Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente
 
 
 

Artă 19 Septembrie 2015, ora 12:29    Din editia print

IN MEMORIAM Mihai Volontir

Marime Font

Marele actor Mihai Volontir s-a stins din viață pe 15 septembrie. Acesta a fost transferat de la spitalul din Bălți, la Spitalul Republican din Chișinău în urmă cu câteva luni. 

Vă invităm să citiți mai jos un articol despre regretatul artist, scris încă în 2009, dar care continuă să fie la fel de actual.

„Demnitatea dacă o ai, eşti om, daca nu – nimic nu e!”



„Timp de câteva luni sau poate ani, te concentrezi asupra vieţii unui personaj, asumându-ţi o altă viaţă. Şi când s-a sfârşit „jocul”, viaţa acestuia, cu bucuriile şi durerile lui, rămâi gol, trist şi rătăcit. Ai trăit o viaţă pe care ai ştiut-o de la bun început din scenariu… Acum trebuie s-o trăieşti pe a ta, mult prea necunoscută, adevărată şi adesea încurcată.” (Mihai Volontir)

A venit în lumea filmului, vesel ca un cântec, atrăgând imediat atenţia asupra măiestriei artei sale, altruismului lăuntric şi bunătăţii mărinimoase. Precum şi personajul din povestea ceea a lui Ion Creangă, care, revenind la baştină după 25 de ani de slujbă pentru ţar, fără să-şi dea seama, a impresionat Însuşi bunul Dumnezeu şi Sfântul Petru, atunci când s-a despărţit de ultimele două ruble, dăruindu-le, fără regrete, cerşetorilor vagabonzi…

Astfel, în 1967, începuse cariera cinematografică a lui Mihai Volontir, actor al Teatrului Dramatic „Vasile Alecsandri”, din Bălţi. Rolurile sale se înscriu firesc în şirul valorilor culturii noastre, stârnesc emoţii, admiraţie. A creat chipuri ce rămân în memoria spectatorilor şi de care s-a bucurat mereu, iar în clipele grele – le-a inspirat încrederea în viitor.

Cunoscutul actor Mihai Volontir a consacrat circa jumătate de secol teatrului bălţean, pe a cărui scenă a lucrat chiar de la fondare. A realizat mai mult de 120 de roluri în teatru şi în film. Din 1984, este Artist al Poporului, mai târziu devine unul dintre primii cavaleri ai Ordinului Republicii.

Vine pe lume la 9 martie 1934, dinspre părţile Hligenilor, Şoldăneşti, judeţul Orhei, având la ureche păsările cerului şi vuietul pădurii, căci taică-său ţinea canton la o margine de codru. Era micuţ când fratele Nicu l-a învăţat călăria, de atunci are o predilecţie deosebită pentru cai. A văzut cu ochi de copil războiul sângeros, a simţit foametea nemiloasă. Adolescent fiind, a lucrat la cariera din Râbnița, ziua scotea piatră, seara încărca var în vagoane. A văzut cu ochii săi şi deportarea basarabenilor, a auzit plânsul copiilor smulşi din braţele părinţilor şi duşi în Siberii geroase. A făcut şcoala în Orhei, ulterior instruind şi educând un timp odraslele ţăranilor din comuna Păpăuţi.

Aici, apoi şi la Râbniţa, luase contact cu teatrele de amatori, simţind că scena e visul lui. Au trecut nişte ani, când i s-a oferit speranţa. Boris Harcenco, regizor al teatrului din Bălţi, l-a ajutat – Mihai Volontir devine actor profesionist. Purta în gând şi în inimă cântecele mamei, precum şi îndemnul tatei: „Mihăiţă, să ştii că în viaţă de mare preţ e demnitatea: dacă o ai, eşti om, dacă nu – nimic nu e!”

De-a lungul anilor, s-a afirmat pe platoul de filmare cu demnitate şi verticalitate. A realizat în filme peste 30 de roluri principale, în scenă – de două ori pe atâta, trăind astfel mai multe vieţi. A devenit recunoscut, şi-a clădit un nume în artă atât pe meridian naţional, cât şi pe cel internaţional – s-a filmat în diverse studiouri ale lumii.

