Aşadar, cât a evoluat presa noastră în timpul guvernării democrate? Am putea declara că avem astăzi o televiziune naţională cu adevărat liberă, aflată în serviciul poporului? Unele schimbări se întrevăd deja, dar mai e mult până departe. Am putea spune că a dispărut jurnalistica de propagandă de la NIT? Dimpotrivă, NIT pare să-şi fi reînnoit forţele propagandistice. După cum se vede, în viitoarea campanie electorală nu se va miza doar pe Starîş, al cărui chip nu mai poate fi dezlipit de imaginea lui Voronin. În emisiunile şi talk-show-urile lor politice au apărut feţe noi, frumoase şi cu pronunţie românească perfectă. Dacă aşa cer timpurile, propaganda comunistă nu se zgârceşte. Mercenarii încă n-au dispărut din peisajul presei noastre şi, deocamdată, nimeni nu e taxat pentru că practică aşa-numitul „jurnalism de propagandă”.
Nu trebuie să vă descriu cum arată un mercenar de presă şi prin ce se face vinovat în faţa opiniei publice. Ne-am „atins” de ei cu toţii în campania trecută. Ce senzaţie v-au trezit „Poveştile cu măşti”? Dar ştirile de pe „Omega”? Ca să nu mai zic de EU TV, cu „actorii” săi celebri, care nu s-au sfiit să facă praf din Ion Hadârcă şi să scoată dividende politice din Mihai Eminescu. Apropo, dacă vă mai amintiţi, în ultima seară dinaintea alegerilor din 5 aprilie 2009, acelaşi post a încălcat – cu bună ştiinţă, nu din întâmplare! – legislaţia, care interzicea orice gen de agitaţie electorală, punând pe post o emisiune de două ore în susţinerea candidatului lor electoral. Cu câtă întârziere a reacţionat CCA, mai mult sub presiunile opiniei publice! Candidatul electoral a fost sancţionat de alegători, dar mercenarii stau bine pe picioare. Acum fac imagine unei alte televiziuni…
Chiar dacă, prin ceea ce face, compromite o întreagă breaslă, la noi mercenarul de presă este luat în seamă, acceptat la mese rotunde de specialitate, să-şi dea cu părerea, invitat la întâlnirile cu oficialii europeni, să ia note pentru „organul” său de presă, fie acesta ziar, post TV sau agenţie. Pe nimeni nu-l miră faptul că informaţiile pe care le va publica de la aceste evenimente vor fi trucate şi în total dezacord cu bunul-simţ. Toţi ştiu că ceea ce face el nu se cheamă muncă cinstită, dar îl „rabdă”. Nu avem o instanţă morală care să-l pună la punct.
Mercenarul de presă dezinformează, aţâţă spiritele printr-un limbaj obscen, schimbă accentele de pe adevăr pe minciună. Şi apoi aruncă pe piaţă acest „produs” mediatic, cu care intoxică minţile oamenilor. Dacă s-a aruncat cu pietre în cele două clădiri strategice ale statului, în aprilie 2009, este şi meritul său, deoarece a adus nervii cetăţenilor la limita răbdării.
Scriu despre toate acestea cu durere, pentru că observ o înviorare în rândurile mercenarilor de presă. Iată-i, stau deja încolonaţi, gata să urce pe baricade. Şi vor urca, atâta timp cât nimeni nu le opune rezistenţă…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
