În zorii sărbătorilor, cu surorile Osoianu

publicat în Cultură pe 30 Decembrie 2011, 05:35

La sfârşit de secol 20, au adus colinda în scena profesionistă şi tot cu ea trec prin viaţă şi în mileniul III

Deşi fulgii de nea întârzie să se aştearnă peste satele şi oraşele Moldovei, tonul sărbătorilor de iarnă a fost deja dat de clinchetul candid al clopoţeilor şi de colindele de Crăciun. Mirosul de brad ne umple de aromă serile, făcându-ne şi mai nerăbdători să ciocnim paharele în noaptea dintre ani. Tocmai de aceea, în acest număr de Revelion, am ales să readucem pentru cititori un crâmpei din bogăţia tradiţiilor de iarnă româneşti, păstrate cu mare grijă de cele mai redutabile apărătoare ale culturii noastre - cvintetul surorilor Osoianu. Fiind în toiul pregătirilor pentru sărbători, şi-au furat totuşi din timp, ca să discute cu mine, iar eu, la rându-mi, am reuşit să fur din traista cu folclor a „osoiencelor” câte o urare şi un frumos colind. Clipele petrecute cu cele cinci surori mi-au adus în suflet linişte, împăcare şi bucurie nemărginită, pe care am dorit să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.

Valentina, Ileana, Romela, Iulia şi Maria sunt cinci voci gemene care, deşi au un timbru vocal diferit, devin foarte asemănător şi se unesc armonios în cântec. Printre multiplele lor merite se numără şi acela că, făcându-şi debutul artistic în ansamblul folcloric „Tălăncuţa”, surorile Osoianu sunt cele care au adus pentru prima dată colinda în scena profesionistă. Astfel, 1980 e anul dezgheţului, cum l-a numit regretatul poet Grigore Vieru, când „Tălăncuţa” îşi consemnează prezenţa pe scena autohtonă cu colindul „Florile Dalbe”.

Planuri cât pentru un an întreg

Preocupările curente ale surorilor Osoianu sunt axate pe finisarea noului lor CD. Discul va conţine 17 melodii şi este realizat în colaborare cu Orchestra „Lautarii”, condusă de Nicolae Botgros. Pe CD vor fi imprimate melodii cu o tematică vastă, printre care de joc, de dor, de pahar şi de bun venit. „Am optat pentru diversitate, ca să nu fie plictisitor. „Lăutarii” şi-au făcut deja partea lor de lucru, rămâne doar să ne suprapunem vocile pe câteva cântece şi totul e gata! Îi suntem recunoscătoare domnului Botgros că a acceptat să colaboreze cu noi”, ne-au spus folcloristele, adăugând că planifică un proiect asemănător şi cu Orchestra „Folclor”, alături de care au realizat recent filmările pentru programul de Revelion de la Televiziunea naţională.



De Crăciun, şi repertoriul artistic al Osoiencelor şi-a înnoit faţa. În aceste luminate zile, celebrele surori aduc în dar iubitorilor de folclor colindul „Sculaţi, sculaţi, boieri mari!”. „Repertoriul nostru de colinde este foarte divers şi avem grijă să-l îmbogăţim în fiecare an. Ţinem însă ca, la fiecare concert, să interpretăm şi un colind de dincolo de Nistru. Cu acest prilej am imprimat CD-ul „Colinde din Transnistria”, al cărui producător este folkistul Iurie Sadovnic. Specificul acestor colinde e că se cântă pe două voci, linia melodică e şi ea diferită, ceea ce le dă o notă aparte”, ne-au spus interpretele.

O dinastie pentru dinastii

În anul ce vine, interpretele se mai pregătesc pentru cea de-a doua ediţie a Festivalului dinastiilor de familie „La Izvorul Osoiencelor”, desfăşurat în mod tradiţional la Horeşti, satul lor de baştină. Tot aici, surorile Osoianu au reuşit să deschidă un muzeu al satului. „Am stabilit ca festivalul să aibă loc odată la doi ani, deoarece este dificil de organizat. În 2010, când a avut loc prima ediţie, au participat doar 14 familii. Însă pe viitor ne dorim să invităm dinastii din toată republica, dar şi de peste Prut, mai ales că satul e situat la frontiera cu România”, spun interpretele. Dar de asta se vor ocupa deja la anul… Acum, ele se grăbesc să-şi împodobească casele şi să-şi facă planuri pentru noaptea de Revelion. Luminiţe jucăuşe le sclipesc deja la geamuri, în aşteptarea urătorilor, iar bradul stă împodobit gata pentru venirea Moşului.