Pe Esop l-a jucat 12 ani, tot atâţia ani a durat şi rolul lui Ion din Năpasta de marele Caragiale. La invitaţia lui Emil Loteanu, a jucat rolul lui Mihai Adam în filmul „Această clipă” (1968), Gheorghe Vodă îi propune rolul brigadierului Obadă din filmul „Singur în faţa dragostei” (1969), iar pentru rolul lui Dimitrie Cantemir, în 1976, i s-a acordat Premiul de Stat al Moldovei. În filmul „Cine l-a ucis pe Hugo Vinchero”, o coproducţie Lituania-Argentina, a avut-o parteneră pe actriţa argentiniană Lily Lavale, în „Ţiganul” şi „Întoarcerea lui Budulai” - pe rusoaica Klara Luciko.

Ironia sorţii făcea totul ca Mihai Volontir, interpretându-şi compoziţiile, să surprindă şi, mai cu seamă, să fascineze imaginaţia doamnelor romanţioase, frângându-le inimile, în rolul ţiganului Budulai… De altfel, aceste seriale televizate sunt foarte longevive, ele având priză, şi în prezent, la spectatori în Federaţia Rusă, Ucraina, Belarus, Serbia, Macedonia, Bulgaria etc. Îl apuca o mare tristeţe, atunci când avea loc prezentarea ultimului spectacol sau se terminau filmările unei pelicule.

Nu numai artistul, dar şi admiratorii lui au rămas foarte decepţionaţi atunci când i s-a acordat pensie doar de 74 de lei lunar… Cu toate acestea, Mihai Volontir crede că, în comparaţie cu scena politică, scena teatrului este una adevărată, mult mai credibilă.
Rătăcind printre relicvele filmului, jucate de Mihai Volontir, regizorul Nicolae Ghibu a remarcat, elegiac şi optimist în acelaşi timp: „Mihai, prin intermediul artei sale scenice vibrante, l-a făcut pe erou să se scoale din genunchi în picioare. Atunci am înţeles că dacă gramatica muzicală cunoaşte şapte note, Mihai Volontir poate face uz, în joc, de toate sunetele posibile. Chipul eroului înglobează toate nuanţele – de la sunetul gingaş al viorii, până la cadenţa tobei. Pentru mine, a lucra cu Mihai, este o plăcere deosebită. Domnia Sa este înzestrat cu o polifonie profundă, este reţinut, tăcut, uneori părându-mi singuratic. Dar singurătatea şi reţinerea talentului său înglobează toate anotimpurile: scârţâitul zăpezii şi canicula verii, murmurul primăverii şi freamătul domol al toamnei”.

Numeroase personalităţi ale culturii atestă caracterul complex al omului nostru, în persoana lui Mihai Volontir. Astfel, academicianul Mihai Cimpoi consideră că „personajul jucat de el va fi întotdeauna un erou, fiindcă actorul are ştiinţa rară de a-i imprima ceva monumental, care sfidează obişnuitul, cotidianul”. Petru Baracci, artist al poporului: „E un actor de excepţie şi are multe roluri antologice, încât tineretul poate să înveţe multe de la el. Alta e că oameni ca dumnealui astăzi nu-s apreciaţi la justa lor valoare, o să ne muşcăm coatele, dar va fi târziu când vom percepe cu adevărat ce am avut şi am pierdut”.

„Îi mulţumesc pentru tot ce a fost o tinereţe în urmă! Pentru lecţiile necitite de el, dar pe care le înghiţeam din privire, pentru zâmbetul bun şi înţelegător când nu-mi mergea ceva. Rămân un spectator fidel, mă bucur să-l revăd, mă bucur de succesele lui. Mă mândresc că am fost în aceeaşi echipă!”, spune Maria Sagaidac, prof. univ., dr. în matematică, actriţă de cinema.

„Trebuie să ne bucurăm că-l avem. E un om înţelept şi foarte talentat: pentru mine orice cuvânt rostit de Domnia Sa, orice obiect pe care-l atinge capătă splendoare”, declară pictorul Iurie Matei.

De altfel, sunt memorabile nu numai rolurile, dar şi cântecele dumnealui, lansate la îndemnul fraţilor Petre Teodorovici şi Ion Aldea-Teodorovici. Cu vocea sa inconfundabilă, Mihai Volontir aduce lumii mesaje de omenie, de comportament civilizat. Are în palmares şi un cântec propriu, despre Bălţi, oraşul viselor sale. A plâns cu lacrimi amare la aflarea veştii despre moartea lui Grigore Vieru, un moment extrem de emoţionant.

„Viaţa asta-i scurtă tare, cât ai mirosi o floare”, sunt versurile unui cântec de pe vremea părinţilor noştri. Cum mai trece timpul!

Svetlana Vizitiu
(Articolul inițial publicat în BiblioPolis, 2009)

 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md