizează.

Am vizitat astăzi Panteonul cu mormintele oamenilor celebri: Victor Hugo etc. Paznicul explică totul foarte interesant. Vreau să trec pe la Casa Invalizilor unde e înmormântat Napoleon. Am văzut Monumentul soldatului necunoscut şi obeliscul adus de Napoleon din Egipt. Ce locuri minunate sunt aici! Ce biserică frumoasă este Sacré-Couer din Montmartre... În grupa noastră sunt multe domnişoare simpatice cu care sunt în relaţii foarte prietenoase. În clasele superioare sunt reprezentanţi a patruzeci de naţionalităţi: şi negri, şi niponi, şi ruşi, cehi, de toţi câte puţin, şi în general  foarte mulţi ruşi. Tania Olşevschi (din Chişinău  T.S.) sărbătoreşte Paştele pe vechi, de aceea mă voi duce la ea la Brad. A avut Marina (sora mai mică  T.S.) brad? Ce face Dima? Tanti Thereza îşi aminteşte cu plăcere de incidentele copilăriei noastre cu Dima, la care participa şi tanti. În general, îi plac amintirile.

E foarte indispusă că scrii rar şi puţin.

În februarie trebuie să achit taxa pentru Sorbona, 350 franci, aşa că din nou va trebui, cu părere de rău, să-mi trimiţi măcar 6000 lei. Spălătoreasa m-a preîntâmpinat că nu-mi va mai împrumuta bani şi posibil că voi împrumuta 50 de franci de la M-me Lesff (posibil), deoarece după cumpărarea paltonului nu-mi vor mai rămâne bani pentru cheltuieli mărunte.

Salutări lui Dima (fratele Tanei, a absolvit Liceul „A. Donici” din Chișinău și Facultatea de Litere (limba franceză) la Universitatea din Iași, a fost învățător la Lozova, Strășeni - T.S.) şi Marinei. Spune-le ca să-mi mai scrie şi ei...
Vă sărut pe toţi,
Tania.

***
M. Auguste Baillayre
Paris, 16.X.30
Str. Inzov 34
Chişinău (România)
Ieri am părăsit St.-Claude (la 11 dimineaţa), dar îţi transmit şi acest album cu vederile lui. Am sosit la orele 10 seara şi ca totdeauna (la sosire m-a întâmpinat tanti Henriette), am găsit mansarda mai mică şi mai respingătoare.
Dar astăzi a devenit mai plăcută şi mai confortabilă după cele două zile de remodificare.

Din cauza micii noastre pisici nu pot dormi cu fereastra deschisă, deoarece ea zburdă pe acoperişuri şi face dezordine în cameră, lucruri care mă irită grozav. În St.-Claude dormeam cu fereastra mare deschisă toată noaptea, cu atât mai mult la Paris, unde aerul nu este acelaşi.
Enfin, toate acestea nu mai contează.

La Sorbona nu vreau să înscriu, deoarece nici bani, nici timp nu am, mai bine mă voi ocupa cu desenul. Din următorii bani pe care îi voi primi de la tine va trebui să-mi cumpăr palton, nu ştiu cum să-i repartizez ca să-mi ajungă şi pentru artă, şi pentru doctor etc., deoarece cei 200 de franci pe care îi am e necesar să-i cheltui pentru mărunţişuri şi pentru îmbrăcăminte.

Din St.-Claude ţi-am adus o frumoasă lulea, care posibil va ajunge la tine prin prietena mea Nora, care se pregăteşte să vină în Basarabia (s-o trimit prin poştă mă tem că se va pierde îmi va părea rău) în cel mai scurt timp. Ea nu locuiește în Chișinău, ci la o moşie de lângă Bălţi sau Cernăuţi, nu sunt sigură, dar va trece prin Chişinău.
La revedere, te sărut, Tania
P.S. Banii de la tine i-am primit încă pe 10, dar am plecat pe 14.

***
Madame Henriette Delorme
24 rue St-Bernard pour Tatiana
Baillayre, Paris XI-e
Paris le 7.XI.30
Dragă papa,
Am hotărât ca în acest an să mă ocup serios de desen (cum a fost şi dorinţa ta) şi să nu mă înscriu din nou la Sorbona (nu am nici acei 350 franci pentru achitarea taxei de studiu). Am fost şi m-am interesat la „École des arts décoratifs", unde examenul va fi în primele zile ale lui februarie.