De prin lumea românească adunate

Colindele de Crăciun din repertoriul cvintetului Osoianu sunt culese de pe întreg arealul românesc, dar predomină cele adunate în timpul expediţiilor efectuate prin satele din republică. Multe le-au fost „oferite” şi de către fondatorul Tălăncuţei, folcloristul Andrei Tamazlâcaru. „Esenţial e să descoperi frumuseţea cântecului, fiindcă melodii sunt multe, dar trebuie să ştii să le alegi”, sunt de părere surorile. Şi, chiar dacă toate cântecele le sunt dragi sufletelor lor, câteva li s-au aşezat mai aproape de inimă. Osoiencele cred că tocmai aceste frumoase melodii le reprezintă din plin, şi asta pentru că sunt cele mai vechi şi cel mai greu de interpretat - este vorba de colindele de vânătoare şi colindele pentru copii, printre care „Voinicul şi cerbul” consemnat ca primul colind valoros, şi colindul „Ciobanul şi Dolful Mării”.

N-au frică de provocări

Mereu fermecătoare şi mereu în căutarea ineditului, cele cinci fiice ale „Tălăncuţei” rămân deschise tuturor provocărilor artistice. Drept exemplu în acest sens serveşte atât colaborarea lor cu formaţia „Zdob şi Zdub”, cât şi cea cu interpreta Loredana Groza de peste Prut, alături de care au cântat la concertul dedicat celor 25 de ani de activitate ai artistei. „La început am cam ezitat să ieşim alături de Loredana, considerând că genurile noastre muzicale sunt foarte diferite, însă într-un final am acceptat şi ne bucură că am reuşit să susţinem un concert de zile mari. Colaborarea cu „Zdubii”, de asemenea, ne-a îmbogăţit. A fost şi va rămâne o experienţă frumoasă”, mi-au mărturisit surorile, adăugând - cu titlu de secret! - că destinele lor artistice se vor reuni curând într-un colind de Crăciun, care va fi interpretat împreună cu rockerii.

O zestre inedită: trei decenii de cântec

O veche vorbă populară spune că aşchia nu sare departe de trunchi. Astfel, precum era uşor de presupus, şi fiicele Osoiencelor (doar una dintre cele cinci surori „spart tradiţia” şi a adus un fiu pe lume) au îmbrăţişat cu mult drag ceea ce mamele lor au reuşit să adune în trei decenii de cântec. „Fetele noastre cântă şi muzică mai modernă, dar şi populară. Încă din perioada când mergeau la grădiniţă au început să frecventeze Ansamblul folcloric „Iedera”, condus de sora noastră Valentina. Acasă, de Crăciun, se cântau colinde, de Paşti la fel şi, bineînţeles, ceea ce au văzut în familie, aceea au şi învăţat. Nouă nu ne rămâne decât să ne bucurăm că am reuşit să transmitem comoara pe care am adunat-o cu atâta trudă. Uneori le zicem chiar că sunt mai bune ca noi”, au remarcat cu mare satisfacţie primadonele folclorului nostru.

Tradiţiile au început să renască

Ele sunt gata să-l contrazică pe oricine susţine că tinerii şi-au pierdut interesul pentru tradiţii. „Sunt foarte mulţi tineri care frecventează ansamblurile folclorice şi vin la lecţiile noastre cu mare râvnă. Poate doar atunci când mai cresc îşi pierd din pasiune, însă nu toţi. Majoritatea dintre ei aleg să rămână în ansamblu, unii chiar până la vârsta de 25 de ani. În şcolile şi liceele în care avem cercuri de folclor, copiii vin benevol la ele. Şi asta vorbeşte despre interesul viu al tinerilor pentru tradiţiile noastre milenare”, a ţinut să ne spună una dintre artiste. Mai mult, ne asigură artista, din cei 100 de învăţăcei ai ei, jumătate au ajuns să cânte pe scena mare şi la diverse manifestaţii artistice. Interpretele recunosc însă că, din spaţiul românesc rămas în afara României, doar în Bucovina tradiţiile au rămas intacte. „Ştiu că oamenii de prin părţile Cernăuţiului merg în haine naţionale la biserică, nunţi şi botezuri. Cu 20 de ani în urmă am fost pe acolo cu regretatul poet şi cineast Anatol Codru, la nişte filmări. Fiind cazaţi într-o căsuţă ce se afla la poalele munţilor, vecin îmi era un bătrân care umbla în cămaşă naţională prin curte. Deşi omul făcea diverse munci, reuşea să-şi păstreze cămaşa impecabilă. M-a frapat acest lucru. Şi nu înţeleg de ce la noi nu s-a păstrat”, mi-a spus cu durere una dintre artiste. Dar, adaugă ea cu speranţă, există loc şi de optimism - în ultimii ani, tradiţiile încep să reînvie, dovadă fiind chiar satul de baştină al celor cinci surori. „La noi în sat nu prea se colinda, însă anul trecut, aflându-ne acolo, am fost surprinse să vedem la geam o ceată de 14 flăcăi şi fete mari, care ne-au cântat vreo zece colinde. Mă bucură faptul că această tradiţie a început să renască”, a spus una dintre surorile Osoianu.

…Clipele petrecute cu cele cinci surori mi-au adus în suflet linişte, împăcare şi bucurie nemărginită, de care vă doresc să aveţi parte şi dumneavoastră, dragi cititori. La mulţi ani şi toţi cu lumină în suflet şi gânduri frumoase!