Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 08:01
Abonamente

Interviu 3 Martie 2017, ora 10:28    Din editia print

Interviu cu Folk Reverse: Jazzul ca o formă de libertate

Marime Font

Anatol Ștefăneț, Dan Bruma și Oleg Baltaga sunt muzicienii din spatele proiectului Folk Reverse. În ajunul concertului de lansare a primului album, reporterul nostru s-a întâlnit cu cei trei pentru a discuta despre jazz, importanța folclorului și evoluția de mai departe a muzicii.

 - Cum a apărut Folk Reverse? A cui a fost ideea și cum v-ați adunat în această componență?

A.Ș.: Haideți s-o luăm de la început. Când făceam festivalul (Ethno Jazz Festival) a apărut un prieten de-al fiicei mele care tot lupta pentru ajutoare și fonduri pentru festivaluri. Până la urmă am depistat că el mai cântă și la chitară. Avea și un proiect pe care mi l-a prezentat pe parcurs. Eu îl tot țineam în rezervă pentru că aveam colegi cu care puteam să lucrez și să-mi realizez ideile. A mai trecut ceva timp și între noi s-au coagulat niște relații să le zicem de creație. În prezent, m-am pomenit că nu mai am niciun ajutor de idei, un om creativ care să-mi propună altceva decât ceea ce fac eu. În subconștient știam deja ce face Dănuț (Dan Bruma) și i-am propus să facem un duet de jazz cu limbaj etno-folcloric. După asta au urmat nișe realizări frumoase, dar, până la urmă nu-mi ajunge încă o componentă. Trebuie să ne dăm bine seama că folclorul nostru este axat pe ritmică. Uite, atunci a apărut în cale o idee de-a mea de mai demult, să-l invităm în proiect pe bunul meu prieten și coleg Oleg Baltaga. Așa s-a coagulat un trio pe care-l cunoașteți drept Folk Reverse. Nu a fost o problemă să-l atrag și pe Oleg în acest proiect. Îl cunosc bine, îi știu nivelul de analiză, nivelul de impact și multe alte lucruri despre el care pe mine personal mă fac să mă simt comod. Cu Dănuț e la fel, de trei ani lucrăm intens asupra materialului și ne simțim foarte bine în această componență.


- Oleg, cum v-a părut ideea de a face parte din Folk Reverse?

O.B.: A fost ca a doua naștere pentru mine, sau poate chiar prima naștere.
A.Ș.: Prima, totuși, a fost în „Trigon” (râde).
O.B.: Exact, prima a fost, totuși, în „Trigon”. Dumnezeu mi-a oferit 10 ani în componența „Trigon” și credeam că gata. Dar, se vede că Dumnezeu are alte planuri în privința mea. Așa că „Trigon” continuă pentru mine, doar că în altă formulă – Folk Reverse. Muzica noastră seamănă cu ceea ce face „Trigon”, însă noi trei am trecut prin multe chestii în ultimii 15 ani și asta ne-a transformat în altfel de muzicieni. În „Trigon” repetam o piesă timp de o lună, ca fiecare detaliu să fie la locul lui și piesa să fie complexă, și oricum nu reușeam ce ne propuneam de fiecare dată. De exemplu, piesa Oglinda a fost creată timp de trei luni, după asta timp de șase luni nu puteam s-o cântăm în concerte pentru că era nevoie de emotivitate, iar noi nu mai aveam puteri. Aș spune că abia peste un an am fost în stare să cântăm această piesă corect în concerte. În comparație cu „Trigon” mă simt mai liber în Folk Reverse, aici putem crea două piese cap-coadă timp de o zi. Diferența e foarte mare. Timp de 15 ani nu mi-a dispărut dorința de a face muzică.

- Ați fost implicat și în alte proiecte muzicale în această perioadă?

O.B.: Bineînțeles. Am predat muzica în trei școli, am fost în componența a cinci trio muzicale. Muzica a fost întotdeauna cu mine. Însă, în această perioadă nu am avut parte de creativitate comună, precum este cea din Folk Reverse. Am cântat cu muzicieni stradali muzică din New Orleans, am cântat cu doi acordeoniști, am experimentat cu orice. Însă toate aceste lucruri sunt secundate, „Trigon” m-a învățat o chestie foarte importantă – să nu copiezi pe nimeni niciodată, să fiu original și să am stilul meu. E o disciplină care m-a învățat să surprind oamenii atunci când mă aflu în scenă, să nu merg după o schemă prestabilită. Pentru mine este important să surprind publicul, nu să-i fac pe plac.
D.B.: Aș vrea să adaug un pic la cele spuse de domnul Ștefăneț. În perioada în care lucram în doi ne doream totuși un sunet mai bogat, așa că foloseam looper-ul. Looper-ul este un instrument care îți repetă orice frază pe care o cânți. E bine că poți să înmulțești instrumentele, însă este rău pentru că nu poți să-i adaogi dinamică. Noi aveam multe idei, însă nu puteam să le dezvoltăm dinamic, pentru că nu era o a treia persoană care să dea un pic de dinamism și suflet. Oleg, pe lângă faptul că are o percepție a formei și a contextului muzical, a fost foarte necesar pentru acest proiect, deoarece Folk Reverse era foarte static fără el. A fost vorba de o evoluție foarte logică și necesară. Poate nu e o comparație foarte potrivită însă aș vedea evoluția asta precum un copil care mai întâi se târâie, mai apoi merge și până la urmă aleargă. (râde)

- Cum a apărut denumirea Folk Reverse și ce ascunde ea în sine?

