ÎNCOTRO? Maia Sandu: „Dodon poate să-şi îndeplinească promisiunea de a LICHIDA Armata Naţională”

„Acum este un lucru general acceptat şi despre „binom” se vorbeşte nu doar în plan intern ci şi extern. Această învoială se consumă pe două dimensiuni. Pe plan intern, Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon să devină preşedintele ţării, acesta din urmă, în schimb, promite să aducă PD-ul, partidul „de trei procente”, în viitorul Parlament prin votul mixt. Plahotniuc are putere şi bani, Dodon are (cel puţin deocamdată) încrederea unei părţi a populaţiei, adică voturi, pe care vrea să le convertească în putere şi bani. Cel puţin deocamdată, interesele lor converg. Pe plan extern ei simulează un război geopolitic virtual, care le convine de minune. Dodon nu-şi mai ascunde calitatea de agent de influenţă al Rusiei, adesea la limita „trădării” de ţară, iar Plahotniuc încearcă să-şi creeze imaginea singurului apărător împotriva „tancurilor ruseşti”, sfidând, de ochii lumii, diverşi oficiali ruşi. Dar în realitate, ei se înţeleg de minune. Apropiatul lui Plahotniuc devine şef la „Moldovagaz”, fapt care nu se putea întâmpla fără medierea lui Dodon şi a aceluiaşi Rogozin, curentul electric este vândut iarăşi prin firmele din Transnistria, sponsorizând astfel regimul separatist de acolo etc. Grav este că această cârdășie se face în detrimentul oamenilor”. 

„Guvernul putea uşor numi un ministru al Apărării, profitând de aşa-numita „reformă” guvernamentală, dar titularul şi aşa nu a fost nominalizat, ceea ce face ca ideea unei înţelegeri să fie destul de probabilă. Numirea unui ministru al Apărării din anturajul lui Dodon ar însemna o nouă lovitură adusă sistemului de securitate al Republicii Moldova, oricum extrem de încercat, avându-se în vedere că Dodon nu-şi mai ascunde loialitatea faţă de Putin. Nu ne-am mira ca Dodon să-şi îndeplinească promisiunea de a lichida armata naţională, iar funcţia acesteia să fie preluată de „pacificatorii” din Transnistria”.

„Dodon și Plahotniuc sunt, desigur, capabili să facă orice rău acestei țări – să izoleze statul, să genereze conflicte externe care duc la închiderea libertății de circulație, să ducă în incapacitate de plată această țară, să chinuie oamenii până la epuizare – doar pentru a-și urmări interesele personale. Avem încrederea că noi, oamenii, nu-i vom lăsa să pună în aplicare astfel de planuri odioase”, a declarat Maia Sandu.

Guvernul putea uşor numi un ministru al Apărării, profitând de aşa-numita „reformă” guvernamentală, dar titularul şi aşa nu a fost nominalizat, ceea ce face ca ideea unei înţelegeri să fie destul de probabilă. Numirea unui ministru al Apărării din anturajul lui Dodon ar însemna o nouă lovitură adusă sistemului de securitate al Republicii Moldova, oricum extrem de încercat, avându-se în vedere că Dodon nu-şi mai ascunde loialitatea faţă de Putin. Nu ne-am mira ca Dodon să-şi îndeplinească promisiunea de a lichida armata naţională, iar funcţia acesteia să fie preluată de „pacificatorii” din Transnistria.