Comentariu

În templul copilăriei, negustorii

E o tradiţie mai veche ca bilanţul anului de învăţământ să se facă nu la sfârşitul lui, ca în alte domenii ale vieţii publice, ci la începutul unui nou an de învăţământ. Ne întoarcem deci privirile înapoi şi ne întrebăm, cu cât mai români (alias: ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari etc.) am devenit prin educaţie şi învăţământ şi cu cât mai independenţi – mai desăvârşiţi, mai morali, mai plini de identitate – ne-a ajutat să fim spaţiul sacru al copilăriei, şcoala?

Am aşteptat ca noii gestionari ai învăţământului să reia reformele:

să revigoreze principiile „uitate” ale educaţiei naţional-europene din Concepţia 1995 şi să le dea putere juridică, dar ne-au dat o „nouă” ”concepţie” – anaţională şi fals europeană, şi un cadru juridic nefondat din cauza incompetenţei pedagogice a coordonatorilor proiectelor;
să consolideze pe principii ştiinţifice şi demersuri practice întemeiate curricula şi manualele, dar, mimându-se transparenţa, au modificat dictatorial şi agramat standardele educaţionale şi curricula şcolare, au consolidat corupţia la concursul manualelor;

să implementeze Concepţia evaluării şcolare, în baza căreia să se facă o evaluare obiectivă, formativă şi democratică a elevilor, dar Concepţia mai suspină încuiată în sertarele Ministerului Educaţiei, acesta nereuşind decât să întreţină un Centru de evaluare şi examene, care s-a transformat rapid în centru de estorcare a mitei la BAC;

să fie înlocuiţi şefii şi funcţionarii corupţi, aserviţi administrativ şi ideologic comuniştilor, cu tineri competenţi şi energici, dar şi azi tinerii noştri sunt solicitaţi mai mult de universităţile din Europa, SUA şi Canada decât de capii învăţământului nostru (cunosc şi o tânără doctor în drept, care s-a făcut menajeră în Italia);

să instituie, în baza Concepţiei formării profesionale a personalului din învăţământul preuniversitar, apreciată pozitiv de organisme internaţionale, un nou statut al învăţătorului, dar şi acest document este la index, al şaptelea an, ME înverşunându-se să resuscite mereu cadavrul sovietic al formării profesionale continue a cadrelor didactice.

Am avut şi speranţa de reorganizare conceptual-administrativă a cercetărilor în ştiinţele educaţiei, dar aici am obţinut cea mai multă dictatură şi corupţie, incompetenţă şi agramatism, reprezentate fălos de sfârâiacul cu numele subcompetenţă, devenită simbolul fatal al faimoşilor „modernizatori”.

Cu astfel de „succese” începem noul an de învăţământ, dragi învăţători, elevi şi studenţi.
Dar să nu disperăm, ci în anul care începe, să alungăm negustorii din templul copilăriei pas cu pas, zi de zi, lecţie cu lecţie, căci doar astfel putem obţine şi mai multă independenţă, şi mai multă limbă română!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *