Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 17:58
Abonamente
 
 
 

Timpul Liber 2 Iunie 2013, ora 05:59    Din editia print

În excursie

Marime Font

Acum că vremea e în sfârşit frumoasă, am prins curaj. Am fost în excursie, în grup organizat. Atât de organizat, încât paritatea a fost de patru adulţi la 15 copii. 

Nici dacă eram câte un om mare pentru fiecare om mic, tot n-am fi făcut faţă. M-am întors atât de epuizată, încât am crezut că o să dorm o săptămână. Între timp, mi-am revenit, m-am îmbunat şi am cernut doar secvenţele simpatice din jurnalul de călătorie. 

Înainte de plecare, s-a citit şi semnat regulamentul, un act obişnuit, cu aceleaşi puncte plictisitoare, pe care nimeni nu dă doi bani şi care a fost uitat încă de când şoferul microbuzului a pornit motorul. Nu-i nimic, ne descurcăm şi fără reguli, credeam naivi noi, cei patru îndrăzneţi. Oare am pus în rucsac suficiente rezerve de răbdare?



Primul obiectiv a fost o mănăstire, unde evident lumea vine să se roage, să se reculeagă şi să mediteze. Noi, însă, atunci când am gândit itinerariul, am neglijat un detaliu: copiii nu ştiu, nu pot şi nu vor să vorbească în şoaptă. Copiii ţipă întotdeauna de bucurie sau de teamă când văd o omidă sau o broască. Copiii râd în hohote chiar şi la bancurile seci. Dragi prieteni, trebuie să ştiţi că acolo unde se iveşte o râpă mai abruptă şi mai alunecoasă, acolo se vor înghesui şi înghionti excursioniştii noştri. Dar noi nu-i putem avertiza, pentru că în zonă sunt nenumărate plăcuţe pe care scrie: „Vă rugăm păstraţi liniştea!”. În această situaţie, cu un nod în gât alergi către deschizătorul de drumuri, cel mai îndrăzneţ şi cel mai rebel membru al grupului, cel care dă tonul mereu la încălcarea regulamentului. Pe şoptite îi explici că ar fi de mare ajutor dacă nu s-ar mai aventura, pentru că ceilalţi copii îl urmează şi astfel viaţa noastră devine mult mai complicată. Părea că ar vrea să coopereze, dar din nou omitem esenţialul: copiii uită foarte repede. Trecem cu bine şi peste episodul acesta, dar surpriză! La numărătoare dă cu virgulă. Doar 14 copii... O fi luat-o înainte, o fi rămas în urmă? După câteva minute în care m-au trecut fiori pe şira spinării, apare şi individul rătăcit. Nici măcar nu observase că s-a pierdut de grup. Număra copaci, fluturi, muguri şi ar fi putut număra, dacă l-ar fi interesat, firele mele cărunte. Să mergem mai departe. Deja în minte îmi încolţeau gânduri ostile: „În viaţa mea nu mai plec în excursie cu copiii altora, e prea stresant”. Unde mai pui că la intervale regulate, nu mai lungi de două minute, cuiva îi era foame, altcuiva i se dezlega şiretul, apoi unuia îi era sete, îşi pierdea telefonul sau voia să se întoarcă în parcare, pentru că îşi uitase te miri ce în microbuz. Şi apropo de sete, da, era destul de cald, izvorul era aproape, apă rece din belşug, dar toaleta era departe, foarte departe. Să zicem că am rezolvat şi chestiunile respective elegant şi eficient. Acum începe nevoia de atenţie. Câte cinci întrebări deodată lansate în foc încrucişat. „Asta e o pădure adevărată?”, „De ce sunt atâtea cruci?”, „Pot să merg să cumpăr o cruciuliţă pentru soră-mea?”, „Când plecăm?”, „La peşteră de ce nu mergem?”. Am răspuns tâmp DA la toate întrebările şi am redirecţionat tirul interogativ către ceilalţi adulţi.

Prima parte a călătoriei s-a încheiat dramatic. Acel şef de trib prea curajos şi prea nonconformist de care vă povesteam mai devreme a făcut el cumva de şi-a agăţat vreo doi centimetri de piele într-o sârmă ghimpată şi ruginită. Am intervenit cu şerveţele umede, pentru că trusa medicală era expirată de cel puţin trei ani.

Timpul Suplimentul Femeia

Un articol de: Ramona Szucsik Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md