Astăzi 18 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 19:33
Abonamente

Interviu 16 Martie 2017, ora 09:20    Din editia print

INTERVIUÎnnobilați-vă viața cu idealul Unirii!

Marime Font

Un om al naturii, un om al fotografiei, un om al Patriei. Astfel, este cunoscut ecologistul Alecu Reniță. Puțini știu ce se ascunde după obiectivul aparatului de fotografiat al lui Alecu Reniță, care imortalizează cele mai frumoase peisaje ale naturii. Puțini știu despre omul care și-a jertfit cei mai frumoși ani din viață pe altarul naturii, de aceea în interviul ce urmează veți afla despre un alt Alecu Reniță, deputat în primul Parlament care a trecut prin GULAG-ul sovietic și un luptător pentru idealul re-Unirii.

- La doar 20 de ani, pentru activitate naționalistă, la comanda KGB, ați fost condamnat la trei ani în „lagărele de reeducare sovietică”. Cum ați trecut peste această perioadă ca mai apoi să deveniți o persoană marcantă în istoria Țării?

- „Lagărele de reeducare sovietică” aveau misiunea să bage spaima în oameni pe toată viaţa şi să-i scoată pentru totdeauna din orice circuit social şi profesional. În acele timpuri de teroare „paşnică” şi de laşitate colectivă, se ducea o luptă cumplită împotriva fiinţei româneşti a Basarabiei, a Transnistriei şi a Bucovinei, în transformarea a peste cinci milioane de români moldoveni, bucovineni şi transnistreni în homo sovieticus. „Reeducarea” se făcea în societate şi în lagăre, iar testul de promovare presupunea în mod obligatoriu o doză letală de ură faţă de neamul tău, şi faţă de tot ce însemna România. Atunci s-au pus bazele românofobiei, atunci se producea pe bandă rulantă moldovenii care îşi făceau carieră prin cultivarea urii faţă de naţiunea română, atunci partidul comunist susţinut de Academia de Știinţe şi de o armată de colaboraţionişti fabrica „limba moldovenească şî nărodu moldovinesc”. Livada plantată de regimul de ocupaţie sovietică acum rodeşte din plin. Dodon şi susţinătorii săi sunt roadele otrăvite ale seminţelor aruncate în acele timpuri pe pământul Basarabiei. Nici atunci, nici acum, nu am permis şi nu permit nimănui, să-mi schimbe originile, să-şi şteargă picioarele de naţiunea mea, să port un buletin de identitate fals. Dictaturile pot ucide omul, dar nu şi idealurile lui. Iar un om care crede în idealurile naţiunii din care face parte are mai multe şanse să supravieţuiască GULAG-ului şi „reeducării sovietice”. E un răspuns la întrebarea cum am trecut peste acea perioadă, când au încercat în fel şi chip să-mi taie aripile. Idealul naţiunii române a fost, este şi va rămâne idealul unităţii naţionale. În afara acestui ideal începem să ne pierdem identitatea şi treptat suntem asimilaţi de imperiile prădalnice.

Ideologhiceski ne podlejit perevospitaniu

- GULAG-ul sovietic v-a furat trei ani din viață. Dacă nu ar fi fost acel moment, ați fi mers pe altă cale?

- Nu cred că putea fi altfel. GULAG-ul m-a ajutat să văd monstrul din interior şi să înţeleg până la capăt nenorocirea care a lovit Basarabia la 28 iunie 1940, când a fost ocupată de Uniunea Sovietică. Suferinţele ori te distrug definitiv, ori te întăresc. Din lagărul lor de „reeducare” eu am ieşit cu verdictul „magiştrilor” că „ideologhiceski ne podlejit perevospitaniu”(n.red.: nu se supune reeducării ideologice), osânditul nu poate fi reeducat. În fond, era o sentinţă pentru toată viaţa şi, drept rezultat, am fost hăituit, supravegheat şi ţinut departe de Chişinău încă opt ani. Oriunde mi-am găsit un loc de muncă, nu mi-am vândut niciodată identitatea pe un blid de linte. Nu am ascuns nicăieri că sunt român şi Patria mea adevărată este România, şi nu Uniunea Sovietică. De aceea, nu cred că aş fi avut alt drum, dacă regimul de ocupaţie sovietică ar fi încercat să mă „reeduce” altfel, adică să mă ia în nomenclatura lor, să-mi dea o funcţie înaltă, de unde să mă ocup cu deznaţionalizarea românilor din Basarabia.