A.Ș.: Am putea să le spunem „lucruri inversate”, însă nu este corectă noțiunea. Prin ceea ce facem, noi ne aprofundăm și vrem să scoatem esențialul din ceea ce am primit de la strămoși, ceea ce ni s-a transmis ca port, tradiții, folclor ș.a.m.d. E un folclor inversat dacă vreți, însă noțiunea de „reverse” o văd mai degrabă ca o aprofundare în esențial, revenirea la prima sursă, de unde a pornit totul.

- Într-un fel reveniți la folclorul nostru vechi folosind un instrument modern, care este jazzul. Cum credeți că evoluează muzica, în cerc repetându-se, sau pe linie dreaptă mergând tot înainte?

A.Ș.: Nu știu despre muzică în general, însă noi niciodată nu mergem în cerc, noi mergem în spirală. Chiar și apariția acestui album al nostru pe vinil e un mers pe spirală. Ceea ce am avut bun și calitativ ca sursă de ascultare a dispărut și a fost înlocuit cu era digitală muzicală. Uite că după 20, 30 de ani iarăși este în vogă acest sunet pe care ni-l oferă vinilul. Realizăm că am mai urcat o treaptă pe spirală, chiar dacă într-un fel am revenit undeva în trecut. Evident că vor urma și alte trepte, însă, indiferent de care vor fi acestea, cred că iarăși se va reveni la vinil. Muzica pe vinil e vie, îi aud suflarea ființei, are o latură umană și într-un fel ascultătorul este în contact direct cu artistul.

- Cum apar piesele Folk Reverse. Există un arhitect care stabilește baza și după asta se includ detaliile? Sau e altfel?

D.B.: Fiecare piesă are istoria ei. Unele dintre ele ar putea să coincidă, să aibă aceeași istorie sau aceeași formulă, dar asta nu înseamnă că este o legitate pentru toate. De câte ori Oleg vine în Moldova profităm de acest fapt și încercăm să creăm maximum posibil. Atunci, când a venit pentru prima dată, Oleg a realizat o muncă enormă. S-a încadrat atât de bine în ceea ce făcusem noi în doi încât apare impresia că muzica Folk Reverse a fost din start compusă în această componență de trio. Acum deja toate piesele noi din start sunt compuse ca pentru un trio, într-un fel asta confirmă faptul că istoria fiecărei piese este diferită. Evident că undeva există un grăunte de la care pornește tot copacul. Acest grăunte poate fi un gând de-al meu sau de-al lui Anatol ș.a.m.d.



- Cum apare inspirația pentru piesele Folk Reverse?

A.Ș.: Să începem de la faptul că noi toți trei ne-am propus un limbaj comun de a comunica cu publicul. Acest limbaj ne aparține, el nu poate fi confundat cu nici o formulă din lumea întreagă, nemaivorbind de țara noastră. Toate ideile încep de la acest limbaj pe care ni l-am propus. Vorbim despre ceea ce avem în esența noastră: dragostea față de acest pământ, față de un strugure de poamă, senzația unică de a savura un pahar de vin făcut cu mâna ta ș.a.m.d. Noi povestim lucrurile din istoria acestui popor prin prisma sunetelor muzicale.

- Când înțelegeți că o piesă este gata, că poate fi înregistrată?

D.B.: Sigur pot să vă spun că acest moment nu există. Când am înregistrat albumul, piesele au fost în starea în care ne aflam noi atunci, în acel moment. Acum cântăm piesele altfel decât atunci când au fost imprimate pe album. Altfel, nu mai bine sau mai rău, pur și simplu altfel decât a fost atunci, pentru că și noi ne-am schimbat deja și suntem altfel. În fiecare dimineață ne uităm în oglindă și ne adaptăm cu cine suntem noi, în fiecare dimineață suntem alt fel de oameni, la fel e și cu piesele – ele cresc. Piesele pe care le-am repetat astăzi de exemplu, sunt deja gata. Însă mâine iarăși ar putea să apară o nuanță nouă.

A.Ș.: Foarte mult depinde de starea în care te afli, de dispoziție, de public. În sala de repetiții poți să cânți într-un fel, în fața publicului va fi altfel – ai altă energetică, altă inspirație care te provoacă la niște realizări și mai performante. Ceea ce facem noi se numește jazz, iar jazzul înseamnă libertate. Avem libertatea de a comunica cum vrem și inspirația joacă un rol foarte important aici.

- Cum credeți, în prezent se mai poate inventa ceva nou în muzică? Sau deja s-a spus totul?

O.B.: Categoric nu! În artă nu există limite. În al doilea rând, eu consider că toată muzica din lume este muzică populară (folclorică), cum ai da. Iar muzica populară nu s-a născut niciodată și niciodată nu va muri. Această muzică a apărut odată cu apariția umanității, și va dispărea doar atunci când va dispărea și ultimul om de pe Pământ. Muzica este nemuritoare, și nu îți ajunge o viață de om ca s-o asculți sau s-o interpretezi pe toată.
A.Ș.: Ca să fac o paralelă, omenirea nu are capacitatea de a-și imagina infinitul. La fel și în muzică, eu nu pot să-mi imaginez un apogeu, muzica va progresa întotdeauna.
D.B.: Evoluția muzicii este undeva proporțională cu invențiile oamenilor. La începuturi, când exista doar toba, toată muzica era cântată la tobă. Să zicem că mai apoi s-a descoperit fluierul, iar ritmurile cântate la tobă au fost aplicate și fluierului. Într-un fel e aceeași muzică, însă poți spune cu siguranță că ea a evoluat. Din punct de vedere armonic muzica a încetat să evolueze odată cu apariția impresionismului. Când a apărut Noua Școală Vieneză cu Schoenberg și Ligeti se credea că acest curent nu are nimic în comun cu muzica, că este un produs al intelectului. Ceea ce se întâmplă acum poate fi comparat cu un răsărit de soare, este același răsărit însă îl vezi diferit în diferite locuri. Muzica, indiferent de stil, reprezintă retrăirile interioare ale muzicianului în primul rând. Iar toți oamenii sunt diferiți, mai ales muzicienii, așa că diversitatea muzicii este infinită și evoluția ei la fel.
A.Ș.: Puțin nu voi fi de acord cu Dănuț referitor la faptul că în diferite perioade dezvoltarea muzicii s-a oprit. Ea pur și simplu s-a transformat în altceva. Același Schnittke nu era acceptat de nimeni la început, însă acum este deja considerat un muzician clasic. E nevoie de timp ca lucrurile să devină înțelese și acceptate.


- Pentru voi personal jazzul este o muzică academică sau, totuși, o muzică pentru mase?

A.Ș.: Ce înseamnă pentru mine jazzul? Pentru mine jazzul este o formă de libertate. Nu atribui noțiunea de jazz la tradiții, la apartenență sau altceva. Pentru mine jazzul reprezintă libertatea de exprimare. În muzica clasică de exemplu lucrurile sunt standardizare, cu canoane pe care trebuie să le respecți. În jazz ești liber să experimentezi: cu instrumentele, cu formele, cu jocurile din folclor, rock sau alte curente muzicale.

- Luni, 6 martie, veți susține concertul de lansare a primului album Folk Reverse. Ce va urma după asta? Turnee, un alt album?

A.Ș.: Pot să vă spun că pentru această lansare deja avem pregătit și un set de piese noi. Nu știu dacă vor face față producătorii de vinil de la noi (râde). Cât despre turnee, deja am efectuat unul în Polonia cu Folk Reverse. Oleg ne-a adus acum o veste bună, a găsit un manager care se va ocupa de organizarea unui turneu prin Germania. Și sperăm foarte mult să dăm câteva concerte și în spațiul românesc, acolo trebuie să fie foarte actual acest produs din mai multe considerente: gândim în aceeași limbă, avem același sânge și aceleași tradiții.

-Ce se întâmplă cu proiectul Trigon? Mai putem spera la ceva concerte sau chiar la albume noi?

A.Ș.: Îmi doresc foarte mult ca „Trigonul” să nu fie o etapă trecută. Am noroc de colegi foarte buni și foarte talentați. Noi avem acest vierme al creației care ne roade în continuu. Și formula „Trigon”, care pe parcursul anilor s-a tot transformat, are mesajul ei pentru public și îmi doresc ca acest mesaj să nu dispară. Chiar și acest proiect Folk Reverse vine din contextul „Trigonului”. Dacă cineva vă spune că există vreo diferență între Folk Reverse și „Trigon”, să nu-l credeți (râde). Eu sunt și acolo și aici, Oleg a fost în „Trigon” și este în Folk Reverse, iar Dan chiar și-a susținut teza de masterat la tema proiectului „Trigon”. Pe parcursul anilor „Trigon” a cutreierat lumea din Noua Zeelandă și până în Canada, din Japonia până în Portugalia. Vreau să cred că „Trigon” reprezintă un fel de marcă înregistrată a culturii din Republica Moldova.


Un articol de: Marin Basarab
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul