Loviti de caldurile lunii lui cuptor, dar mai mult de febra electorala, insotita de grave accese de populism desantat, isterie politicianista si xenofobie comunista, riscam sa trecem in goana calului pe langa un eveniment politic cu adevarat crucial, care a schimbat la fata societatea moldoveana. Ma refer la data de 31 August, cand se vor implini 20 de ani din ziua in care limbii noastre i s-a intors vesmantul ei natural – alfabetul latin. De la inaltimea timpurilor de azi intelegem tot mai clar ca fara 31 August 1989 nu ar fi fost posibil 27 august 1991, cand a fost proclamata Independenta statului R. Moldova. Alfabetul latin obtinut pe 31 August 1989 este singura noastra victorie pe care inca nu am pierdut-o, dar pe care o putem pierde daca pe 29 iulie moldovenii ii vor prefera pe „patriotii statalisti” de genul lui Voronin, Stepaniuc, Sova, Misin, Rosca, Resetnikov, Lupu s.a.m.d.
Comunistii n-au serbat niciodata 31 August. In perioada primului mandat, in fiecare an, in aceasta zi, Voronin mergea la Moscova, la Putin, iar ortacii lui isi gaseau de lucru prin paduri, la iarba verde. Prin actiunile lor politice, comunistii au facut totul ce au putut ca sa minimalizeze rolul acestei sarbatori, s-o stearga din memoria moldovenilor, anuland de facto Legea cu privire la functionarea limbilor. Astazi, situatia limbii nationale e catastrofala, se studiaza prost in invatamantul de toate nivelurile, se vorbeste si mai prost in strada, dar si la radio si televiziune. Tonul il da asa-zisa conducere de varf in frunte cu Voronin, care a impus dialectul sau transnistrean drept model de limba literara. Este ingrozitor sa asculti in ce pasareasca moldo-rusa vorbesc deputatii, ministrii, functionarii comunisti. Toti „graiesc ca sefu’”, de teama ca, daca ar vorbi corect limba, sa nu fie acuzati ca o fac pe romanii. Televiziunile, inclusiv cea publica, s-au transformat dintr-un focar de cultura in unul de infectie, promovand o limba balbaita, plina de barbarisme si calchieri din rusa. Limba rusa a fost, de fapt, legalizata ca prima limba de stat. Nici nu se putea altfel daca ne gandim ca limba de lucru a Partidului Comunistilor este rusa. Dupa re-venirea comunistilor la putere in 2001 s-a declansat un proces deschis de re-rusificare a societatii. Ca urmare, astazi situatia lingvistica din RM este mai proasta decat inainte de 31 august 1989. Presiunea limbii ruse a re-devenit atat de puternica, incat in fata ei nu rezistam uneori nici noi, ziaristii, scriitorii care ar trebui sa demonstram modele de scriere si exprimare in limba nationala.
Comunistii au facut totul ce le sta in puteri ca minoritatile nationale sa nu invete limba oficiala a statului, promovand deschis o politica de segregare nationala si de lipsa de respect fata de limba statului R. Moldova. Invatamantul „national” pentru minoritari – ma refer la ciclul liceal – produce pe banda rulanta tineri care nu cunosc limba oficiala, desi „o studiaza” ani la rand si se cheltuiesc sume uriase din Buget. Continua practica absolut inexplicabila din punctul de vedere al unui stat independent si suveran de a pregati in limba rusa specialisti cu studii superioare!
Astazi asistam la o involutie catastrofala a limbii nationale, dovada ca actualul regim nu se ingrijeste deloc de ceea ce se numeste securitatea lingvistica a statului. Contrar Constitutiei, Voronin numeste ministri care nu cunosc limba oficiala. Notoriu, ca sa nu zic de scandal, este cazul ministrului Reintegrarii, V. Sova, fost lider marcant al Interfrontului de la Tiraspol. L-am cunoscut pe acest „patriot si statalist” in primul parlament, apoi l-am reintalnit peste vreo zece ani in capitala Chinei unde era ambasador al RM. Imi ardea obrazul de rusine si obida, cand la o intalnire la Ministerul de Externe al Chinei oficialul chinez vorbea cu noi intr-o romana perfecta, iar V. Sova – in rusa. Iata cum arata „patriotii” si statalistii moldoveni ai lui Voronin. Miercuri, acest „ministru moldovean” s-a produs intr-o conferinta de presa unde a vorbit, fireste, in rusa. Nu i-au ajuns 20 de ani ca sa invete vreo trei sute de cuvinte romanesti, dovada cat de mult respecta el acest stat si pe cei care au dat denumirea acestui stat. Cu un tupeu tipic bolsevic, de sovin velicorus, Sova recunoaste ca „membrii guvernului e de dorit (deci nu-s obligati!) sa cunoasca minimum doua limbi – limba nationala, ca limba de comunicare interetnica si limba moldoveneasca, ca limba de stat”. Observati ordinea? Prima e rusa, pe care el o numeste limba nationala. Limba statului RM e pe locul doi.
Comunistul Sova e convins ca „necunoasterea limbii de stat nu constituie un obstacol, nici macar Constitutia nu reprezinta un impediment”. Si, intr-adevar, de cand oare Constitutia sa reprezinte un „impediment” pentru comunisti? Pentru ei Constitutia intotdeauna a fost o marfa de export: oare Constitutia stalinista nu era cea mai democratica din lume? I-a impiedicat acest lucru ca sa omoare milioane de oameni? Dar oare Constitutia noastra nu prevede libertatea presei, drepturile omului, independenta justitiei? Este oare acesta un „impediment” ca tara sa se conduca nu de Constitutie, ci de capriciile unui singur om care a uzurpat intreaga putere in stat? Ca sa nu existe dubii, rusofonul Sova ne indeamna „sa avem o atitudine respectuoasa fata de acest lucru” si pune cireasa pe tort: „ Noi construim un stat polietnic si sper ca nu vrem sa cream un stat monoetnic”. Acum ati inteles, frati moldoveni, de ce comunistii au votat legea cu privire la minoritatile nationale si la caracterul polietnic al statului R. Moldova? Intr-un stat polietnic nu e obligatorie cunoasterea limbii de stat.
Iata unde am ajuns dupa 20 de ani de la adoptarea legislatiei lingvistice. Iata cum arata „patriotii” pe care-i voteaza astazi o parte din moldoveni. Iata drumul pe care ne vor duce comunistii daca, pe 29 iulie, cu o luna inainte de marea si luminoasa sarbatoare a Limbii Romane, moldovenii le vor da votul „patriotilor si statalistilor moldoveni” Voronin, Sova, Petrenko, Misin and Co.
Imi amintesc ca, in campania electorala pentru primul parlament, in programele electorale ale tuturor candidatilor, inclusiv ale presedintilor de colhozuri si functionari de partid, figura un punct despre „limba de stat si alfabetul latin”. Nu exagerez, dar alegerile din 1990 au fost castigate cu lozinca „Limba de stat si alfabet latin”. Dupa 20 de ani, aceasta lozinca a devenit una periculoasa, nici chiar partidele de opozitie nu o invoca – nu atat din cauza ca n-ar aduce voturi, cat de teama sa nu fie declarate, de catre alde Sova, drept extremiste, xenofobe si legionare! Astfel, comunistii au obtinut in aceasta campanie electorala mai mult decat si-au propus – ei nu doar au reusit sa-si construiasca campania electorala pe tezele xenofobe ale „pericolului romanesc”, sa culpabilizeze liderii Opozitiei si jurnalistii din presa independenta de „legionarism” si „nazism”, ci au reusit sa inchida si gura intelectualitatii, care evita sa vorbeasca despre drama limbii romane din Basarabia de teama sa nu fie acuzata de extremism national.
Ce se intampla cu noi, domnilor intelectuali si tarani luminati? In ce fel de stat traim si ce fel de stat dorim sa edificam? Unde au disparut curajul si demnitatea moldovenilor din 1989? Nu ne mai deranjeaza faptul ca comunistii ne construiesc un stat polietnic in care limba de baza va fi limba nationala a lui Sova? Incotro mergem, frati moldoveni?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