- De-a lungul timpului ați fost în fruntea tuturor proceselor de renaştere naţională și în prezent sunteți un militant al Unirii. Aceste valori naționale pentru care luptați, în ce măsură vă caracterizează?



- Pentru mine valorile naţionale nu sunt forme fără de conţinut şi nici trepte pentru a urca la posturi cât mai înalte. Valori ca pământul strămoşesc, limba română, alfabetul latin, tricolorul, credinţa, cultura şi civilizaţia românească, istoria naţională, Eminescu, unitatea tuturor românilor, cultul pentru părinţi şi înaintaşi, reprezintă coloana vertebrală a poporului român. Basarabenii „reeducaţi” de regimul de ocupaţie sovietică dispreţuiau aceste valori, considerându-le străine şi periculoase. În anii 1985-1991, a trebuit să declanşăm un lanţ întreg de procese, care să le arate românilor moldoveni valorile lor adevărate, şi nu falsurile şi surogatele sovietice. Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională a fost cel mai frumos lucru pe care l-au făcut românii basarabeni în a doua jumătate a secolului XX. Ne-am dorit foarte mult ca această uriaşă energie populară şi Mişcare să fie încununate cu Actul Unirii, cu reîntoarcerea Basarabiei Acasă, la sânul Patriei Mame - România. Rostul vieţii mele îl regăsesc în păstrarea şi perpetuarea acestor valori naţionale şi, în primul rând, în reîntregirea naţiunii române.

Peste tot unde răsună limba română mă simt ca acasă


- Unde este inima lui Alecu Reniță - în România sau în Moldova? Și de ce ?

- Moldova înseamnă România, aşa cum Bucovina, Ardealul, Oltenia sau Dobrogea înseamnă tot România. Peste tot unde răsună limba română mă simt ca acasă. Mă simt foarte legat de Basarabia mea natală, dar cred că am aceleaşi legături adânci cu blânda Moldovă de dincolo de Prut, cu legendara Transilvanie, cu fabulosul Maramureş, cu dulcea Bucovină, cu încântătoarea Oltenie, cu mirifica Dobroge. Avem cea mai frumoasă Ţară de pe glob şi inima mi-i peste tot acolo unde e România, care începe de dincolo de Nistru şi ajunge până dincolo de Tisa, de Carpaţi, de Dunăre şi de Marea Neagră. E foarte greu de înţeles cum unii din cei tineri nu-şi văd Ţara în toată frumuseţea şi dimensiunea ei. Avem datoria să-i ajutăm să vadă Ţara întreagă, nu pe bucăţi.

- Anul 2018 va fi al Unirii?

- Unirea porneşte din suflet, din convingere, din voinţa colectivă de a face dreptate Basarabiei noastre natale. Fraţii din dreapta Prutului ne aşteaptă Acasă din august 1944, dar decizia finală rămâne după noi, cei din actuala R. Moldova. Iar aici, cuvântul decisiv ar trebui să-l aibă generaţiile tinere, fiindcă e nedrept să ai suficientă libertate în alegere şi să aştepţi ca Moscova să-ţi hotărască soarta sau să vină alţii să-ţi facă Unirea. Noi am participat la distrugerea Uniunii Sovietice, am votat Declaraţia de Independenţă faţă de Kremlin, am adus limba română, alfabetul latin, tricolorul românesc în Basarabia, dar nu ne-a reuşit să ducem până la capăt cea mai frumoasă operă - Unirea. Istoria parcă a dorit să lăsăm cel mai important lucru altei generaţii. Îndemnul meu către cei tineri este să formaţi Generaţia Unirii, să vă înnobilaţi viaţa cu idealul Unirii, ideal pentru care au luptat buneii şi părinţii voştri. Timpul este favorabil, iar anul 2018 are o mare încărcătură simbolică. Nu lăsaţi Unirea pentru o altă generaţie. Istoria vă aparţine!  

Un articol de: Irina Tabaranu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md