Inaugurăm o rubrică nouă: Cum e să fii soţia lui…

Curiozitatea este o necesitate a minţii și sufletului omenesc. Ne place să știm cât mai multe despre oamenii celebri – scriitori, actori, cântăreţe… Nu totdeauna însă știm cine sunt cei din umbră – soţiile și soţii – cele/cei care participă activ și chiar determină într-un anume fel viaţa celebrităţilor. Iată de ce ne-am propus să inaugurăm o rubrică nouă intitulată „Cum e să fii soţia/soţul…”. Vom încerca să realizăm interviurile de la această rubrică abandonând tiparele şablonarde ale unui dialog serios, „încheiat la toţi nasturii”. Prima noastră intervievată este soţia binecunoscutului compozitor Marian Stârcea, Lilia Stârcea. Domnia sa nu activează în domeniul artistic, ci e antrenată în proiecte educaţionale în diverse organizaţii. Profesia iniţială a Liliei Stârcea e cea de jurnalist, specialist în ştiinţele comunicării, dar nu a practicat-o niciodată.

– Cum e să fii soţia unui om foarte cunoscut, cum e dl Marian Stârcea?
– Nu ştiu cum se descurcă alte neveste la acest capitol, însă în ce mă priveşte nu vă pot spune dacă e greu sau uşor, ci extrem de interesant. Iar dacă cineva care nu mă cunoaşte că sunt soţia lui şi îmi spune că există un compozitor cu numele Stârcea, ca şi al meu, uneori răspund cu „da, am auzit”, alteori pot trece cu vederea acest lucru. Şi nici nu mă simt umbrită de notorietatea lui. Lui îi este interesant ce fac eu, iar mie – ce face el. Eu îi spun anumite probleme legate de educaţie, uneori chiar îi cer şi sfatul. La rândul lui el îmi cere părerea ca a unui consumator de artă. Uneori surâde atunci când îmi ascultă părerile care se mai întâmplă să-i pară ciudate. Alături de el am crescut şi mi-am educat gustul artistic, muzical, dacă vreţi, graţie lui pot face deosebirea dintre bine și rău.

– Vă ascundeţi vârsta?
– Niciodată. Am 40 de ani și punctum!

– Vă temeţi de bătrâneţe?
– Da, probabil, dar nu vreau să mă gândesc serios la asta.

– Vă sperie moartea?
– Da, ca orişice om, nu vreau însă să mă gândesc la acest lucru.

– Vă place să munciţi?
– Îmi place să fiu mereu ocupată. Când sunt mai puţin încărcată, nu mă simt bine.

– Câte ore pe zi lucraţi?
– Lucrez minimum 8-9 ore la serviciu, dar acasă mă aşteaptă un alt gen de serviciu legat de treburile casnice.

– Câţi bani cheltuiţi lunar pentru necesităţile proprii sau anumite capricii?
– Nu sunt o fană a saloanelor de frumuseţe, deşi poate ar fi cazul. Nu aş putea să numesc o sumă pe care o cheltui lunar sau săptămânal, dar sunt destul de cheltuitoare. Îmi place să cumpăr cadouri sau mici atenţii, ori lucruri care mai apoi să regret că le-am cumpărat.

– Cu ce specialităţi îl răsfăţaţi pe domnul Stârcea?
– El nu este pretenţios la mâncare, dar îi plac bucatele pregătite acasă. Adoră cartofii prăjiţi, deşi nu sunt foarte sănătoşi… Obişnuiesc să-i pregătesc sarmale, zeamă, peşte şi altele.

– Cine sunt naşii dvs. de cununie?
– Nu sunt persoane publice, dar nişte oameni cunoscuţi în domeniile în care activează. Naşa mea este psiholog, psihoterapeut şi lucrează de asemenea în proiecte educaţionale, iar naşul face antreprenoriat.

– Câţi fini aveţi şi cine sunt ei?
– Avem patru perechi de fini, de care suntem foarte mândri, deoarece sunt nişte oameni frumoşi la suflet, trăiesc în dragoste şi armonie, iubitori şi respectuoşi. Prima pereche de fini este familia fratelui meu, a doua pereche sunt copiii unor prieteni, a treia pereche nişte rude de-ale soţului, iar cea de-a patra – un cuplu care nu ne sunt rude.