Examenul de concurs e foarte greu: din 100 de pretendenţi vor fi selectaţi doar 20-25 şi atât.
În aşa fel, după cum vezi  nu poţi să te pregăteşti de examene şi să înveţi la Sorbona, sau să mai lucrezi în atelier (cum am dorit mai timpuriu), deoarece timpul este limitat...
Dar, cu părere de rău, dacă lucrezi în atelier trebuie să fii acolo toată ziua ceea ce e imposibil, nemaivorbind de faptul că e foarte obositor.
Personal aş dori să învăţ şi să desenez bine, înseamnă că întrebarea referitor la atelierul de arte decorative decade (doar dacă ai aceeaşi poziţie vis-a-vis de părerea mea).
Îţi trimit, a propos, scrisoarea adresată mie de la Olga Hrşanovschi-Beslay, care are complet o altă viziune asupra lucrurilor, având posibilitate să te convingi, citind scrisoarea.
Pe de altă parte, M. şi M-me Delorme mă obosesc cu notaţiile lor, spunând că o domnişoară de vârsta mea trebuie să lucreze şi să nu primească bani până acum de la tine etc.
Căci nu doreşti ca eu să devin midinetă într-adevăr (cu atât mai mult cu cât 400-500 franci nici ţie, nici mie nu (ne) vor ajuta) şi în general aceşti săraci oameni nu mă vor înţelege vreodată.
Afacerile lor băneşti sunt dezastruoase, deoarece el e bolnav, nu lucrează (şi probabil nu va mai lucra vreodată). Şi eu, cu părere de rău, nu le voi putea adăuga 400 de franci, deoarece lipsesc.
Mi-e trist, deoarece din nou am 65 fr. datorie şi din banii pe care urmează să-i primesc de la tine (posibil, în zilele următoare) nu ştiu ce-mi va rămâne (pentru palton, pantofi şi poşetă, care sunt de o necesitate stringentă).
Principalul e ca să-ţi ajungă ţie şi ca din cauza mea să nu duci lipsă de ceva.
Toate cele bune, te sărut, Tania.

Salutări bunicii şi mătuşilor, lui Dima şi Marianei”.

Experiența pariziană a fost dură, o lecție însușită pentru tot restul vieții.

Tatiana Baillayre a practicat portretul, peisajul, subiecte de gen, a lucrat în creion, cărbune, ulei ş.a. Lucrări: Flori (ciclu – şapte tablouri, 1934), Studiu (ciclu, 1934), Schiţă (1938), Nud (1938), Lăculeţe (1938), Cap (1938); Peisaj (gravură, 1938), Cap (1938), Natură moartă (1938), Cap (desen, 1939), Lăculeţe (gravură, 1939), Schiţă (1939), Cap (gravură, 1939); din Colecţia Bezviconi: Puntea veche din Banat (acuarelă), Natură moartă sau statică (ulei), Primăvară (gravură în două culori), Chişinău (gravură), Zbor vechi (gravură), Trandafirii galbeni (acuarelă).
Expoziţii colective: Franţa (1931, 1932), URSS (1969, 1971).

Stabilindu-se cu traiul la Bucureşti, din 1937, participă la Saloanele Oficiale, iar după 1948 – la Saloanele Anuale de Stat. Expoziţii personale: la Bucureşti (1945, 1957, 1964, 1967 şi 1971), Reşiţa şi Bocşa-Montană (1958). A mai expus în cadrul unor manifestări de artă românească în China, URSS, Brazilia, Suedia, Italia ş.a.

Achiziţii: Muzeului de Artă a României, alte muzee şi instituţii, colecţii particulare. Distincţii: Premiul Simu (1940).

Caracterizând-o, criticul de artă Octavian Barbosa scria: „…Pictură şi grafică de notaţie, de factură postimpresionistă, urmată cu consecvenţă, fără ambiţii de inovare modernistă, susţinută de oarecare adâncime afectivă, transpusă în peisaje şi portrete cu o delicateţe lirică”. (Dicţionarul artiştilor români contemporani, Bucureşti, 1976)

Cu ani în urmă, la insistenţa criticului de artă Tudor Stăvilă, am încercat să aducem la Chişinău moştenirea ei artistică. Dar birocraţia s-a dovedit a fi mai puternică decât noi şi tema revenirii acasă a Tatianei Baillayre se mai amână până nimeni nu ştie când…