– Cât de des mergeţi la biserică?
– Nu atât de frecvent cum ar trebui, mi-e puţin jenă de asta…

– Ce părere aveţi despre avorturi?
– Sunt categoric împotriva avorturilor şi nu admit niciun pretext pentru a recurge la avort.

– Ce părere aveţi despre homosexuali?
– Nu vreau să supăr pe nimeni, am frică de Dumnezeu şi nu pot fi judecătorul cuiva. Nu împărtăşesc acest lucru, dar mă conformez, de altfel sunt o persoană foarte tolerantă. Însă recunosc că m-ar durea să aflu că o persoană apropiată are o altă orientare sexuală decât cea cuvenită.

– Unde vă place să vă odihniţi?
– În sânul naturii, la iarbă verde, ori în pădure sau la mare, pe care Marian o adoră.

– Ce ziare citiţi?
– Presa online, dar cu mâna pe inimă recunosc că sunt o cititoare fidelă a TIMPULUI şi JURNAL de Chişinău. Sunt două ziare de căpătâi în casa noastră.

– Ce canale TV priviţi?
– Jurnal TV, Pro TV, Moldova 1, în orice caz, mai puţin canalele ruseşti.

– Ce salariu aveţi?
– Am semnat un contract de confidenţialitate şi nu pot să divulg suma.

– Ce calitate nu aveţi, dar aţi vrea s-o aveţi?
– Vreau să fiu mai insistentă şi să nu mă las convinsă prea uşor. Poate îmi lipseşte puţin caracter şi ambiţie.

– Ce nu vă place cel mai mult la bărbaţi?
– Egoişti, lăudăroşi, plini de sine, înfumuraţi şi neîngrijiţi.

– Credeţi în vise?
– Ştiţi, omul tinde să fie pozitiv atunci când şi visul este frumos, iar dacă este un vis prost atunci nu vrea să creadă. Personal, când visez vreo oroare caut interpretări.

– Actorul preferat?
– Petru Vutcărău.

– Scriitorul preferat?
– Îmi plac foarte mulţi, dar cel mai mult îl prefer pe Ion Druţă.

– Dacă aţi lua viaţa de la început, la ce aţi renunţa?
– Dacă m-aş referi la valori şi anumite convingeri, atunci NU. Însă aş schimba anumite decizii din viaţă şi aş proceda altfel. Cu unele persoane cu care am rupt legătura aş relua relaţia. În general, nu aş schimba multe.

– Cum vă odihniţi în timpul liber?
– Mergem des la spectacole, concerte, citesc literatură artistică, deşi, recunosc, cam puţină în ultimul timp. Şi ne întâlnim cu prietenii şi finii, suntem foarte nemuroşi.

– Aţi pleca să lucraţi în străinătate?
– Nu. Niciodată. Cred că aş muri de dorul părinţilor, fratelui şi rudelor. Lui Marian i s-a propus de câteva ori să lucreze în afara ţării, dar nu a acceptat.

– Cum vă manifestaţi când sunteţi supărată sau nervoasă?
– Sunt urâtă când sunt supărată, bombănesc sub nas nemulţumită, sunt agitată şi trântesc tot felul de lucruri. O lecţie frumoasă mi-a dat soţul meu într-o zi – m-a luat de mână şi m-a dus în faţa oglinzii întrebându-mă dacă îmi place. Dar pe cât de repede mă aprind, cu aceeaşi viteză mă şi sting. Eu şi Marian suntem nativii zodiei Berbec şi uneori ne mai ciocnim. Dar sper că am învăţat din înţelepciunea, tactul şi diplomaţia lui. Recunosc că adesea eu cedez, fiindcă Marian cu cât e mai supărat, cu atât muzica sa e mai dramatică şi interesantă…

– Ce aţi visat să deveniţi în copilărie?
– Cântăreaţă. Dar când am crescut, mi-am dat seama că asta nu este pentru mine şi decât să fiu o cântăreaţă mediocră mai bine să devin specialist competent în alt domeniu.

* Noua rubrică va apărea o dată în săptămână – marţea.